Cum ziceți voi că hulesc Eu, pe care Tatăl M-a sfințit și M-a trimis în lume? Și aceasta, pentru că am zis: Sunt Fiul lui Dumnezeu!
Există oameni a căror viață este curată ca lumina soarelui, care merge mereu crescând până la miezul zilei (Ioan 8, 12; Prov. 4, 18).
Cuvintele pe care le spun acești oameni binecuvântați, sunt limpezi, calde, pătrunzătoare și vii,
lucrurile pe care le fac ei sunt puternice și minunate
și mai ales chemarea deosebită pe care o au și care emană din toată ființa și trăirea lor, în întregime străbătute totdeauna de adevăr, le dă harul ca să fie totdeauna crezuți și primiți mai presus de orice îndoială.
Aceștia nu-și întinează buzele cu minciuni, nici nu-și coboară cinstea la nimicuri,
nici nu se înjosesc cu promisiuni neținute și nici nu vorbesc fără rost,
ci fiecare vorbă a lor este spusă cu greutate și cu miez,
și fiecare pas este făcut drept și plin,
și fiecare faptă a lor este luminoasă și folositoare.
Astfel de oameni sunt unici - și foarte rari.
De aceea astfel de oameni sunt cunoscuți. Cinstea lor este recunoscută de toți și autoritatea lor se impune tuturor, neforțată de nimeni, dar simțită și apreciată de toți acei care le cunosc viața și purtarea plină totdeauna de lumină și demnitate.
Nimeni n-are voie să-i bănuiască și să-i contrazică, fiindcă vorba lor este totdeauna în afară de orice bănuială.
Și nimeni într-adevăr dacă cunoaște ceva, nu-i nici disprețuiește pe acești oameni rari, nici nu-i contrazice. Căci ei cunosc și valoarea cuvântului dar știu și măsura lui.
Cinstea lor, curăția lor, demnitatea lor sfântă și toată valoarea lor, trebuie pusă mai presus de orice îndoială.
Cum poți să zici că un astfel de om hulește?
Cum poți să-l bănuiești pe un astfel de trimes al lui Dumnezeu? Care are atât de înalte în el atât conștiința Adevărului cât și scârba minciunii,
amândouă acestea cu mult mai presus decât teama rușinii sau decât atracția ispitei,
acesta vrednic fiind a fi prețuit foarte mult în dragoste din pricina lucrării sale orice om care îl cunoaște... - Și care totuși mai pune la îndoială cuvintele lui, este un netrebnic.
Orice om, care pe acești rari oameni îi cunoaște bine, dar îi contrazice, nu poate fi decât un prost înfumurat.
Cu toții știm că lucrurile stau așa.
Dar știm că astfel de oameni sunt așa de rari, încât cei mai mulți dintre noi nici n-au întâlnit încă nici unul în viața sa.
N-am întâlnit noi, - dar mulți i-au întâlnit totuși.
Dar asemenea iudeilor de atunci, mulți nu i-au recunoscut. Au crezut că Acel om rar este tot un om, la fel ca ei și la fel ca alții.
L-au disprețuit și L-au înfruntat.
Au nesocotit cuvintele Lui și n-au înțeles timpul petrecut împreună cu El.
I-au răpit timpul scump cu discuții nefolositoare și cu certuri de vorbe,
L-au chinuit cu învinuiri nedrepte, L-au necăjit cu vorbe otrăvite
și L-au împiedicat astfel de la o lucrare și de la o învățătură din care un nesfârșit număr de oameni - și chiar aceia înșiși - ar fi putut câștiga atât de mult.
Oamenii aleși de felul acesta poartă asupra lor un semn Dumnezeiesc, după care pot fi recunoscuți, dar numai de cei cu cugetul curat și cu inima smerită.
În urmă, îl văd toți, dar înainte îi pot vedea numai cei care au un suflet curat și credincios, smerit și iubitor. Adică numai cei foarte, foarte puțini, după cum tot puțini L-au cunoscut și pe Hristos, Domnul lor.
Dar aceștia au un câștig veșnic din clipa petrecută cu ei, căci aceasta este clipa Taborului lor.
O Doamne Dumnezeul Cel Mare și Veșnic,
fii binecuvântat pentru toți slujitorii Tăi aleși pe care i-ai rânduit în Biserica Ta apostoli, proroci și învățători pentru desăvârșirea Trupului Tău Sfânt.
Te rugăm deschide-ne ochii să-i cunoaștem și inima să-i ascultăm, pentru ca urmând îndrumările și pilda lor (Evrei 11, 13 și 13, 17), să ne împărtășim cu plinătate din harul și lumina pe care o reverși Tu prin ei spre credincioșii Tăi. O, ce mare har sunt astfel de trimeși ai Tăi în lume! Nu lăsa Doamne niciodată urmașii noștri fără ei, dar nici pe ei fără urmași.
Amin.
+
Fiul meu primește sfatul și mustrarea chiar de-i tare
pe cărarea-nțelepciunii poți să mergi doar prin răbdare
este foarte greu să suferi o mustrare, chiar și dreaptă
dar răbdarea totdeauna face inima-nțeleaptă.