Când a venit Isus, a aflat că Lazăr era de patru zile în mormânt.
Ce lucrare grea și dureroasă face mormântul asupra oricui ajunge în vreuna din stările lui.
Mormântul este despărțire totală, sfâșiere și deznădejde,
întuneric și singurătate,
apăsare, gheață și nimicire
- aceasta atât trupește cât și sufletește.
Există morminte trupești care totdeauna ne înfioară când le privim, fiindcă acolo se nimicește o viață care a fost cândva asemenea cu a noastră.
Dar există și morminte sufletești care ar trebui să ne înfioare de mii de ori mai mult, căci acolo se nimicește un suflet cu o viață veșnică.
Păcatul și starea în om, este un mormânt care întâi desparte sufletul de Dumnezeu,
apoi sfâșie inima tuturor celor ce privesc la starea sufletului căzut și îngropat în rele,
apoi aruncă în deznădejde
și ține în întuneric
și duce în singurătate veșnică
și împovărează și îngheață și nimicește încetul cu încetul și pe totdeauna,
toată lumina și toată ființa aceluia, care se înmormântează,
el singur și nepăsător de sufletul și de veșnicia lui,
îngropat în păcatele și fărădelegile sale.
Ce grozavă este această nenorocită stare și moarte. Și cum se descompune ființa care ajunge așa!
În ce putrejune urât mirositoare se cufundă, din ce în ce mai mult, bețivul sau lacomul sau desfrânatul sau pizmașul...
Ce tristă priveliște este să vezi aceste cadavre sufletești, din care duhnește până departe putoarea de alcool, de tutun,
de spurcăciune și de putreziciuni sufletești,
de murdăria cuvintelor pe care le vorbesc,
de scârnăvia purtării și gesturilor pe care și le arată, nefericiții morți, în spurcăciunea păcatului lor.
Iată cu cât este deci mai respingătoare și mai grețoasă, starea de mortăciune sufletească, decât cea trupească.
și trebuie neapărat să fie curățit,
- cu cât mai multă necurăție răspândește în jurul său, asupra tuturor celor ce vin în atingere cu el, - un mort sufletesc (Efes. 2, 1-2).
Dragă suflete care trăiești departe de Dumnezeu, cufundat în păcate și putreziciune sufletească de ani de zile,
trezește-te și te îngrozește de starea ta cea rea!
Lepra păcatului în care trăiești s-a întins peste tot sufletul tău, umplându-l de copturi și de putoare.
Până la cer se ridică grozăvia înjurăturilor tale,
și urâțenia gesturilor tale desfrânate,
și mârșăvia faptelor necurate, gândurilor și umbletelor tale.
Tot sufletul tău putrezește sub rănile și cangrena păcatului în care trăiești.
trezește-te! Nimeni nu te mai poate nici iubi nici salva numai Hristos, Mântuitorul.
Numai El încă n-a pierdut nici dragostea, nici răbdarea, nici nădejdea pentru tine.
Numai Lui Îi mai este milă și vrea să te salveze. Trezește-te și cheamă-L pe Domnul în ajutorul tău!
Trezește-te și roagă-L pe Domnul să te învie la o viață nouă, curățindu-ți aceste necurății, îndepărtând de peste sufletul tău lepra, și de peste viața și starea ta acest mormânt ucigător, care este păcatul și nelegiuirea ta.
Strigă-L pe Domnul, oricât de adânc ai fi căzut în mormântul păcatelor tale, și de oricâte zile și ani ai zăcea acolo.
El te iubește chiar și așa - și te va izbăvi.
Numai să faci și tu, tot ce poți, pentru învierea și mântuirea ta.
O Marele nostru Dumnezeu și Mântuitor Isus Hristos, îndelung răbdător și plin de bunătate,
slavă veșnică Ție pentru mila și iubirea Ta cu care ai auzit totdeauna strigătul celor îngropați în păcate, sau ale celor care se rugau pentru ei.
Slavă veșnică Ție Singurul care Te-ai coborât din cer pentru a ne învia pe toți oamenii, care zăceam de veacuri îndelungi, în pierzare și în păcate, ca într-un mormânt întunecos și deznădăjduit.
Slavă Ție care ai izbăvit din mormântul păcatului pe atâția care zăceau acolo fără nădejde,
înviindu-i la o viață nouă, plină de bucurie și de lumină
și născându-i din nou, cu totul de nerecunoscut față de cum fuseseră înainte,
și făcând din ei prin puterea Sângelui Tău, oameni străluciți și strălucitori.
Ai milă Doamne Isuse de toți cei care mai putrezesc încă în gropile păcatului,
în peșterile cârciumilor,
în întunericul închisorilor,
în tristețea ispitelor,
în orice loc unde și trupul și sufletul se putrezesc și se pierd...
Și adă-le tuturor izbăvirea Ta cea mântuitoare și slăvită.
Amin.
+
Toate lucrurile-n lume se grăbesc către-un sfârșit
bine-i numai de acela care-l află pregătit.