Isus le-a zis: Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui.
Hrana celui credincios, puterea şi viaţa lui duhovnicească este împlinirea voii lui Dumnezeu.
- Mâncarea Mea este să fac voia Tatălui Meu, a spus Isus.
Când eşti prins în lucrul lui Dumnezeu, trebuie mai presus de toate să cauţi voia Lui, lipsindu-te de toate celelalte şi fiind în stare să renunţi la toate.
Chiar şi la mâncare.
Când sufletele aşteaptă Cuvântul lui Dumnezeu şi când ai ocazia să li-L propovăduieşti, lasă mâncarea.
Foloseşte prilejul şi propovăduieşte-le,
după aceea apoi, ai tot timpul să mănânci!
Când vremea e scurtă,
când ziua trece repede,
când oamenii pot sta puţin - şi tu ai un prilej rar pentru vestirea Evangheliei,
- lasă mâncarea până după aceea!
Când ai prilejul să fii cu oameni ai lui Dumnezeu pe care rar îi vezi sau poate n-ai să-i mai întâlneşti sau să-i auzi niciodată,
- lasă mâncarea!
Stai lângă Cuvântul lui Dumnezeu tot timpul scurt pe care îl ai, căci în curând ei vor pleca. Apoi vei tot avea vreme să mănânci.
Când după timp îndelungat de aşteptare şi de dor ai ajuns în sfârşit clipa să te întâlneşti cu fraţii iubiţi şi doriţi...
când ai bucuria rară sau unică a unei întâlniri dorite, când ai harul să auzi sau să vezi ceva deosebit,
- lasă mâncarea!
Bucură-te de ceasul acela şi fii atent la tot ce vei vedea şi vei auzi.
Curând vremea trece.
Curând vor trebui să plece cei iubiţi sau va trebui să pleci tu...
După aceea vei avea tot timpul să mănânci cât vrei.
Dar astfel de clipe, şi astfel de oameni nu ştii dacă vei mai ajunge să le întâlneşti vreodată în viaţa ta!
Dacă mai presus de orice hrană, mâncarea ta va fi să faci voia lui Dumnezeu, tu vei trăi prin Duhul Său şi vei rodi prin El roadele Sale (Gal. 5, 22-23).
Dacă mai presus de orice pentru tine a trăi este Hristos, tu vei avea ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit viaţa veşnică (Rom. 6, 22).
- Dar dacă tu urmăreşti altă mâncare,
dacă mergi la Hristos numai ca să ai foloase pământeşti,
dacă mergi la adunare numai să-ţi saturi stomacul,
dacă umbli cu Domnul numai după pomeni şi afaceri,
dacă aştepţi şi cauţi numai slava deşartă, hrana trufiei tale,
dacă nu dintr-o foame şi sete lăuntrică umbli, vorbeşti şi lucrezi ci numai pentru că aşa afli un trai mai uşor şi mai plin,
dacă mergi la adunarea sau biserica Domnului numai ca la o distracţie religioasă, fiindcă nu poţi merge la alte distracţii,
- atunci tu eşti cea mai urâtă lipitoare pe trupul Evangheliei!
Şi ar trebui să-ţi fie scârbă ţie însuţi de tine!
O Doamne Dumnezeule,
Sfânt şi Înfricoşat este Numele Tău şi oricine se apropie de Tine trebuie să fie pătruns totdeauna de conştiinţa sfinţeniei şi de respectul Feţei Tale.
Te rog Doamne să mă ierţi că de multe ori n-am avut starea care ar fi trebuit,
ci adeseori am păcătuit în neîmplinirea datoriilor mele faţă de Tine sau faţă de ai Tăi.
Ajută-mi pe viitor să nu mai păcătuiesc şi să nu mai uit nici una din datoriile mele.
Amin.
+
Ascultarea e viaţă, neascultarea e pierzare, -
fericit e cine-ascultă vorba bună până-o are.
Cel ce leapădă-ndrumarea şi-ascultarea vorbei bune
o va cere-arzând odată dar n-o s-aibă cine-i spune.
+
Preţuieşte-nţelepciunea cu-orice haină-ar fi-mbrăcată
şi urmează-a ei cărare orice mână ţi-o arată
cântăreşte vorba plină, un sfat bun e-o avuţie;
când postavu-i bun îl cumperi nu te uiţi la prăvălie.