De unde ai în tine?
Traian Dorz - Hristos - Izvorul nostru
De unde ai în tine pământule strămoş
lumină-atât de albă şi sânge-atât de roş
cât pui în crinii candizi şi-n trandafirii-aprinşi?
- din inima fierbinte a fraţilor ne-nvinşi!
De unde ai în tine pământule străbun
miros atât de dulce şi gust atât de bun
cât pui în pâinea caldă şi-n strugurii culeşi?
- din inima cea bună a fraţilor aleşi!
De unde ai în tine pământule hain
atâta fiere neagră şi-atât amar venin
cât pui în iarba morţii şi-n fructul blestemat?
- din inima-nrăită de frate dezbinat!
De unde ai în tine pământule vrăjmaş
miasma-nveninată şi mustul ucigaş
ce-l pui în tot ce-i putred, urât şi-otrăvitor?
- din inima şerpească de frate vânzător!
... O, sfânt pământ al Tihnei, fii binecuvântat
sporească-ţi Domnul pâinea şi vinul cel curat;
dar sterp să fii tu veşnic, pământule vrăjmaş
nici şarpele, nici Iuda să n-aibă-n veci urmaş!