De ce-aţi uitat?
Traian Dorz - Istoria unei Jertfe Vol. 2
De ce-aţi uitat porunca ce-aveaţi de la-nceput
să mergeţi pân-la Ţintă pe drumul cunoscut
să vă-nfruntaţi vrăjmaşii sub orice nume-ascunşi
de sfânta datorie care-o aveaţi, pătrunşi?
De ce-aţi stat cu vrăjmaşul de vorbă s-ascultaţi
viclenele-i cuvinte prin care-aţi fost legaţi?
- priviţi, voi n-aveţi astăzi nici sabie nici scut
iar moştenirea voastră la dânşii v-a căzut.
Priviţi măcar în urmă la roade... la ruini,
la dezbinări, la certuri, la fraţii-ajunşi străini
- şi veţi vedea ce duhuri sunt cele ce-au venit
la voi în chip de înger şi glas neprihănit.
- Nu numai desfrânarea şi necredinţa sunt
vrăjmaşii noştri-n lupta cea sfântă pe pământ
credinţele păgâne cu chip viclean - smerit
la fel ni-s de vrăjmaşe, la fel ne-au nimicit.
Să ne trezim, să rupem ucigătorul lanţ
prin care-am fost de şarpe minţiţi şi dezbinaţi
viteji să punem mâna pe sabia de foc
păcatul cel potrivnic să nu-l cruţăm deloc.
Păcatului să-ntoarcem măsura înapoi
nu ne-a cruţat el fraţii, să nu-l cruţăm nici noi
s-avem măcar atâta curaj să-l înfruntăm
cât are el, vrăjmaşul, să fure ce-apărăm.
+
Nici sângele martiriului nu poate să şteargă păcatul de a dezbina pe fraţi.
Sf. Ciprian