Acolo se afla un om bolnav de treizeci şi opt de ani.
Vai de omul care are o singură grijă, a spus cineva. Şi cât de adevărat este lucrul acesta!
Cei bolnavi au numai o singură grijă: să se vindece.
Cel închis are numai o singură grijă: să ajungă liber.
Cel ajuns în primejdie, o singură grijă: să scape.
Părinţii cu copii nenorociţi, o singură grijă: să li se vindece.
O singură grijă, dar ce grea este aceasta una!
Toate celelalte la un loc, oricâte ar fi, nu sunt atât de grele ca aceasta una singură.
Bolnav de treizeci şi opt de ani...
Aproape nimeni nu-şi poate da seama ce lucru grozav este acesta!
Cine n-a fost bolnav sau închis sau într-o primejdie fioroasă în viaţă, nu-şi poate da seama cât de cumplit de încet poate să treacă timpul în aceste stări!
Te uiţi la ceas şi este ora 10.
Te întorci, gemi, te zvârcoleşti, gândeşti, oftezi şi iar te uiţi la ceas - şi este ora 10 şi un minut.
Te întorci iarăşi, te frămânţi, iar te gândeşti, iar îţi pare că a trecut cine ştie câtă vreme şi când te uiţi iarăşi la ceas este ora 10 şi două minute.
Aşa se trăieşte în boală, în închisoare, în chinuri şi în nenorociri.
Vremea nu se măsoară şi nu se trăieşte cu zilele sau cu săptămânile ca afară, ci cu minutul şi cu secunda.
Trăieşti fiecare clipă şi niciodată nu-i să nu te doară nimic. Nici să uiţi unde eşti.
Au fost oameni care au încărunţit acolo într-o noapte...
Vai, dar treizeci şi opt de ani!...
Totuşi Dumnezeu, nu este nedrept în nici una din căile Sale. Şi în nici unul din actele Lui.
Păcatele unor oameni sunt cunoscute şi merg înainte la Judecată - spune Cuvântul lui Dumnezeu (1 Tim. 5, 24). Acestea se vor ispăşi acolo.
Unii îşi ispăşesc păcatele şi aici şi acolo.
Oricum însă, n-avem voie să spunem că ceea ce face Dumnezeu este rău. Căci El nu greşeşte niciodată în nimic ceea ce face,
nici nu este lipsit de bunătate şi de milă.
În alt fel vorbim numai când nu cunoaştem Cuvântul Sfinţeniei Lui,
sau faptele ascunse ale oamenilor.
Mai degrabă cutremuraţi-vă şi nu păcătuiţi!
Căci nu există nimic care să nu trebuiască a fi ispăşit.
Ori aici ori acolo.
Ori şi aici şi acolo.
Ori de voi ori de alţii.
Ori şi de voi şi de alţii, pentru voi.
O, mai ales tu copil al lui Dumnezeu cutremură-te şi nu păcătui!
Căci nu există nici un păcat pe lume care să nu trebuiască să fie ispăşit.
Ori de Hristos ori de tine. Ori şi de El şi de tine.
Păcatele dinainte de credinţă ţi le-a iertat Tatăl căci le-a ispăşit Hristos în locul tău.
Cele de după credinţă ţi le iartă Hristos, dar trebuie să le ispăşeşti tu...
Încă o dată vă zic tuturor ceea ce îmi zic şi mie însumi: nu păcătuiţi!
Căci nu este nici un singur păcat care să nu trebuiască să fie ispăşit într-un fel.
Şi într-o zi.
Dacă păcatul e uşor şi ispăşirea e uşoară.
Dar dacă păcatul e greu şi ispăşirea lui va fi grea.
Cei care au ispăşit sau mai ispăşesc încă, vor şti ce spun eu acum prin aceste cuvinte, cu tot sufletul meu plin de atâta cutremur!
O Doamne Isuse,
atâţia ani am zăcut şi eu în boala păcatului şi pierzării, din cauza neascultării şi ticăloşiei mele...
şi poate că şi din cauza neascultării altora.
Am zăcut în umbră şi în durere ispăşind îndelung şi amar păcate făcute de mine. Sau de alţii...
Tot ce a fost pentru neascultarea mea sau a altora primeşte-o ca o jertfă de ispăşire şi iartă Isuse Doamne cu bunătate şi milă totul.
Tot ce a fost ca încercare, desăvârşeşte spre întărire,
iar ce a fost spre lumină şi mărturie, fă să fie încununat de rod sfânt pentru Tine.
Amin.