Isus le-a zis: Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui.
Hrana celui credincios, puterea și viața lui duhovnicească este împlinirea voii lui Dumnezeu.
- Mâncarea Mea este să fac voia Tatălui Meu, a spus Isus.
Când ești prins în lucrul lui Dumnezeu, trebuie mai presus de toate să cauți voia Lui, lipsindu-te de toate celelalte și fiind în stare să renunți la toate.
Chiar și la mâncare.
Când sufletele așteaptă Cuvântul lui Dumnezeu și când ai ocazia să li-L propovăduiești, lasă mâncarea.
Folosește prilejul și propovăduiește-le,
după aceea apoi, ai tot timpul să mănânci!
Când vremea e scurtă,
când ziua trece repede,
când oamenii pot sta puțin - și tu ai un prilej rar pentru vestirea Evangheliei,
- lasă mâncarea până după aceea!
Când ai prilejul să fii cu oameni ai lui Dumnezeu pe care rar îi vezi sau poate n-ai să-i mai întâlnești sau să-i auzi niciodată,
- lasă mâncarea!
Stai lângă Cuvântul lui Dumnezeu tot timpul scurt pe care îl ai, căci în curând ei vor pleca. Apoi vei tot avea vreme să mănânci.
Când după timp îndelungat de așteptare și de dor ai ajuns în sfârșit clipa să te întâlnești cu frații iubiți și doriți...
când ai bucuria rară sau unică a unei întâlniri dorite, când ai harul să auzi sau să vezi ceva deosebit,
- lasă mâncarea!
Bucură-te de ceasul acela și fii atent la tot ce vei vedea și vei auzi.
Curând vremea trece.
Curând vor trebui să plece cei iubiți sau va trebui să pleci tu...
După aceea vei avea tot timpul să mănânci cât vrei.
Dar astfel de clipe, și astfel de oameni nu știi dacă vei mai ajunge să le întâlnești vreodată în viața ta!
Dacă mai presus de orice hrană, mâncarea ta va fi să faci voia lui Dumnezeu, tu vei trăi prin Duhul Său și vei rodi prin El roadele Sale (Gal. 5, 22-23).
Dacă mai presus de orice pentru tine a trăi este Hristos, tu vei avea ca rod sfințirea, iar ca sfârșit viața veșnică (Rom. 6, 22).
- Dar dacă tu urmărești altă mâncare,
dacă mergi la Hristos numai ca să ai foloase pământești,
dacă mergi la adunare numai să-ți saturi stomacul,
dacă umbli cu Domnul numai după pomeni și afaceri,
dacă aștepți și cauți numai slava deșartă, hrana trufiei tale,
dacă nu dintr-o foame și sete lăuntrică umbli, vorbești și lucrezi ci numai pentru că așa afli un trai mai ușor și mai plin,
dacă mergi la adunarea sau biserica Domnului numai ca la o distracție religioasă, fiindcă nu poți merge la alte distracții,
- atunci tu ești cea mai urâtă lipitoare pe trupul Evangheliei!
Și ar trebui să-ți fie scârbă ție însuți de tine!
O Doamne Dumnezeule,
Sfânt și Înfricoșat este Numele Tău și oricine se apropie de Tine trebuie să fie pătruns totdeauna de conștiința sfințeniei și de respectul Feței Tale.
Te rog Doamne să mă ierți că de multe ori n-am avut starea care ar fi trebuit,
ci adeseori am păcătuit în neîmplinirea datoriilor mele față de Tine sau față de ai Tăi.
Ajută-mi pe viitor să nu mai păcătuiesc și să nu mai uit nici una din datoriile mele.
Amin.
+
Ascultarea e viață, neascultarea e pierzare, -
fericit e cine-ascultă vorba bună până-o are.
Cel ce leapădă-ndrumarea și-ascultarea vorbei bune
o va cere-arzând odată dar n-o s-aibă cine-i spune.
+
Prețuiește-nțelepciunea cu-orice haină-ar fi-mbrăcată
și urmează-a ei cărare orice mână ți-o arată
cântărește vorba plină, un sfat bun e-o avuție;
când postavu-i bun îl cumperi nu te uiți la prăvălie.