Aduceţi-vă aminte de vorba, pe care v-am spus-o: Robul nu este mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi.
Făcându-Se una cu ucenicii Săi, Domnul nostru Isus, a trecut şi asupra lor autoritatea Lui Sfântă, arătând astfel că acei care au fost prigoniţi pentru Numele Lui, au tot dreptul ca să fie ascultaţi şi ei de către toţi ceilalţi, după cum El Însuşi trebuie să fie ascultat.
N-a fost niciodată biserica şi adunarea lui Hristos fără o autoritate de care toţi sunt obligaţi să asculte.
Acolo unde nu este o ascultare din inimă şi o supunere frăţească ascultătoare - acolo nu multă vreme va fi adunare, în curând va deveni o adunătură, apoi o ruină - şi în urmă nimic.
Nu mult timp va fi o biserică, în curând va deveni o sinagogă...
... unde fiecare începe să facă după bunul său plac,
şi unde fiecare crede că nu este obligat să asculte de nimeni, - începe domnia Satanei.
Căci acolo unde oricine vrea, învaţă orice vrea, fără să ţină seama că este dator să se supună unei rânduieli, unei îndrumări, unei supravegheri,
- acolo în curând va ajunge un pustiu şi o ruină din tot.
O debandadă şi o anarhie a tuturora împotriva tuturor.
Acolo unde începe să se arate acest fel de purtare şi de lucrare, Cuvântul lui Hristos este cel mai dispreţuit, voia lui Dumnezeu este cea mai batjocorită. Şi lucrarea Satanei cea mai ruşinoasă.
Vai de cei care ajung aşa.
Dacă Dumnezeu a rânduit în Biserică pe toţi cei care au fost cunoscuţi şi aleşi de El mai dinainte, pentru slujba sfântă,
- înseamnă că toţi cei care fac parte din comunitatea aceea, trebuie să-i recunoască pe aceştia şi în chiar folosul mântuirilor, de părinţi şi îndrumători (1 Cor. 4, 15),
Pentru că cine nu se supune astfel fraţilor mai mari şi îndrumătorilor Lucrării Domnului, care lucrează cu un gând şi cu o inimă curată şi împreună, la înaintarea Evangheliei, acela Domnului nu se supune.
Cine dispreţuieşte cuvântul lor, - acela să ştie că pe Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu Îl dispreţuieşte.
Şi cine face astfel să fie sigur că va fi osândit de Însuşi Cuvântul care porunceşte hotărât toate aceste lucruri.
Frate, tu oare cum te porţi faţă de lucrătorii Domnului din învăţătura şi biserica ta?
Te supui tu oare din inimă sfaturilor şi îndrumărilor pe care ţi le dau ei din partea Domnului, sau nici nu-ţi pasă de ele, ci cu îngâmfare le respingi?
Preţuieşti tu pe aceşti oameni care au suferit şi sufăr din pricina Numelui Sfânt al lui Hristos, tocmai pentru că văzându-le semnele lui Hristos pe trupul lor, să nu-i mai necăjeşti (Gal. 6, 17),
ci să le fii supus, ascultător şi alipit cu toată dragostea inimii tale,
- sau dimpotrivă îi vorbeşti de rău şi îi dispreţuieşti?
O, ia seama: dacă ai păcătuit iar ei te-au mustrat, nu-i judeca nici nu te împotrivi, ci primeşte mustrarea fraţilor ca pe a Domnului.
Iar dacă le dispreţuieşti cuvântul şi le tăgăduieşti autoritatea, atunci nu-i mai întreba nimic! Fă mai departe tot de capul tău şi mergi şi mai departe tot cum îţi place
şi să vezi în curând cum ai să ajungi!
Când începe să slăbească ascultarea de fraţi atunci este semnul cel mai neliniştitor.
Acolo în curând vor începe luptele, judecăţile şi căderile,
acolo în curând va urma împrăştierea, ruinarea, nimicirea,
acestea sunt totdeauna urmarea şi pedeapsa neascultării, oriunde se arată şi lucrează ea.
Vai de cei care nu ascultă de fraţii lor mai mari.
Vai de familia celor neascultători unii de alţii
şi vai de sfârşitul lor, şi de acel de acuma şi mai ales de cel veşnic.
O, Atotputernic Dumnezeu,
care toate le-ai făcut cu înţelepciune
şi tuturor le-ai lăsat porunci şi rânduieli de care să asculte,
oare numai adunării Tale să nu-i fi dat Tu o astfel de rânduială?
Oare numai fiii ascultării să n-aibă datoria de a se supune cuiva?
De ce atunci unii din ei nu vor?
O Doamne, ai milă de noi şi nu ne lăsa în neorânduială şi în nesupunere.
Ci dacă Te-ai îndurat să ne dai părinţi şi fraţi care să ne fie ca o îndrumare a Ta şi ca o cinste a noastră printre noi, - dă-ne Tu mintea şi inima sănătoasă, cu care să-i preţuim şi să-i ascultăm spre a fi fericiţi şi ei şi noi.
Nu ne pedepsi Doamne luându-i de la noi, ci păstrează-ni-i şi ajută-ne să le ascultăm Cuvântul ca şi pe al Tău,
ca să ne învrednicim de bucuria Ta în viaţa aceasta
şi de mântuirea Ta în viaţa cea veşnică. Nu cumva dispreţuind pe trimişii Tăi, - să ne fie daţi ca pedeapsă alţii, care vor fi trimişii Satanei, ai dezbinărilor şi ai rătăcirii. Fereşte-ne Doamne!
Amin.
+
A citi mai des Cuvântul
şi-a descoperi-al Lui sfânt ţel
este a gândi ca Domnul şi a vieţui ca El.