Aduceți-vă aminte de vorba, pe care v-am spus-o: Robul nu este mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, și pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, și pe al vostru îl vor păzi.
Făcându-Se una cu ucenicii Săi, Domnul nostru Isus, a trecut și asupra lor autoritatea Lui Sfântă, arătând astfel că acei care au fost prigoniți pentru Numele Lui, au tot dreptul ca să fie ascultați și ei de către toți ceilalți, după cum El Însuși trebuie să fie ascultat.
N-a fost niciodată biserica și adunarea lui Hristos fără o autoritate de care toți sunt obligați să asculte.
Acolo unde nu este o ascultare din inimă și o supunere frățească ascultătoare - acolo nu multă vreme va fi adunare, în curând va deveni o adunătură, apoi o ruină - și în urmă nimic.
Nu mult timp va fi o biserică, în curând va deveni o sinagogă...
... unde fiecare începe să facă după bunul său plac,
și unde fiecare crede că nu este obligat să asculte de nimeni, - începe domnia Satanei.
Căci acolo unde oricine vrea, învață orice vrea, fără să țină seama că este dator să se supună unei rânduieli, unei îndrumări, unei supravegheri,
- acolo în curând va ajunge un pustiu și o ruină din tot.
O debandadă și o anarhie a tuturora împotriva tuturor.
Acolo unde începe să se arate acest fel de purtare și de lucrare, Cuvântul lui Hristos este cel mai disprețuit, voia lui Dumnezeu este cea mai batjocorită. Și lucrarea Satanei cea mai rușinoasă.
Vai de cei care ajung așa.
Dacă Dumnezeu a rânduit în Biserică pe toți cei care au fost cunoscuți și aleși de El mai dinainte, pentru slujba sfântă,
- înseamnă că toți cei care fac parte din comunitatea aceea, trebuie să-i recunoască pe aceștia și în chiar folosul mântuirilor, de părinți și îndrumători (1 Cor. 4, 15),
Pentru că cine nu se supune astfel fraților mai mari și îndrumătorilor Lucrării Domnului, care lucrează cu un gând și cu o inimă curată și împreună, la înaintarea Evangheliei, acela Domnului nu se supune.
Cine disprețuiește cuvântul lor, - acela să știe că pe Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu Îl disprețuiește.
Și cine face astfel să fie sigur că va fi osândit de Însuși Cuvântul care poruncește hotărât toate aceste lucruri.
Frate, tu oare cum te porți față de lucrătorii Domnului din învățătura și biserica ta?
Te supui tu oare din inimă sfaturilor și îndrumărilor pe care ți le dau ei din partea Domnului, sau nici nu-ți pasă de ele, ci cu îngâmfare le respingi?
Prețuiești tu pe acești oameni care au suferit și sufăr din pricina Numelui Sfânt al lui Hristos, tocmai pentru că văzându-le semnele lui Hristos pe trupul lor, să nu-i mai necăjești (Gal. 6, 17),
ci să le fii supus, ascultător și alipit cu toată dragostea inimii tale,
- sau dimpotrivă îi vorbești de rău și îi disprețuiești?
O, ia seama: dacă ai păcătuit iar ei te-au mustrat, nu-i judeca nici nu te împotrivi, ci primește mustrarea fraților ca pe a Domnului.
Iar dacă le disprețuiești cuvântul și le tăgăduiești autoritatea, atunci nu-i mai întreba nimic! Fă mai departe tot de capul tău și mergi și mai departe tot cum îți place
și să vezi în curând cum ai să ajungi!
Când începe să slăbească ascultarea de frați atunci este semnul cel mai neliniștitor.
Acolo în curând vor începe luptele, judecățile și căderile,
acolo în curând va urma împrăștierea, ruinarea, nimicirea,
acestea sunt totdeauna urmarea și pedeapsa neascultării, oriunde se arată și lucrează ea.
Vai de cei care nu ascultă de frații lor mai mari.
Vai de familia celor neascultători unii de alții
și vai de sfârșitul lor, și de acel de acuma și mai ales de cel veșnic.
O, Atotputernic Dumnezeu,
care toate le-ai făcut cu înțelepciune
și tuturor le-ai lăsat porunci și rânduieli de care să asculte,
oare numai adunării Tale să nu-i fi dat Tu o astfel de rânduială?
Oare numai fiii ascultării să n-aibă datoria de a se supune cuiva?
De ce atunci unii din ei nu vor?
O Doamne, ai milă de noi și nu ne lăsa în neorânduială și în nesupunere.
Ci dacă Te-ai îndurat să ne dai părinți și frați care să ne fie ca o îndrumare a Ta și ca o cinste a noastră printre noi, - dă-ne Tu mintea și inima sănătoasă, cu care să-i prețuim și să-i ascultăm spre a fi fericiți și ei și noi.
Nu ne pedepsi Doamne luându-i de la noi, ci păstrează-ni-i și ajută-ne să le ascultăm Cuvântul ca și pe al Tău,
ca să ne învrednicim de bucuria Ta în viața aceasta
și de mântuirea Ta în viața cea veșnică. Nu cumva disprețuind pe trimișii Tăi, - să ne fie dați ca pedeapsă alții, care vor fi trimișii Satanei, ai dezbinărilor și ai rătăcirii. Ferește-ne Doamne!
Amin.
+
A citi mai des Cuvântul
și-a descoperi-al Lui sfânt țel
este a gândi ca Domnul și a viețui ca El.