Cum moare cel păcătos, cum moare beţivul
Pr. Iosif Trifa - Intrați în Oastea Domnului
Ah, cât de cumplită este moartea păcătoşilor, moartea celor ce stăruie până la sfârşit în păcate şi ticăloşie. În clipele morţii cel păcătos vede pedeapsa ce-l aşteaptă. Diavolul i-a tot şoptit până acum înşelăciunea că nu este iad şi rai, dar acum, avându-şi prada asigurată, îi arată răsplata ce-l aşteaptă: deschide în faţa lui gura iadului zicându-i: Poftim la intrare, al nostru eşti căci nouă ne-ai slujit!
Diavolul e şiret mare. Ca să poată câştiga pe oameni, el se ascunde pe sine şi iadul. El şopteşte mereu păcătoşilor: Nu este rai, nu este iad, nu este altă viaţă decât cea de aici: beţi, mâncaţi, chefuiţi, păcătuiţi şi vă petreceţi viaţa!...
Dar în clipele morţii, când şi-a asigurat prada, el pune în faţa păcătosului osânda şi pieirea veşnică...
Ah, ce sfârşit grozav! În clipele morţii, păcătosul vede cumplita osândă ce-l aşteaptă... vede în zare focul iadului apropiindu-se de el. Se cutremură îngrozit; ar vrea să se apere, acum înţelege totul, dar e prea târziu, e prea târziu!...
Ah, ce clipe fioroase sunt clipele morţii pentru cel păcătos. În aceste clipe se aude şi teribila judecată cerească: Du-te de la Mine blestematule, în focul cel veşnic... (Matei 25, 41). În aceste clipe, păcătosul îşi dă duhul în mâinile diavolului.
O, cum n-au eu glas de trâmbiţă să strig cuvintele psalmistului: Cumplită este moartea păcătoşilor. O, cum n-au eu glas de trâmbiţă să strig cuvintele Domnului: Lucraţi până este ziuă, căci vine noaptea când nimeni nu mai poate lucra (Ioan 9, 4).