De când ispita
Traian Dorz - Cântările Dintâi
De când ispita prima dată
cu viclenie m-a-nşelat
zvârlindu-mi inima curată
în tina primului păcat,
de-atunci am coborât întruna
pe calea morţii tot mai jos
să mă despart pe totdeauna
de drumul sfânt şi luminos!
Urechea sufletului care
păcatul mi-o-nfundase greu
nu mai primi nici o chemare
ca să mă-ntorc la Dumnezeu.
Şi m-aş fi dus mereu la vale
căzând în veşnicul abis
ce m-aştepta acum în cale
adânc şi fioros, deschis.
Dar Tu Te-ai îndurat Isuse
şi-n faţa morţii m-ai oprit
- cu grija dragostei nespuse
de mine Te-ai milostivit.
- Când m-a atins a Ta-ndurare
eu m-am trezit ca dintr-un vis
şi ochiul sufletului care
era orbit,
mi s-a deschis!
Simţit-am dragostea privirii
şi glasul blând Ţi-am ascultat
din calea morţii şi pieirii
eu m-am întors şi Ţi-am urmat.
Şi Te urmez Isuse-ntruna
urcând calvarul fericit
căci mi-amintesc întotdeauna
ce har a fost că m-ai găsit!