Acum, sufletul Meu este tulburat. Și ce voi zice? Tată, izbăvește-Mă din ceasul acesta? Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta!
Dumnezeu, Făcătorul și Binefăcătorul tuturor celor văzute și nevăzute, le-a făcut în atotputernicia Sa pe toate acestea
și le-a rânduit pe toate, și pe fiecare,
pentru un anumit scop al Său precis și minunat.
Nici o vietate și nici o întâmplare nu este întâmplătoare pe pământ.
Până și o râmă își are scopul ei de a aerisi și frăgezi pământul, prin găurile pe care le face prin el.
Până și cea mai mică și îndepărtată stea de pe cer își are scopul ei: să lumineze cuiva și să bucure pe cineva.
Cândva n-am știut ce rost poate avea o mică râmă...
Acum nu știm ce rost poate avea o mică stea,
dar cum am aflat rostul uneia, îl vom afla și pe cel al celeilalte.
Ori de câte ori descoperim rostul unei creaturi a lui Dumnezeu, ne uimim de Înțelepciunea care le-a creat, de puterea care le îndrumă, de dragostea care le îngrijește.
Și ne vine să ne proșternem până la pământ copleșiți de frumusețea, puterea și iubirea acestei Înțelepciuni.
Și cu cât ochii noștri se deschid mai înțelepți spre toate cele ce ne înconjoară,
cu atât desăvârșita ordine și rânduială așezată de Dumnezeu în toate, ni se face mai cunoscută,
și ni se face tot mai largă, mai adâncă și mai înaltă înțelegerea desăvârșitei legături din înlănțuirea tuturor lucrurilor și împrejurărilor, între ele.
Scopul pentru care Se Întrupase din Idee Cuvântul,
și pentru care din Cuvânt s-au întrupat toate câte sunt,
iar toate câte sunt se desăvârșesc neîncetat, scopul tuturor acestora este minunat. El este slava lui Dumnezeu și fericirea creaturilor Sale!
Dar pentru că Răul a intervenit ca un accident spre a împiedica pe-o vreme desfășurarea normală a lucrurilor rânduite de Dumnezeu,
- trebuie să intervină și înlăturarea Răului și a urmărilor sale,
pentru ca voia lui Dumnezeu să se poată împlini totuși, chiar după ce răul a intervenit.
Și înlăturarea acestui rău, n-o putea face decât venirea Mântuitorului.
Ba încă, Înțelepciunea lui Dumnezeu, a făcut astfel că, chiar și Răul însuși, fără știrea și voia sa, să ajute la izbânda voii lui Dumnezeu.
Lucrul acesta scoate și mai mult la lumină puterea, înțelepciunea și slava lui Dumnezeu,
care prin această minunată întocmire a lucrurilor, știe nu numai să le întoarcă toate spre un capăt fericit,
dar face ca însuși vrăjmașul Său să colaboreze la împlinirea planurilor Sale,
și tocmai el cel ce voia să nimicească, să ajute cu totul să se desăvârșească mai frumos.
Deci: Domnul Isus venise să împlinească voia Tatălui,
voia Tatălui era ca El să mântuiască lumea prin iubire,
Astfel Jertfa trebuia dată. Și nimic pe lume n-o putea înlocui.
Tot ce făcuse Mântuitorul până la ceasul Jertfei Sale fusese numai o pregătire pentru această Jertfă. O pregătire a tuturor lucrurilor și a oamenilor.
Nu a Lui, căci El fusese pregătit din clipa când o acceptase, adică înainte de a Se întrupa de la Duhul Sfânt prin Sfânta Fecioară Maria.
Ci fusese o pregătire a oamenilor pentru înțelegerea acestei Jertfe care trebuia să Se aducă pentru ei.
Fără înțelegerea aceasta, Jertfa Sa ar fi rămas zadarnică
și zadarnică ar fi fost și propovăduirea mântuirii,
- chiar dacă această propovăduire ar fi fost făcută de către îngeri către noi, fiindcă noi, neputând-o înțelege, n-am fi putut-o nici primi.
De aceea Jertfa a fost și va rămâne până la sfârșitul lumii acesteia
și până la nimicirea Răului
și până la Venirea Domnului,
cea mai mare și cea mai neapărată cerință, pentru izbândirea voii lui Dumnezeu în soarta omenirii și pentru împlinirea prețului cerut pentru mântuire.
De aceea, frate slujitor al lui Hristos,
nu căuta să fugi nici tu de jertfa care ți se va cere și ție, pentru mântuirea ta și a altora, sau pentru triumful Evangheliei pentru care ai venit și tu la Domnul.
Căci astfel fugind de jertfă, tu vei fugi chiar de rostul pe care îl ai pe lume, venind la Hristos,
și chiar de scopul pentru care ai fost rânduit în umblarea și slujirea lui Dumnezeu.
Iar dacă o unealtă nu mai împlinește chiar rostul pentru care este rânduită, de ce folos mai poate fi ea? (Matei 5, 13).
Slăvit Părinte al Luminii și Veșnicei Înțelepciuni, Mântuitorul și Răscumpărarea noastră,
Tu, care toate le-ai alcătuit în chip atât de minunat și de înțelept,
slavă veșnică Ție,
Slavă veșnică Înțelepciunii Tale.
Îți mulțumesc Doamne că în bunătatea Ta, m-ai făcut și pe mine o ființă atât de minunată (Psalm 139, 14),
pentru un scop atât de minunat.
Doresc Sfinte Tatăl nostru, să slujesc de laudă slavei Tale
și de vas curat spre împlinirea voii Tale până cât voi fi.
De aceea dacă m-ai rânduit să aduc o roadă în răbdare, în jertfe, în osteneli, în lupte și în ascultare pe pământ,
Te rog nu mă înlătura de la aceasta, și nu mă lăsa nici pe mine să mă dau în lături, în vreun fel de la ele,
ca să nu fiu îndepărtat nici de la bucuria și răsplata lor.
Ci supunându-mă deplin voii Tale să fiu în totul vrednic de Tine.
Amin.