Adevărata cunoaștere a Domnului

Vorbirea fratelui Voina Ioan la nunta de la Preluci (BC) - 23 august 1977

(...) [Îi mulțumim lui Dumnezeu] pentru prezența Domnului Iisus în mijlocul nostru.

Știm că Apostolul Pavel, din momentul acela când a fost orb, el n-a mai vrut altceva, așa cum le-a spus corintenilor: „N-am avut de gând să știu în mijlocul vostru pe nimeni și nimic, decât pe Iisus și pe El răstignit”. Cred că vă aduceți aminte și frățiile voastre, că de-atâtea ori ați citit în epistola Apostolului Pavel locul de unde a citit fratele, din capitolul 2. (...)

În felul acesta a fost și este și Lucrarea aceasta [a Oastei Domnului]. Ea s-a ghidat după lucrarea Apostolului Pavel. Dacă ne aducem aminte din Întâia Epistolă către Corinteni, capitolul 1, versetele 22-24, acolo apostolul spune: „Iudeii cer minuni și grecii înțelepciune, dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, Care pentru iudei este o pricină de poticnire și pentru neamuri o nebunie. Dar pentru cei credincioși, fie iudei, fie greci, Hristos este puterea lui Dumnezeu.”

Am vrea să punem accent pe acest Nume sfânt în fața căruia „se va pleca orice genunchi al celor din cer, de pe pământ și de sub pământ”. Într-adevăr, noi am înțeles lucrul acesta și-l înțelegem, așa cum ne-a spus și părintele aseară, din capitolul 4, versetul 12, din Faptele Apostolilor: „Nu este nici un nume dat oamenilor prin care să fim mântuiți”, decât numai Numele acesta sfânt și slăvit. M-am bucurat foarte mult pentru că s-a pomenit acest Nume. [Deși] aseară foarte puțin s-a vorbit despre jertfa Domnului Iisus, dar Dumnezeu a lucrat în chip deosebit, ca totuși la urmă să se pună accent pe prețul care s-a plătit pentru noi.

Apostolul Pavel atrage atenția fraților din Corint. Deși știau într-adevăr cum trebuia să fie, apostolul spune: „Nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovnicești, pentru că tot lumești sunteți, când între voi sunt certuri și dezbinări”. Totuși el li se adresează cu cuvinte minunate și deosebite. În Evrei 3, versetul 1, spune: „Frați sfinți care aveți parte de chemarea cerească, ațintiți-vă privirile la marele preot și apostol al mărturisirii voastre, adică la Iisus”. El căuta să atragă privirile spre Acela în fața Căruia se va pleca orice genunchi.

Aceasta este Lucrarea Oastei Domnului, cum a spus fratele: aflarea și vestirea lui Iisus cel răstignit. Și Apostolul Pavel, în capitolul 3 din Efeseni, versetul 19, spune: „Să cunoașteți dragostea lui Hristos care întrece orice cunoștință, ca să ajungeți plini de toată plinătatea lui Dumnezeu”. Aici vrea Dumnezeu să ne aducă. Dacă-i vorba de „frați sfinți”, ne punem întrebarea: s-ar putea să fie și frați nesfinți? Nu, fraților, nu! Frații și copiii lui Dumnezeu trebuie să fie sfinți. Sfântul Ioan ne spune în Întâia Epistolă, în capitolul 3: „Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Și suntem”. Putem să spunem noi lucrul acesta, că suntem copii ai lui Dumnezeu? „Și ce vom fi nu s-a arătat încă, dar știm că atunci când Se va arăta El vom fi ca El; și Îl vom vedea așa cum este”. Așa trebuie să fie copiii lui Dumnezeu, fraților.

Iubiți frați, aseară am înregistrat unele lucruri și m-am oprit la cuvintele pe care le spunea părintele despre cele zece fecioare. Câți suntem aici, toți facem parte dintre acele zece fecioare. Dar să-și pună fiecare întrebarea: din care parte, din care partidă face parte: dintre cele cinci fecioare înțelepte, sau dintre cele cinci fecioare nebune? Ele toate aveau candele, toate îl așteptau pe mire și toate s-au trezit atunci la miezul nopții, când au auzit că vine mirele. Dar dacă toate au avut candele, dacă toate l-au așteptat, dacă toate s-au trezit, fraților, care a fost motivul pentru care numai cinci au putut să intre și cinci au rămas afară? Ia să ne cercetăm puțin în fața Cuvântului lui Dumnezeu, dacă noi am venit aici, fraților, că noi ne știm într-adevăr...

Îmi aduc aminte că odată, într-o duminică, când era Evanghelia cu Pilda semănătorului, preotul respectiv de acolo din parohie spune: „Dragii mei, toate aceste categorii suntem aici în biserică...”. Și cred că și aici aceleași categorii sunt. Fraților, am vrea din toată inima ca fiecare să se cerceteze din partea Cuvântului, dacă într-adevăr suntem noi copii ai lui Dumnezeu sau nu suntem copii ai lui Dumnezeu. Dacă citim puțin în Întâia Epistolă către Corinteni, capitolul 6, noi vedem aici lucruri deosebite și ne putem cerceta în fața cuvântului, să vedem dacă suntem într-adevăr așa cum ne vrea Dumnezeu. Câți nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu? „Nu vă înșelați în privința aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahiii, nici sodomiții, nici hoții, nici cei lacomi, nici bețivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreții nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu. Și așa erați unii dintre voi, dar ați fost spălați, ați fost sfințiți, ați fost socotiți neprihăniți prin numele Domnului Iisus Hristos și prin Duhul Dumnezeului nostru”. „Așa erați unii dintre voi...” Dar ne punem întrebarea: cum suntem noi față de Cuvântul lui Dumnezeu acum, fraților? Pentru că noi știm într-adevăr că nimic întinat sau spurcat nu va intra în împărăția lui Dumnezeu. Nimeni din aceia care nu sunt născuți din nou nu vor intra în împărăția lui Dumnezeu.

Dacă ne ducem puțin în Romani capitolul 8, versetele 8 și 9, apostolul spune aici că „cei pământești nu pot să placă lui Dumnezeu. Voi nu mai sunteți pământești, ci duhovnicești, dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui”. Ne punem întrebarea, fraților: avem noi Duhul lui Hristos? L-am primit noi atunci când am crezut, cum spune Apostolul Pavel în capitolul 19 din Faptele Apostolilor? El și cu Sila îi întâlnește pe unii din ucenicii lui Ioan care erau deja botezați și le pune întrebarea: „Ați primit voi Duhul Sfânt când ați crezut?” Dar ei spun: „Nici n-am auzit că este Duh Sfânt”. „Dar cu ce botez ați fost botezați?” „Cu botezul lui Ioan.” Și atunci au fost botezați în numele Domnului Iisus și au primit darul Duhului Sfânt.

„Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos nu este al Lui.” În capitolul 14 de la Ioan, însuși Domnul spune: „Eu Mă duc și vă voi trimite pe Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede și nu-L cunoaște. Dar voi Îl cunoașteți, că rămâne cu voi și va fi în voi”. Auziți, fraților? Duhul lui Dumnezeu trebuie să fie nu numai în mijlocul nostru, să-L chemăm atunci când noi ne întâlnim. Ci El trebuie să fie în noi. Ați văzut ce spune David chiar după ce a păcătuit? El și-a revenit, și-a mărturisit păcatul, i-a părut rău de ceea ce a făcut și a spus: „Duhul Tău cel Sfânt să nu-L iei de la mine”. Deci avea Duhul lui Dumnezeu. Dar ce n-a avut David? Ce a cerut el de la Dumnezeu cu stăruință în Psalmul 51 (Ps 51, 11-12)? „Dă-mi iarăși bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește.”

Deci, fraților, vedeți că Duhul lui Dumnezeu trebuie să fie în noi! În noi, iubiții mei. Și când ai Duhul lui Hristos în tine, atunci sigur nu te mai duci, cum spune psalmistul: „Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se oprește pe calea celor păcătoși și nu se așază pe scaunul celor batjocoritori, ci își găsește plăcerea în legea Domnului și zi și noapte cugetă la legea Lui.”(Ps 1, 1-2). Acesta este adevărul!

Dumnezeu nu ne-a cerut nimic atunci când am venit la El, decât să credem. Dar Apostolul Petru vrea să le vorbească mai departe credincioșilor și le spune: „Fraților, voi să uniți cu credința fapta, cu fapta cunoștința, cu cunoștința înfrânarea, cu înfrânarea răbdarea, cu răbdarea evlavia și cu evlavia dragostea de frați, iar cu dragostea de frați iubirea de oameni”. Ne punem întrebarea: am ajuns noi să prețuim aceste daruri ale Duhului Sfânt? Că și acestea, ca și cele de la Galateni, au aceeași valoare, fraților. Că zice apostolul: „Dacă aveți din belșug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiți nici leneși, nici neroditori în ceea ce privește deplina cunoștință a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos”. Noi trebuie să ajungem la deplina cunoștință; nu la o cunoștință care îngâmfă, fraților. Că dacă am cunoaște Scriptura din doască în doască, dar nu-L cunoaștem pe El, iubiții mei, n-am avea nimic, cum spune apostolul în capitolul 13 din 1 Corinteni: „Dacă aș vorbi în limbi omenești și îngerești și dacă n-aș avea dragoste, n-aș avea nimic”. Adică dacă n-aș avea pe Hristos - pentru că El e dragoste -, n-aș fi decât „o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor”. „Dacă mi-aș da toată averea săracilor, dacă mi-aș da corpul să ardă în foc și dacă n-aș avea dragoste, n-aș avea nimic.” Tot apostolul spune: „Să cunoașteți dragostea lui Hristos care întrece orice cunoștință” (orice cunoștință care ar putea să îngâmfe, iubiții mei), „ca să fiți plini de toată plinătatea lui Dumnezeu”. Aici vrea să ne aducă Dumnezeu: să fim plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.

Deci, dragii mei frați, cuvântul apostolului spune: „Dacă veți avea din belșug aceste lucruri în voi...”. Ne punem întrebarea: avem aceste daruri ale Duhului Sfânt din belșug în noi? Legătura aceasta duhovnicească și dumnezeiască? Atunci nu veți fi „nici leneși, nici neroditori în ceea ce privește deplina cunoștință a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos”.

În 1 Ioan 4, 18, cuvântul Apostolului Ioan spune: „În dragoste nu este frică (adică în Hristos, că El este dragoste), ci dragostea desăvârșită izgonește frica. Adică Domnul Hristos, care este desăvârșit, izgonește frica, pentru că „frica are cu ea pedeapsa și cine se teme n-a ajuns desăvârșit în dragoste”, n-a ajuns desăvârșit în Hristos. Am vrea din toată inima - așa cum a citit fratele din capitolul 1 din Coloseni- ca pe orice suflet să-l înfățișăm desăvârșit în Hristos, iubiții mei. Deci iată lucrurile prin care noi am putea să ne alipim de Hristos, așa cum ne spune Cuvântul lui Dumnezeu la 1 Corinteni: „Cine se lipește de o femeie este un trup cu ea și cine se lipește de Domnul este un duh cu El”.

Spuneau și frații aseară că ar fi multe de vorbit; și nu știu cum am putea să vorbim ca într-adevăr să fim înțeleși; și nu noi - căci spune Domnul: „Cine vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă. Cine vă nesocotește pe voi pe Mine Mă nesocotește. Iar cine Mă nesocotește pe Mine nesocotește pe Cel ce M-a trimis pe Mine”. Noi nu ne propovăduim pe noi, fraților, ci vrem ca orice suflet să fie desăvârșit în Hristos Iisus. „Iată la ce lucrez eu”, spune Apostolul Pavel.

În Epistola aceasta, Sfântul Petru spune mai departe: „În chipul acesta vi se va da intrare din belșug în Împărăția lui Dumnezeu”. Și mai departe spune apostolul: „Cine nu are aceste lucruri este orb, umblă cu ochii închiși și a uitat că a fost curățit de vechile lui păcate”. Iată, [vorbește aici despre] un suflet care a fost curățit de vechile lui păcate și totuși a ajuns într-o stare de orbire, „este orb, umblă cu ochii închiși și a uitat că a fost curățit de vechile lui păcate”. Un astfel de om să nu se aștepte să primească nimic de la Dumnezeu, că este un om nehotărât în toate căile lui. Apostolul Pavel spune și el în Epistola a Doua către Corinteni, în capitolul 4, versetul 3: „Dacă evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei care sunt pe calea pierzării, a cărui minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind Evanghelia slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu”.

Ne doare sufletul și inima când vedem gloate întregi... cum erau și altădată - când alergau după Mântuitorul, dar numai ici-colea câte un suflet care L-a înțeles. Îl vedem pe Zaheu care, în mijlocul unei gloate poate de zeci de mii de suflete, s-a urcat în dud și L-a așteptat, și L-a dorit cu toată inima și cu tot sufletul, fraților. Iar Domnul a intrat în casa lui. O vedem pe femeia cu scurgere de sânge dintr-o gloată atât de mare, o femeie hotărâtă [care a plecat] de acasă [zicându-și]: „Am să mă duc la El și măcar de haina Lui să mă ating”. Am venit aici și ne-am bucura din toată inima dacă toți care suntem aici am fi într-adevăr copii ai lui Dumnezeu. Atunci o lume întreagă parcă ar fi mântuită sau ar fi scutită de pedeapsă, așa cum a spus Dumnezeu când L-a întrebat Avraam: „Doamne, dacă vor fi cincizeci de oameni buni în cetate, vei scăpa Tu cetatea?”. „Dacă vor fi cincizeci, da.” Dacă toate sufletele de-aici ar fi într-adevăr copii ai lui Dumnezeu, ar fi un lucru mare pentru țara noastră întreagă, iubiții mei. Țara întreagă ar fi scăpată din pricina acestor suflete. Dar Cuvântul spune prin Apostolul Pavel că: „unii Îl propovăduiesc pe Hristos din dragoste, alții din duh de ceartă, alții din slavă deșartă, alții ca să mai adauge necaz la lanțurile mele”.

Dacă ne ducem puțin în Ezechiel 3, 20-21, aici Cuvântul lui Dumnezeu se adresează celor care pretind că sunt credincioși și neprihăniți și spune: „Dacă cel neprihănit se abate de la neprihănirea lui și va păcătui, îi voi pune un laț înainte și va muri”. E vorba de cel neprihănit, frate! Te socotești neprihănit...

Am vrea din toată inima și din tot sufletul să punem accent pe viața și pe ascultarea de Dumnezeu, iubiții mei. Să vedem care e starea noastră în fața Cuvântului; să ne examinăm, să ne facem bilanțul vieții în fața Cuvântului lui Dumnezeu, nu numai să-l citim; cum spune și Apostolul Pavel: „Chiar dacă aș vorbi în limbi omenești și îngerești, dacă n-aș avea dragoste, n-aș avea nimic”.

Fraților, în Evanghelia după Ioan vedem că zice acolo: „El era în lume și lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut”. Nu L-a cunoscut lumea și nu-L cunoaște nici acum. Dar ne punem întrebarea: noi Îl cunoaștem, fraților? Căci tot în Ioan 14, 8, unul dintre ucenici se prezintă înaintea Domnului și-I zice: „...arată-ne pe Tatăl și ne va fi de-ajuns”. Și Domnul îi răspunde: „Filipe, de atâta vreme sunt cu voi și nu M-ați cunoscut? Nu M-ați cunoscut... Nu știți că Eu sunt în Tatăl și Tatăl este în Mine? M-ai văzut pe Mine, ai văzut pe Tatăl”

Și vreau să mă întorc din nou în Ezechiel: „Dacă cel neprihănit...”. Gândiți-vă, fraților, că toți dintre noi ne socotim neprihăniți și că suntem copii ai lui Dumnezeu - și bine facem. Dar ne punem întrebarea în fața Cuvântului: [suntem așa cu adevărat?]. Să ne cercetăm, cum zice apostolul: „Cercetați-vă pe voi, fraților, dacă sunteți în credință. „Dacă cel neprihănit...”. Aici nu vorbește de cel rău (vorbește și de cei răi, că în ziua în care cel rău se va întoarce la Dumnezeu, Dumnezeu nu ține socoteală de păcatele și fărădelegile ce le-a făcut). Dar [cuvântul de aici] se îndreaptă spre cel neprihănit: „Dacă cel neprihănit se abate de la neprihănirea lui și va păcătui, îi voi pune un laț înainte și va muri. Dacă nu l-ai înștiințat, va muri prin păcatele lui, dar îi voi cere sângele din mâna ta”.

Deci suntem datori, iubiții mei, să spunem lucrurile acestea, pentru că sunt atâția frați care... numai atâta [sunt frați], că au fost la adunare și că s-au bucurat acolo, dar [în ce privește] viața rămâne de dorit... Dacă-l vei înștiința pe cel neprihănit să nu păcătuiască și nu va păcătui, va trăi, pentru că a primit înștiințarea. Iar tu îți vei mântui sufletul.

Și acum vreau să citesc un singur verset tot din Ezechiel 18, 24, ca să vedeți frăția voastră ce se întâmplă cu cel care se pretinde neprihănit și nu trăiește după voia lui Dumnezeu. Pentru că aici [la înțelegerea asta] trebuie să ajungem noi, fraților; nu numai vorbe, numai glume și numai [frunze], fraților. Noi știm într-adevăr că nu se poate trăi după voia lui Dumnezeu, nu poate cineva să trăiască după voia lui Dumnezeu dacă nu-i născut din Dumnezeu, dacă nu-i născut din nou. Noi vorbim mereu și spunem: „Fraților, trebuie să facem așa... trebuie să facem așa...”. Ne spunea fratele Traian: „Fraților, de ce nu căutați ca frații să se nască din nou, că cel născut din nou nu păcătuiește, cum spune în 1 Ioan 3, 9: „cel născut din nou nu păcătuiește, pentru că sămânța Lui rămâne în el și nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu”. Și acum să citesc versetul acesta din Ezechiel: „...dacă cel neprihănit se abate de la neprihănirea lui și săvârșește nelegiuirea, dacă se ia după toate urâciunile celui rău, s-ar putea să trăiască el oare? Nu. Nu! Ci toată neprihănirea lui va fi uitată, pentru că s-a dat la nelegiuire și la păcat; de aceea va muri în ele”.

Vedeți, dragii mei? Să nu ne jucăm cu mântuirea, fraților!

Vrem într-adevăr să punem apăs pe lucrurile esențiale, care pot să ne ducă în brațele lui Hristos. Nu se poate altfel, fraților.

Am avut ocazia să mă aflu odată în Oradea Mare; acolo sunt câteva surori. Și spunea o soră: „Frate Voina, noi n-am știut că trăim în păcat. Nouă nu ne-a spus nimeni lucrurile acestea pe care le spui frăția ta. Noi am știut să mergem la adunare, să ne bucurăm, să cântăm și atât! Dar nimeni nu a căutat la inima noastră, la starea noastră, [să vadă] dacă noi suntem după voia lui Dumnezeu sau nu suntem după voia lui Dumnezeu”.

Și acum, în privința aceasta, noi știm că cel născut din Dumnezeu nu păcătuiește, iubiții mei. Așa după cum ne spune Sfântul Ioan în Întâia sa Epistolă, începând cu versetul 6 din capitolul 3. Iar în versetul 1 din capitolul 3 spune: „Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Și suntem” (1Ioan 3, 1). Ce făgăduință minunată! (Sau dacă citim în Coloseni 3, 1-4, acolo Apostolul Pavel spune: „Dacă deci ați înviat împreună cu Hristos, să umblați după lucrurile de sus”. Așa fac copiii lui Dumnezeu care au înviat împreună cu Hristos, care s-au născut din nou. „Dacă deci ați înviat împreună cu Hristos, (...) gândiți-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ, pentru că voi ați murit și viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Când Se va arăta Hristos, viața voastră, vă veți arăta și voi împreună cu El în slavă”. Ce făgăduință!... Da. Dar care trebuie să fie viața noastră, cum trebuie să ne purtăm noi ca să putem ajunge împreună cu El în slavă, iubiții mei?)

Și acuma citesc din Întâia Epistolă a lui Ioan, capitolul 3, începând cu versetul 4, unde spune așa: „Oricine face păcat face și fărădelege și păcatul este fărădelege. Și știți că El S-a arătat ca să ia păcatele; și în El nu este păcat. Oricine rămâne în El nu păcătuiește. Oricine păcătuiește nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut”. Putem noi să spunem că-L cunoaștem? „Cine spune că-L cunoaște sau cine spune că rămâne în El trebuie să trăiască și el cum a trăit Iisus.” Aici trebuie să ajungem, fraților. Nu numai că ne-am dus și că am fost în gloată... căci ați văzut că nu prea avea grijă Domnul de gloată, ci avea grijă de câte un suflet pe care-l vedea sincer, cum l-a văzut pe Zaheu în dud: „Zahee, dă-te jos degrabă”. I-a cunoscut sufletul, i-a cunoscut inima, i-a cunoscut dorința și de aceea i-a spus: „Dă-te degrabă jos, că astăzi vreau să fiu în casa ta”. Câți nu au fost atunci care au alergat [după El] și chiar spune Evanghelia că mulți erau dintre aceia care s-au încrezut în Domnul Iisus, dar El nu S-a încrezut în ei. Nu S-a încrezut în ei... De ce? Pentru că au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu. De aceea El nu S-a încrezut în ei.

Deci, fraților, dorim din toată inima ca, Cuvântul lui Dumnezeu - care nu este cuvântul nostru - să poată ajunge de la inimă la inimă, ca să fim desăvârșiți. Căci vedeți frăția voastră că venirea Domnului este mai aproape ca oricând și mântuirea este mai aproape de noi ca atunci când am crezut. Ce-i de făcut, că El este chiar la uși, frate? În capitolul 7 din Evanghelia după Matei, versetul 21spune: „Nu oricine spune «Doamne, Doamne» va intra în împărăția lui Dumnezeu, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri”. În ziua aceea mulți vor spune: „Păi, Doamne, n-am scos noi draci în Numele Tău? N-am propovăduit noi în Numele Tău și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” El le va spune: „Nu vă cunosc, duceți-vă de la Mine, voi, toți lucrătorii fărădelegii”.

Dragii mei, să nu fim nepăsători față de sufletele noastre și față de o mântuire atât de mare care stă la dispoziția noastră, fraților. „Oricine rămâne în El nu păcătuiește. Oricine păcătuiește nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut.” „Nici nu L-a cunoscut...”. Apostolul Pavel, în capitolul 15 de la 1 Corinteni, în versetul 34, știți frăția voastră că [chiar dacă] în primele cuvinte din epistolă se adresează către Biserica lui Dumnezeu din Corint și unor frați [pe care-i numește] „sfințiți”, totuși spune: „Veniți-vă în fire cum se cuvine, fraților, și nu păcătuiți, că sunt unii dintre voi care nu-L cunosc pe Dumnezeu - spre rușinea voastră o spun”. „Spre rușine...”; era rușinos... Nu-i rușinos pentru noi să nu-L cunoaștem pe Dumnezeu, față de lume, iubiții mei? Nu-i rușinos?

„De-atâta vreme sunt cu voi - spune Domnul Iisus - și nu M-ai cunoscut, Filipe?” De câtă vreme nu-i cu noi?... Sunt zeci de ani, pentru unii dintre noi, [de când zicem că L-am cunoscut]. Însă „oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuiește, pentru că sămânța Lui rămâne în el și nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu. Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu și copiii diavolului. Oricine nu trăiește în neprihănire nu este de la Dumnezeu. Nici cine nu iubește pe fratele său” nu este de la Dumnezeu. Sunt cuvintele lui Dumnezeu, fraților. „Noi știm că am trecut din moarte la viață pentru că iubim pe frați. Cine nu iubește pe fratele său rămâne în moarte. Oricine urăște pe fratele său este un ucigaș; și nici un ucigaș nu are viața veșnică rămânând în el.”

Acum, fraților, mă iertați că v-am ținut cam mult, dar am dori din toată inima să vedem realitatea, să vedem fiecare cu ce scop, cu ce gând am venit aici. Pentru că, așa cum am spus, noi am văzut ici-colea câte un suflet care într-adevăr a fost sincer și a venit de acasă cu scopul de a se alipi de Hristos; să facă legătura cu El. Pentru că știm că, într-adevăr, dacă cineva nu se naște din nou, cu nici un chip nu va intra în împărăția lui Dumnezeu. Nu va intra în împărăția lui Dumnezeu!

În capitolul 50 din Ieremia, în versetele 4 și 5, zice Domnul: „Copiii lui Israel și copiii lui Iuda se vor întoarce, împreună vor merge plângând și vor căuta pe Domnul Dumnezeul lor. Vor întreba de drumul Sionului, își vor întoarce privirile spre El și vor zice: «Veniți să ne alipim de Domnul printr-un legământ veșnic, care să nu se uite niciodată»”. În felul acesta suntem îndemnați și noi să ne alipim de Domnul, printr-un legământ veșnic, care să nu se uite niciodată.

Domnul să ne ajute, fraților... Vedem că frații s-au grăbit acolo cu cântarea, dar am vrea ca nu numai magnetofonul să înregistreze lucrurile acestea; ci noi să le înregistrăm mai mult ca magnetofonul, pentru că suntem făptura lui Dumnezeu și avem nevoie și lipsă de aceste lucruri minunate care ne duc la fericire și la mântuire.

Slăvit să fie Domnul!