Cum moare un ostaș din Oastea Domnului

Un ostaș din Oastea Domnului stă liniștit în fața morții. El stă în fața unei lumi pe care o cunoaște; el pleacă într-o lume cunoscută, pleacă în lumea Mântuitorului său pentru care a trăit și a luptat. Un ostaș așteaptă liniștit clipa când va pleca acasă la Domnul (1 Cor. 5, 8). El dorește să se mute și să fie împreună cu Hristos (Filip. 1, 23).

În clipele morții, cel din Oastea Domnului vede în zare locul ce i l-a gătit Domnul (Ioan 14, 1-14)... vede Ierusalimul cel sufletesc (Apoc. 21), vede cununa vieții ce-l așteaptă. Ultimele lui cuvinte sunt: Lupta cea bună m-am luptat, credința am păzit, călătoria am sfârșit (2 Tim. 4, 7)... Doamne Isuse, în mâinile Tale încredințez sufletul meu... eu vin acum la Tine... El trece acum în lumea Mântuitorului. Se scutură lutul de pe sufletul lui. Sufletul lui scapă de ultima legătură a pământului: de lutul corpului. Sufletul lui pleacă spre Acela, care îl cheamă cu glas dulce: Vino slugă bună și credincioasă (Matei 25, 21).

Sufletul lui se apropie de Ierusalimul cel ceresc despre care a citit în Biblie... ce mărire, ce slavă, ce strălucire!... cetatea Domnului strălucește ca un soare ceresc... toate porțile îi sunt deschise... Sufletul lui intră în sfânta cetate... coruri de îngeri îl întâmpină cu cântece de biruință. El cântă acum cu îngerii cântări pe care noi oamenii nu le cunoaștem. El vede acum ceea ce ochii noștri n-au văzut și urechile noastre n-au auzit (1 Cor. 2, 9).

Un ostaș din Oastea Domnului nu moare. El se mută acasă la Domnul. Domnul îl trece îndată din moarte la viață și de pe pământ la cer (Ioan 5, 24).