Doamne, sufletul
Traian Dorz - Strălucirea Biruinței
Doamne, sufletul mi-l iartă și Te roagă iar
și-nsetează să se-adape în genunchi din har,
- ai spre el nespusă milă și alină-i lui
setea pentru care-n lume altă apă nu-i.
Doamne, inima-ascultă-mi când se roagă-arzând
și-Ți aduce-nlăcrimată dorul ei flămând,
- fă-Ți cu ea îndurare Doamne și alin adu-i
foame pentru care-n lume altă pâine nu-i.
Doamne, lacrimile vezi-mi când izvoare lin
că-n spre Mila Ta-și înalță tainicul suspin
- peste-a lor împreunare Buzele să-Ți pui
soartei lor pe lumea asta altă nuntă nu-i!