Dar cel vindecat nu ştia cine este: căci Isus Se făcuse nevăzut din norodul care era în locul acela.
Cât de vinovat este oricine se foloseşte de un suflet slab şi fricos, ca să-l silească a face lucruri care, pe urmă îl nefericesc şi îl degradează pe toată viaţa lui. Care fac din el zdreanţă netrebnică, scârba şi dispreţul celorlalţi oameni pe totdeauna. Un pârâtor şi o iscoadă.
Omul căzut într-o astfel de stare, nu mai e om. A ajuns fără nici o demnitate, mai jos decât orice târâtoare. Este degradat şi în proprii săi ochi şi rămâne pe totdeauna cea mai nefericită creatură de pe lume...
Oricât de zdrobit şi de întinat ar fi ajuns vreun om în viaţa lui,
oricât de încărcat de bârfeli sau de necazuri sau de datorii,
oricât de chinuit ar fi de dureri, de foame şi sete ori de lipsuri şi de apărare,
până când conştiinţa lui nu-i siluită de alţii,
până când nu-i întinat şi împovărat cugetul lui cu pâre,
până când nu-şi terfeleşte şi nu-şi batjocoreşte cinstea şi faţa lui de om cu îndeletniciri înjositoare,
- omul e om.
Poate să-şi ţină fruntea sus, poate să privească drept, poate să se uite în ochii celorlalţi oameni, poate să doarmă sau să sufere împăcat.
Dar când şi-a pătat conştiinţa, când s-a compromis, când a ajuns un vânzător netrebnic, când şi-a terfelit cinstea şi cugetul şi caracterul său, făcându-se pârâşul altora,
- atunci omul acela nu mai este om!
Poate să se plimbe liber, poate să aibă o casă mare, haine cât mai elegante.
Poate să nu-l ştie nimeni deocamdată ce a făcut el în ascuns, ce a spus sau a scris el.
Poate să-şi păstreze în mijlocul bisericii şi adunării un loc de cinste, ba cu atât mai mult.
Poate să treacă cel mai respectuos faţă de prietenii lui, de copiii lui sau de părinţii lui - ba chiar cu atât mai mult.
Poate să i se arate de către toţi oamenii cea mai aleasă preţuire - ba chiar pentru aceasta,
- omul acela dacă mai are o cât de mică parte de conştiinţă trează în el, se va simţi cel mai chinuit om. Cea mai nefericită fiinţă. Cea mai osândită şi mai nenorocită creatură de pe faţa pământului. O râmă sau o broască vor fi mai fericite decât el.
Astfel de oameni, dacă nu-şi găsesc liniştea într-un har deosebit al bunătăţii şi iertării lui Dumnezeu, sfârşesc în ştreang. Sau în casa de nebuni. Sau în ruşinea şi deznădejdea veşnică.
Cei care totuşi pot fi liniştiţi după ce au ajuns astfel sunt într-o stare şi mai rea, de o mie de ori.
Acum poate şti oricine cât de vinovat este acela care se foloseşte de un suflet slab şi fricos, ca să-l silească să facă lucruri care îl duc într-o astfel de stare!
Dragul meu, oricine ai fi tu, căruia ţi-a căzut în mână un astfel de suflet de om slab, simte-ţi răspunderea cea mare pe care o ai şi nu-l nenoroci.
Nu folosi puterea pe care o ai momentan spre a ucide sufletul oamenilor, în numele nici unui principiu. Căci e de o mie de ori mai cumplit decât dacă le-ai ucide trupul.
Şi tu vei cădea odată în mâinile Viului Dumnezeu, fii sigur de asta. Şi vei vedea atunci ce îngrozitor va fi să răspunzi în faţa Lui pentru siluirea conştiinţei cuiva. Şi pentru nimicirea unicului bun al fiecărui om: personalitatea sa, caracterul său, cinstea sa (Evrei 10, 31).
Această crimă este cea mai cumplită dintre toate crimele.
O Doamne care vezi şi cunoşti totul,
Îndură-Te şi le scapă.
Nu îngădui să fie ispitite peste puterea lor
şi nu îngădui întinzătorului de curse să nimicească pe cel nevoiaş,
ci pune capăt răului şi adu Împărăţia Ta în care va fi pace şi libertate desăvârşită pentru toţi fiii Tăi, pentru toate creaturile Tale.
Amin.
+
Fiul meu, fii totdeauna bun cu cei mai slabi şi mici
la nici unii ce nu-i bine nici să faci şi nici să zici,
cine se arată tare faţă de cel slab şi mic
sau cu cel fără-apărare - este-un prost şi de nimic.