Doamne, sufletul
Traian Dorz - Strălucirea Biruinței
Doamne, sufletul mi-l iartă şi Te roagă iar
şi-nsetează să se-adape în genunchi din har,
- ai spre el nespusă milă şi alină-i lui
setea pentru care-n lume altă apă nu-i.
Doamne, inima-ascultă-mi când se roagă-arzând
şi-Ţi aduce-nlăcrimată dorul ei flămând,
- fă-Ţi cu ea îndurare Doamne şi alin adu-i
foame pentru care-n lume altă pâine nu-i.
Doamne, lacrimile vezi-mi când izvoare lin
că-n spre Mila Ta-şi înalţă tainicul suspin
- peste-a lor împreunare Buzele să-Ţi pui
soartei lor pe lumea asta altă nuntă nu-i!