Cuvântul prefăcut în trup

Vorbirea fratelui Titus Neculcea la nunta de la Cajvana (SV) - 10 august 1977

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Slăvit să fie Domnul.

Aproape că cu toții am rămas fermecați și am uitat și de case, și de rosturile, și de scopurile noastre. Parcă am uitat de toate lucrurile, precum odinioară cei trei ucenici pe muntele Tabor. Apostolul Petru a spus un cuvânt de parcă n-a știut ce vorbește: „Ce bine este aici, să facem trei colibe!” Ce bine este, parcă nu ne-am mai duce de aici.

Iată, iubiții noștri, ce bine-i cu Hristos, Ce bine-i cu Dumnezeu. Din toată inima Îi mulțumim preabunului nostru Tată Ceresc pentru că ne-a ascultat rugăciunile și ni le-a împlinit așa cum ne-am dorit noi.

O, câtă datorie avem noi de-acum înainte față de acest răspuns minunat. Cu câtă mulțumire și cu câtă dăruire și jertfă trebuie să-I fim noi de-acuma ascultători, pentru harul îmbelșugat, pentru dăruirea aceasta și pentru harul înțelepciunii revărsat din belșug parcă pentru fiecare dintre noi. Și pentru tineri, și pentru bătrâni; și pentru surori, și pentru frați. Pentru toate stările noastre, așa după cum și diavolul are mijloacele lui de ispitire pentru toate stările noastre. Când eram copii, eram ispitiți într-un fel. Când ne-am făcut mari, am fost ispitiți în alt fel. Când ne-am căsătorit, am fost ispitiți în alt fel. Când am ajuns bătrâni, am fost ispitiți în alt fel. Deci pentru fiecare vârstă el a avut metoda lui de ispitire prin care să ne vâneze și să ne țină legați de lucrurile păcatului și departe de Dumnezeu.

Dar nici Dumnezeu nu Se lasă mai prejos. Iată că Dumnezeu, în bunătatea Lui, are și El mijloace de atragere pentru toate vârstele. În locul acesta suntem frați de toate vârstele. Dumnezeu a turnat pentru toate vârstele, din belșug, har și binecuvântare, ca, din momentul și din locul acesta, să punem la inimă Cuvântul lui Dumnezeu. Să luăm în inimă Cuvântul lui Dumnezeu și să plecăm acasă nu așa cum am venit. Ferice de toți aceia care vor pleca nu așa cum au venit. Ferice de ei. Căci dacă pe Cuvântul lui Dumnezeu nu pui preț atunci când ești în fața lui, când Dumnezeu îți vorbește, și nu-l prețuiești, desigur că după ce vei pleca din fața lui mai puțin îl vei prețui și mai mult îl vei nesocoti. Deci, cum spune Sfântul Pavel, cât avem prilej, să facem bine, dar mai ales fraților în credință. Să facem bine la toți oamenii, când avem prilej. Că nu totdeauna ai prilejul să faci un bine.

Și pentru noi astăzi a fost un prilej minunat, minunat. Prilejul acesta pentru mulți ar putea să rămână unic în viață, cum i-a rămas și femeii samaritence [întâlnirea cu Domnul] la fântână. A fost un ceas de trezire. Mulți care am venit în locul acesta nu ne-am dat seama pentru ce am venit sau ce se va petrece aici. Nu ne-am dat seama. Și femeia a plecat cu găleata după apă, după apa firească, și s-a întâlnit cu Apa veșnică. Ce minune și ce lucrare dumnezeiască s-a petrecut! Și noi poate am venit... cine știe cum am venit! Cu felul nostru de a crede, de a înțelege și de a urmări Cuvântul; și aici ne-am întâlnit cu Apa Duhului Sfânt, cu lucrarea pe care Dumnezeu ne-a turnat-o din belșug. Acuma depinde de noi cum plecăm de-aici; cum va fi starea noastră, viața noastră și umblarea noastră de aici înainte.

Slăvit să fie Numele Celui care a binevoit să-Și reverse harul și peste cetatea Cajvana. În locul acesta se vede că în această cetate sunt suflete care Îl caută pe Dumnezeu. Se vede că sunt suflete sincere și curate, căci numai așa putem înțelege [ceea ce se petrece aici]. Când în Lucrare este plin de binecuvântare, de har, cu frați și cu cuvânt îmbelșugat, e semn că acolo există ceva bun, că Dumnezeu are ceva acolo. Ne aducem aminte din sfântul Cuvânt când Mântuitorul îi spune direct Apostolului Pavel: „Pavele, îndrăznește, căci am multe suflete aici”.

O... parcă vedem! Parcă vedem același îndemn și același cuvânt pe care Mântuitorul l-ar spune și astăzi: „Îndrăzniți, fraților! Îndrăzniți, că aici am multe suflete care trebuie să Mă cunoască”. Slăvit să-I fie Numele!

Iubiții noștri, am vorbit și am făcut un anunț, dar... am rămas de rușine cu anunțurile noastre. Totdeauna ce e omenesc rămâne în urma a ceea ce e dumnezeiesc. Dar, pe lângă toate anunțurile noastre, vă spunem că s-a petrecut și o minune. Și v-o spun, ca să știți. Am hotărât ca la ora zece să mergem la biserică. Asta a fost hotărârea noastră. Dar hotărârea Domnului a fost alta: ca pe la ora nouă să ne vină încă o serie de frați de la Arad și să ne aducă atâta har și atâta binecuvântare. De unde a știut preotul de la biserică lucrul acesta? Că fără să știe nimic, ne trimite vorbă ca toată lumea să stea pe loc și să nu vină la biserică, să nu tulbure sfânta Liturghie, dacă este lume multă. [Ne-a transmis că] la ora douăsprezece se termină sfânta Liturghie și atunci să fie nunta la biserică. De unde a știut preotul să spună lucrul acesta? Ca noi să fim în liniște și în pace, să ne putem bucura aici. Nu e o minune dumnezeiască? A primit inspirația aceasta: „Spune-le să stea liniștiți, să nu vină. Că dacă-s tare mulți, se face un alai, se face un zgomot și se tulbură liniștea. Să stea până se termină sfânta Liturghie și apoi să vină”. Nu-i o minune dumnezeiască?

Acuma mai vin cu un amănunt: să nu înțeleagă cineva că din stările acestea facem niște reguli. Că de-acuma așa le vom face și pe viitor, Nu! Acestea sunt cazuri excepționale, când se petrec la intervale de timp foarte mari.

Aduceți-vă aminte cei ce sunteți din Cajvana și cei ce sunteți din împrejurimi, căci cazuri de acestea nu avem așa de dese. De aceea, căutăm să le folosim la maximum. Și dacă așa este voia lui Dumnezeu, noi nu am negat Taina Jertfei. Să nu creadă cineva că noi am negat sfânta Liturghie prin aceasta. Nu. Am ridicat-o și o ținem la aceeași valoare de cinste. Pentru că acolo este Hristos în Trup, iar aici este în Duh, cum spune apostolul: „…adevărații închinători sunt cei ce se închină Tatălui în duh și în Adevăr”. Dar [expresia „Hristos în trup” putem] s-o luăm și invers, căci are dublu înțeles: și aici se preface Hristos în trup atunci când Cuvântul este primit cu toată încredințarea și când cu noi hotărâri pleacă frații să-l pună în practică. Atunci se preface Cuvântul în trup.

Deci, iată cum lucrează Dumnezeu. De aceea, poate că unii v-ați fi supărat când ați văzut că nu facem nici o mișcare, în sensul hotărârii luate. [N-am plecat până acum] pentru că am primit înștiințare să stăm liniștiți. Așa că, să fim foarte înțelegători. Este ora unsprezece și un sfert. Avem tot timpul să facem rugăciune de mulțumire și să plecăm la biserică. (...)