Tatăl nostru, I-au răspuns ei, este Avraam. Isus le-a zis: Dacă ați fi copii ai lui Avraam, ați face faptele lui Avraam.
Faptele, și nu numai vorbele, sunt dovada originii cuiva, dovada din ce se trage el.
Faptele, și nu numai vorbele, arată pe fiecare om al cui este și din cine este născut.
Faptele, și nu numai vorbele, spun adevărul despre fiecare dintre noi. Roadele și nu frunzele, ne arată.
Faptele sunt mărturia nefățarnică și neîndoielnică, dacă cineva este sau nu este, al lui Dumnezeu.
Dacă o lucrare, sau un om, este sau nu este, din Hristos.
Dacă are, sau nu are cineva Duhul Sfânt.
Căci cine este din Dumnezeu este fiu al lui Dumnezeu, iar dovada că este, sunt roadele pe care trebuie să le aducă în viața lui și care trebuie să fie roadele Duhului Sfânt (Matei 7, 16-20; Gal. 5, 22).
Aceasta, este voia lui Dumnezeu.
Cine nu face voia lui Dumnezeu, adică roadele Duhului Sfânt, acela este un fățarnic. Zice dar nu face (Matei 23, 3).
Nu există un om care să poată face un mai mare rău, Numelui, sau Lucrării lui Dumnezeu, ca un astfel de mincinos și fățarnic care zice...
care tot zice,
care tot predică și tot spune altora,
dar el personal, nu mai face ce tot zice altora.
Viața lui rămâne mereu tot străină și tot departe de ceea ce zice și predică el.
Când auzi pe un astfel de om ca un artist și ca un scamator, scoțând pe gură atâtea vorbe mari, nu știi dacă trebuie să-l privești mai degrabă cu milă sau cu dezgust.
Nu știi dacă faci mai bine să-l alungi, sau să pleci să-i dai pace.
Adesea nu știi cum i-ar putea fi mai de folos să-i faci, pentru că într-adevăr, celor mai mulți din aceștia nu mai ai ce să le mai faci, căci ei nu mai au nici frică de Dumnezeu ca să facă ce zic,
nici rușine de oameni ca să nu zică ce nu fac,
și n-au nici respect de Adevăr ca să tacă.
Unii sunt cel puțin mai vicleni: fac într-un loc, dar se duc să zică în alt loc.
Merg să predice doar în locurile unde nu sunt cunoscuți, unde nu-i știe nimeni cum trăiesc și ce fac, căci ei zic, apoi se duc, ca să nu poată fi văzuți făcând până în clipa când și acolo își dau pe față goliciunea lăuntrică.
Oricum ar umbla însă, astfel de oameni nu merg prea departe, până se descopere ce sunt.
Cu cât acest lucru se petrece mai curând, cu atât mai bine pentru cei care îi urmează și îi cred o vreme,
dar cu cât e mai târziu, cu atât e mai rău, chiar și de ei înșiși.
Dragi privitori, dragi ascultători, dragi suflete...
vă rugăm nu uitați semnul Evangheliei, nu uitați dovada valorii, nu uitați sfatul Adevărului: căutați roadele. Cercetați duhul lor.
Priviți viața și faptele celor ce vă vorbesc, nu argumentele vorbelor lor. Priviți cu grijă și cu teamă, ca să vedeți dacă aceștia sunt pomi cu roade grele și sănătoase, sau sunt niște uscăciuni duhovnicești.
Pentru ca să nu vă treziți înșelați.
Domnul Adevărului, Isuse Doamne,
Tu care vezi și cunoști răul pe care îl fac în Lucrarea Ta, acei care vin în Numele Tău, dar nu în unitatea Ta,
în litera Cuvântului Tău, dar nu în Duhul Lui,
în numele credinței și învățăturii Oastei Tale, dar nu în ascultarea și în folosul unității și Cauzei ei.
Nu îngădui Doamne să strice Lucrarea Ta, din mijlocul ei și pe copiii Tăi, din mijlocul lor,
nici să înșele sufletele în Numele Tău,
ci ajută-i să se pocăiască cu adevărat
și să poată fi mântuiți îndreptându-se, dacă mai pot să se îndrepte cu adevărat și pe totdeauna.
Iar dacă nu pot nici să se îndrepte nici să se liniștească, ai Tu Doamne grijă sfântă de Sfânta Ta Lucrare și o scapă pe totdeauna de stricăciunea și primejdia lor.
Amin.
+
Cine nu se simte legat de poruncile Evangheliei, ci umblă ca un nesupus, acela este ca un câine și nu ca o oaie.
Acela nu face parte din turma ascultătoare a lui Hristos, ci din haita Satanei.
Păr. Iosif Trifa.
+
A vorbi ce este bine e de preț și e frumos
dar a face ce e bine, este și mai prețios.