Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui
în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl.
Vine un ceas pentru fiecare lucru!
Vine un ceas pentru fiecare cetate. Şi pentru fiecare om!
- Atunci toate sunt pregătite.
Atunci toate uşile sunt deschise.
Dar vine şi ceasul când poftirea încetează,
când uşile se închid,
când totul s-a încheiat. Şi urmează alungarea!
Un ceas are vestirea, un ceas are iertarea, un ceas slujirea, - dar veşnică e bucuria răsplătirii!
Un ceas are ispita, un ceas căderea, un ceas judecata, - dar veşnică va fi ispăşirea!
Căci după cum făgăduinţa îşi are ceasul ei, şi împlinirea îşi are ceasul ei...
Acum sosise ceasul împlinirii.
Până la Hristos, fiecare îşi avea templul şi altarul său.
Învăţăturile şi jertfele sale.
Locurile şi felul său.
- Dar când a venit Hristos, toate acestea au încetat! Ceasul lor trecuse. Sosise ceasul Unicului Altar, în care totdeauna de acum înainte să aducem închinarea vrednică de Dumnezeu, în unicul fel, arătat de El Însuşi pentru toţi.
Până nu-L cunoşti pe Hristos,
până nu soseşte ceasul să-L întâlneşti pe El,
- ai felul tău de închinare. Felul tău de credinţă. Felul tău de viaţă şi de umblare.
- Însă când vine Hristos, ceasul acela a trecut! Soseşte un ceas nou. Ceasul să schimbi totul cu El. Să laşi totul pentru El (Filip. 3, 7-9).
Să începi totul din nou, cu El.
Pentru tine, dragul meu, a venit oare ceasul acesta?
Cred că a venit, dar tu poate nu l-ai cunoscut... Dacă l-ai fi cunoscut ai şti că toţi trebuie să se închine Tatălui numai în Duh şi în Adevăr.
În Duhul Sfânt şi în Hristos.
În sfinţenie şi în iubire.
În putere şi în har.
În credinţa şi învăţătura trăită!
Iar atunci în orice loc,
în orice vreme
şi în orice limbă ne-am închina lui Dumnezeu, El ar primi închinarea noastră şi ar asculta-o!
Căci numai astfel de închinători doreşte Tatăl.
Cei care sunt astfel de închinători, trăiesc în Hristos şi se aseamănă cu Hristos având deplin felul Lui de a fi.
Fiind ai lui Hristos şi semănând cu El ei se aseamănă deplin şi între ei.
Ori din care neam sau stare ar fi, ei se aseamănă atunci între ei, cum se aseamănă copiii aceloraşi părinţi.
Fiind Unul Singur Duhul care îi călăuzeşte
şi Unul Singur Adevărul în care ei trăiesc,
- închinarea pe care ei o aduc lui Dumnezeu, va fi şi ea la fel.
Chiar dacă locurile în care o aduc
şi limbile în care I-o vorbesc
sunt acum deosebite.
Slăvit să fie Domnul Isus că vine în curând ceasul când pe toată întinderea cetăţii Domnului nu va mai fi nici un templu, căci Domnul Dumnezeu Cel Atotputernic şi Mielul, vor fi Slăvitul ei Templu Unic (Apoc. 21, 22).
Vine ceasul când toate zidurile care despart turma Domnului Isus Hristos vor fi înlăturate de El Însuşi...
pentru ca pe tot cerul cel nou şi pământul cel nou să nu locuiască decât neprihănirea.
Hristos Singur, va fi Păstorul ucenicilor Săi şi Numele Lui va fi pe frunţile lor, podoabă şi strălucire veşnică.
Atunci vor fi pierit demult toate dezbinările şi toţi cei care le-au făcut.
Hristos fiind Dumnezeu binecuvântat în veci, toţi ochii Îl vor vedea din orice loc.
Şi orice inimă I se va închina pătrunsă de iubire şi sfinţenie. Fiecare mişcându-se şi trăind în El, cu toată puterea. Ca peştele liber în apa întinsă şi limpede.
Căci aşa închinători trebuie să ajungem cu toţii. Chiar de acum.
O Dumnezeul nostru,
adu mai curând ceasul acela fericit
şi fă până atunci, ca într-o nouă vreme de mare har,
Cuvântul Tău să Se poată propovădui la orice făptură şi lumea întreagă să vină la Tine
auzind, crezând şi închinându-Ţi-se adevărat şi deplin.
Amin.