De când ispita
Traian Dorz - Cântările Dintâi
De când ispita prima dată
cu viclenie m-a-nșelat
zvârlindu-mi inima curată
în tina primului păcat,
de-atunci am coborât întruna
pe calea morții tot mai jos
să mă despart pe totdeauna
de drumul sfânt și luminos!
Urechea sufletului care
păcatul mi-o-nfundase greu
nu mai primi nici o chemare
ca să mă-ntorc la Dumnezeu.
Și m-aș fi dus mereu la vale
căzând în veșnicul abis
ce m-aștepta acum în cale
adânc și fioros, deschis.
Dar Tu Te-ai îndurat Isuse
și-n fața morții m-ai oprit
- cu grija dragostei nespuse
de mine Te-ai milostivit.
- Când m-a atins a Ta-ndurare
eu m-am trezit ca dintr-un vis
și ochiul sufletului care
era orbit,
mi s-a deschis!
Simțit-am dragostea privirii
și glasul blând Ți-am ascultat
din calea morții și pieirii
eu m-am întors și Ți-am urmat.
Și Te urmez Isuse-ntruna
urcând calvarul fericit
căci mi-amintesc întotdeauna
ce har a fost că m-ai găsit!