Acolo se afla un om bolnav de treizeci și opt de ani.
Vai de omul care are o singură grijă, a spus cineva. Și cât de adevărat este lucrul acesta!
Cei bolnavi au numai o singură grijă: să se vindece.
Cel închis are numai o singură grijă: să ajungă liber.
Cel ajuns în primejdie, o singură grijă: să scape.
Părinții cu copii nenorociți, o singură grijă: să li se vindece.
O singură grijă, dar ce grea este aceasta una!
Toate celelalte la un loc, oricâte ar fi, nu sunt atât de grele ca aceasta una singură.
Bolnav de treizeci și opt de ani...
Aproape nimeni nu-și poate da seama ce lucru grozav este acesta!
Cine n-a fost bolnav sau închis sau într-o primejdie fioroasă în viață, nu-și poate da seama cât de cumplit de încet poate să treacă timpul în aceste stări!
Te uiți la ceas și este ora 10.
Te întorci, gemi, te zvârcolești, gândești, oftezi și iar te uiți la ceas - și este ora 10 și un minut.
Te întorci iarăși, te frămânți, iar te gândești, iar îți pare că a trecut cine știe câtă vreme și când te uiți iarăși la ceas este ora 10 și două minute.
Așa se trăiește în boală, în închisoare, în chinuri și în nenorociri.
Vremea nu se măsoară și nu se trăiește cu zilele sau cu săptămânile ca afară, ci cu minutul și cu secunda.
Trăiești fiecare clipă și niciodată nu-i să nu te doară nimic. Nici să uiți unde ești.
Au fost oameni care au încărunțit acolo într-o noapte...
Vai, dar treizeci și opt de ani!...
Totuși Dumnezeu, nu este nedrept în nici una din căile Sale. Și în nici unul din actele Lui.
Păcatele unor oameni sunt cunoscute și merg înainte la Judecată - spune Cuvântul lui Dumnezeu (1 Tim. 5, 24). Acestea se vor ispăși acolo.
Unii își ispășesc păcatele și aici și acolo.
Oricum însă, n-avem voie să spunem că ceea ce face Dumnezeu este rău. Căci El nu greșește niciodată în nimic ceea ce face,
nici nu este lipsit de bunătate și de milă.
În alt fel vorbim numai când nu cunoaștem Cuvântul Sfințeniei Lui,
sau faptele ascunse ale oamenilor.
Mai degrabă cutremurați-vă și nu păcătuiți!
Căci nu există nimic care să nu trebuiască a fi ispășit.
Ori aici ori acolo.
Ori și aici și acolo.
Ori de voi ori de alții.
Ori și de voi și de alții, pentru voi.
O, mai ales tu copil al lui Dumnezeu cutremură-te și nu păcătui!
Căci nu există nici un păcat pe lume care să nu trebuiască să fie ispășit.
Ori de Hristos ori de tine. Ori și de El și de tine.
Păcatele dinainte de credință ți le-a iertat Tatăl căci le-a ispășit Hristos în locul tău.
Cele de după credință ți le iartă Hristos, dar trebuie să le ispășești tu...
Încă o dată vă zic tuturor ceea ce îmi zic și mie însumi: nu păcătuiți!
Căci nu este nici un singur păcat care să nu trebuiască să fie ispășit într-un fel.
Și într-o zi.
Dacă păcatul e ușor și ispășirea e ușoară.
Dar dacă păcatul e greu și ispășirea lui va fi grea.
Cei care au ispășit sau mai ispășesc încă, vor ști ce spun eu acum prin aceste cuvinte, cu tot sufletul meu plin de atâta cutremur!
O Doamne Isuse,
atâția ani am zăcut și eu în boala păcatului și pierzării, din cauza neascultării și ticăloșiei mele...
și poate că și din cauza neascultării altora.
Am zăcut în umbră și în durere ispășind îndelung și amar păcate făcute de mine. Sau de alții...
Tot ce a fost pentru neascultarea mea sau a altora primește-o ca o jertfă de ispășire și iartă Isuse Doamne cu bunătate și milă totul.
Tot ce a fost ca încercare, desăvârșește spre întărire,
iar ce a fost spre lumină și mărturie, fă să fie încununat de rod sfânt pentru Tine.
Amin.