Cum M-ai trimes Tu pe Mine în lume, aşa i-am trimes şi Eu pe ei în lume.
Ucenicii sunt prelungirea lui Hristos în lume, după cum degetele sunt prelungirea mâinii.
Şi precum capul trimite mâna sa, tot aşa mâna îşi trimite degetele ei.
Cele trei părţi, capul, mâna şi degetele, devin astfel una, în lucrarea pe care o fac.
Lucrarea făcută cu Dumnezeu ne face împreună-lucrători cu El.
- Cum M-ai trimes Tu pe Mine în lume, aşa i-am trimes şi Eu pe ei în lume.
Alegerea lui Dumnezeu este desigur un har, un mare har pe care sufletul l-a primit întru totul de la Dumnezeu. După legile tainice şi nepătrunse ale dragostei lui Dumnezeu. Şi ale bunăvoinţei Lui.
Alegerea lui Hristos este în întregime darul Lui, căci nu depinde nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care Îşi are planurile Sale (Rom. 9, 16; Ioan 15, 16).
Şi care pentru împlinirea acestor planuri Îşi alege Singur unealta cu care va lucra. Timpul în care va face lucrarea. Şi felul în care va desfăşura această lucrare.
Toate acestea sunt taine pe care nu le poate nici prevede, nici înţelege, nici împiedica nimeni.
De ce a ales Dumnezeu pe Moise, un om pe atunci bătrân de 80 de ani care îşi vedea liniştit undeva departe de grija oilor sale, fără să aibă nici măcar bănuieli, nici dorinţa, nici îndrăzneala unei astfel de lucrări pe care avea s-o facă?
De ce a ales Dumnezeu pe Ghedeon, un tânăr neîncercat, care îşi vedea de treabă să bată grâu în teasc, spre a-l ascunde de vrăjmaşul cotropitor al ţării, ca familia lui să aibă hrană? (Judec. 6).
De ce l-a ales pe David, sau pe Ilie sau pe Daniel, sau pe fiecare din profeţii Săi? La vârste atât de felurite. Din stări atât de felurite. În împrejurări atât de felurite - dar totdeauna minunat. Totdeauna pe neaşteptate. Totdeauna neschimbat.
Oricât s-a împotrivit alesul învinuindu-şi nevrednicia, îngrozindu-se de greutatea lucrării sau privind cu spaimă primejdia în care era trimis,
- nimic n-a putut împiedica planul şi alegerea trimesului lui Dumnezeu.
Cel ales a trebuit să meargă.
Lucrarea a trebuit să se facă.
Piedicile au trebuit să cadă.
Vrăjmaşii au trebuit să plece.
Fiindcă Cel care lucra era Dumnezeu, împotriva căruia nu putea să stea nimeni.
Aleşii Domnului totdeauna s-au lăsat greu să fie trimişi.
Dar în faţa hotărârii Domnului, până la urmă n-au avut încotro.
Obişnuiţi cu felul lor de viaţă, nici unul din aleşii Domnului n-ar fi dorit să-l părăsească, pentru că chemarea Domnului aducea o schimbare totală în soarta lor.
Dar hotărârile Domnului sunt neschimbate.
Timpul sosise.
Lucrarea trebuia făcută.
Iar cel ales s-o facă era el şi nu altul.
În zadar s-a împotrivit Moise,
în zadar s-a împotrivit poporul.
În zadar s-a împotrivit Faraon.
În zadar s-a pus în faţă marea...
Ce minunat este că Dumnezeu Şi-a ales numai oameni harnici!
Fiecare din cei aleşi fuseseră luaţi de la o muncă pe care şi-o făceau cu hărnicie şi cu tragere de inimă.
Aşa a fost şi cu apostolii în mijlocul cărora Domnul venise acum. Şi pe care îi alesese pentru o lucrare nespus mai mare decât pe oricare dintre cei din vechime.
Lucrarea fiecăruia din cei de nainte fusese mărginită în timpul şi în scopul ei.
Pe când lucrarea acestora era nemărginită.
Pentru alegerea celor dinainte Dumnezeu trimisese pe vreun înger,
- dar pentru trimiterea acestora venise chiar El.
Binecuvântat eşti tu ucenic al Domnului, care ai fost învrednicit să fii trimes de Hristos. Pentru prelungirea mai departe a Lucrării Lui, a Lucrării Tatălui.
Tu eşti unul dintre degetele Mâinii lui Dumnezeu şi trebuie să fii pătruns de sfinţenia şi teama cu care să faci lucrarea pentru care ai fost ales.
Conştiinţa nevredniciei tale să fie totdeauna semnul tău.
Înfrângerea şi smerenia să-ţi fie statornic veşmântul inimii tale.
Rugăciunea şi cutremurul să-ţi fie neîncetat sfinţirea umblărilor şi fiinţei.
Grija ascultării întocmai a voii Celui ce te-a trimes - să-ţi fie clipă de clipă povara umerilor tăi.
Nici o sarcină să nu te frângă.
Nici un vrăjmaş să nu te biruie.
Nici o piedică să nu te abată.
Nici o făgăduinţă să nu te mire.
De nici o nădejde să nu te îndoieşti.
Nu privi la cine eşti tu, ci la cine este Dumnezeu care te trimite.
Nu te uita ce este vrăjmaşul ci la ce este Hristos.
Nu te gândi la puterea răului, ci la izbânda Binelui şi Luminii.
Fii sigur de izbânda Lucrării în care este Dumnezeu.
Slavă nemărginită Ţie Doamne, slavă ţie.
Slavă Ţie pentru neclintirea hotărârilor Tale,
pentru înţelepciunea cu care le-ai luat
şi pentru puterea cu care le aduci la îndeplinire.
Slavă Ţie pentru lucrările minunate pe care le faci,
pentru frumuseţea cu care le desăvârşeşti
şi pentru aleşii Tăi de care Te foloseşti ca de nişte degete ale Tale în Lucrarea Ta.
Te rugăm să-i faci pe toţi într-adevăr vrednici de alegerea pe care le-ai rânduit-o,
ca lucrarea lor să rodească în veşnicie.
Amin.
+
Satana nu are vacanţă niciodată nici vara nici iarna, nici ziua nici noaptea,
- fii şi tu treaz şi nu-ţi înceta lucrul niciodată!
Păr. Iosif Trifa.