Dar cel vindecat nu știa cine este: căci Isus Se făcuse nevăzut din norodul care era în locul acela.
Cât de vinovat este oricine se folosește de un suflet slab și fricos, ca să-l silească a face lucruri care, pe urmă îl nefericesc și îl degradează pe toată viața lui. Care fac din el zdreanță netrebnică, scârba și disprețul celorlalți oameni pe totdeauna. Un pârâtor și o iscoadă.
Omul căzut într-o astfel de stare, nu mai e om. A ajuns fără nici o demnitate, mai jos decât orice târâtoare. Este degradat și în proprii săi ochi și rămâne pe totdeauna cea mai nefericită creatură de pe lume...
Oricât de zdrobit și de întinat ar fi ajuns vreun om în viața lui,
oricât de încărcat de bârfeli sau de necazuri sau de datorii,
oricât de chinuit ar fi de dureri, de foame și sete ori de lipsuri și de apărare,
până când conștiința lui nu-i siluită de alții,
până când nu-i întinat și împovărat cugetul lui cu pâre,
până când nu-și terfelește și nu-și batjocorește cinstea și fața lui de om cu îndeletniciri înjositoare,
- omul e om.
Poate să-și țină fruntea sus, poate să privească drept, poate să se uite în ochii celorlalți oameni, poate să doarmă sau să sufere împăcat.
Dar când și-a pătat conștiința, când s-a compromis, când a ajuns un vânzător netrebnic, când și-a terfelit cinstea și cugetul și caracterul său, făcându-se pârâșul altora,
- atunci omul acela nu mai este om!
Poate să se plimbe liber, poate să aibă o casă mare, haine cât mai elegante.
Poate să nu-l știe nimeni deocamdată ce a făcut el în ascuns, ce a spus sau a scris el.
Poate să-și păstreze în mijlocul bisericii și adunării un loc de cinste, ba cu atât mai mult.
Poate să treacă cel mai respectuos față de prietenii lui, de copiii lui sau de părinții lui - ba chiar cu atât mai mult.
Poate să i se arate de către toți oamenii cea mai aleasă prețuire - ba chiar pentru aceasta,
- omul acela dacă mai are o cât de mică parte de conștiință trează în el, se va simți cel mai chinuit om. Cea mai nefericită ființă. Cea mai osândită și mai nenorocită creatură de pe fața pământului. O râmă sau o broască vor fi mai fericite decât el.
Astfel de oameni, dacă nu-și găsesc liniștea într-un har deosebit al bunătății și iertării lui Dumnezeu, sfârșesc în ștreang. Sau în casa de nebuni. Sau în rușinea și deznădejdea veșnică.
Cei care totuși pot fi liniștiți după ce au ajuns astfel sunt într-o stare și mai rea, de o mie de ori.
Acum poate ști oricine cât de vinovat este acela care se folosește de un suflet slab și fricos, ca să-l silească să facă lucruri care îl duc într-o astfel de stare!
Dragul meu, oricine ai fi tu, căruia ți-a căzut în mână un astfel de suflet de om slab, simte-ți răspunderea cea mare pe care o ai și nu-l nenoroci.
Nu folosi puterea pe care o ai momentan spre a ucide sufletul oamenilor, în numele nici unui principiu. Căci e de o mie de ori mai cumplit decât dacă le-ai ucide trupul.
Și tu vei cădea odată în mâinile Viului Dumnezeu, fii sigur de asta. Și vei vedea atunci ce îngrozitor va fi să răspunzi în fața Lui pentru siluirea conștiinței cuiva. Și pentru nimicirea unicului bun al fiecărui om: personalitatea sa, caracterul său, cinstea sa (Evrei 10, 31).
Această crimă este cea mai cumplită dintre toate crimele.
O Doamne care vezi și cunoști totul,
Îndură-Te și le scapă.
Nu îngădui să fie ispitite peste puterea lor
și nu îngădui întinzătorului de curse să nimicească pe cel nevoiaș,
ci pune capăt răului și adu Împărăția Ta în care va fi pace și libertate desăvârșită pentru toți fiii Tăi, pentru toate creaturile Tale.
Amin.
+
Fiul meu, fii totdeauna bun cu cei mai slabi și mici
la nici unii ce nu-i bine nici să faci și nici să zici,
cine se arată tare față de cel slab și mic
sau cu cel fără-apărare - este-un prost și de nimic.