Tatăl nostru, I-au răspuns ei, este Avraam. Isus le-a zis: Dacă aţi fi copii ai lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam.
Faptele, şi nu numai vorbele, sunt dovada originii cuiva, dovada din ce se trage el.
Faptele, şi nu numai vorbele, arată pe fiecare om al cui este şi din cine este născut.
Faptele, şi nu numai vorbele, spun adevărul despre fiecare dintre noi. Roadele şi nu frunzele, ne arată.
Faptele sunt mărturia nefăţarnică şi neîndoielnică, dacă cineva este sau nu este, al lui Dumnezeu.
Dacă o lucrare, sau un om, este sau nu este, din Hristos.
Dacă are, sau nu are cineva Duhul Sfânt.
Căci cine este din Dumnezeu este fiu al lui Dumnezeu, iar dovada că este, sunt roadele pe care trebuie să le aducă în viaţa lui şi care trebuie să fie roadele Duhului Sfânt (Matei 7, 16-20; Gal. 5, 22).
Aceasta, este voia lui Dumnezeu.
Cine nu face voia lui Dumnezeu, adică roadele Duhului Sfânt, acela este un făţarnic. Zice dar nu face (Matei 23, 3).
Nu există un om care să poată face un mai mare rău, Numelui, sau Lucrării lui Dumnezeu, ca un astfel de mincinos şi făţarnic care zice...
care tot zice,
care tot predică şi tot spune altora,
dar el personal, nu mai face ce tot zice altora.
Viaţa lui rămâne mereu tot străină şi tot departe de ceea ce zice şi predică el.
Când auzi pe un astfel de om ca un artist şi ca un scamator, scoţând pe gură atâtea vorbe mari, nu ştii dacă trebuie să-l priveşti mai degrabă cu milă sau cu dezgust.
Nu ştii dacă faci mai bine să-l alungi, sau să pleci să-i dai pace.
Adesea nu ştii cum i-ar putea fi mai de folos să-i faci, pentru că într-adevăr, celor mai mulţi din aceştia nu mai ai ce să le mai faci, căci ei nu mai au nici frică de Dumnezeu ca să facă ce zic,
nici ruşine de oameni ca să nu zică ce nu fac,
şi n-au nici respect de Adevăr ca să tacă.
Unii sunt cel puţin mai vicleni: fac într-un loc, dar se duc să zică în alt loc.
Merg să predice doar în locurile unde nu sunt cunoscuţi, unde nu-i ştie nimeni cum trăiesc şi ce fac, căci ei zic, apoi se duc, ca să nu poată fi văzuţi făcând până în clipa când şi acolo îşi dau pe faţă goliciunea lăuntrică.
Oricum ar umbla însă, astfel de oameni nu merg prea departe, până se descopere ce sunt.
Cu cât acest lucru se petrece mai curând, cu atât mai bine pentru cei care îi urmează şi îi cred o vreme,
dar cu cât e mai târziu, cu atât e mai rău, chiar şi de ei înşişi.
Dragi privitori, dragi ascultători, dragi suflete...
vă rugăm nu uitaţi semnul Evangheliei, nu uitaţi dovada valorii, nu uitaţi sfatul Adevărului: căutaţi roadele. Cercetaţi duhul lor.
Priviţi viaţa şi faptele celor ce vă vorbesc, nu argumentele vorbelor lor. Priviţi cu grijă şi cu teamă, ca să vedeţi dacă aceştia sunt pomi cu roade grele şi sănătoase, sau sunt nişte uscăciuni duhovniceşti.
Pentru ca să nu vă treziţi înşelaţi.
Domnul Adevărului, Isuse Doamne,
Tu care vezi şi cunoşti răul pe care îl fac în Lucrarea Ta, acei care vin în Numele Tău, dar nu în unitatea Ta,
în litera Cuvântului Tău, dar nu în Duhul Lui,
în numele credinţei şi învăţăturii Oastei Tale, dar nu în ascultarea şi în folosul unităţii şi Cauzei ei.
Nu îngădui Doamne să strice Lucrarea Ta, din mijlocul ei şi pe copiii Tăi, din mijlocul lor,
nici să înşele sufletele în Numele Tău,
ci ajută-i să se pocăiască cu adevărat
şi să poată fi mântuiţi îndreptându-se, dacă mai pot să se îndrepte cu adevărat şi pe totdeauna.
Iar dacă nu pot nici să se îndrepte nici să se liniştească, ai Tu Doamne grijă sfântă de Sfânta Ta Lucrare şi o scapă pe totdeauna de stricăciunea şi primejdia lor.
Amin.
+
Cine nu se simte legat de poruncile Evangheliei, ci umblă ca un nesupus, acela este ca un câine şi nu ca o oaie.
Acela nu face parte din turma ascultătoare a lui Hristos, ci din haita Satanei.
Păr. Iosif Trifa.
+
A vorbi ce este bine e de preţ şi e frumos
dar a face ce e bine, este şi mai preţios.