Ucenicii au început să-și zică deci unii altora: Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?
Nu-i nici o nenorocire că ucenicii nu înțeleg un cuvânt sau o lucrare,
nu-i nici un rău că ei n-au putut înțelege adevărul dintr-o vorbă sau dintr-o faptă,
- nenorocirea este că nu tac când nu înțeleg.
Nenorocirea este că ei încep să zică cu totul altceva decât este realitatea.
Că lucrurile pe care nu le cunosc și nu le pricep, încep să le răstălmăcească și să le interpreteze greșit și să le zică cum nu sunt.
Mântuitorul vorbește despre un lucru pe care ei nu-l înțeleg nici nu-l cunosc încă... Despre o mâncare pe care ei încă nici n-o gustaseră,
iar ei în loc să-L întrebe pe El până vor putea să-L înțeleagă,
sau să tacă și să aștepte până îl vor putea afla și pricepe,
încep să vorbească și să zică între ei altceva. Cu totul departe de adevăr.
O, de câte ori nu se petrece și acum tot așa!
De câte ori nu încep și astăzi ucenicii să zică... și zic ucenicii, zic... tot felul de zise, care mai de care mai departe de adevăr.
Și zic mai ales ucenicele, fără să se gândească dacă se poate sau nu se poate să fie adevărat ceea ce zic.
Fără să se teamă de păcatul clevetirii și bârfirii,
fără să se întrebe dacă e permis sau nepermis așa ceva!
Dragi ucenici și ucenice a Domnului, ce cuminte ar fi din partea noastră să nu prea zicem atât de multe între noi.
Lucrurile pe care nu le-am înțeles bine să nu le zicem.
Să așteptăm până vom vedea bine adevărul, ca să nu-l zicem greșit.
Să nu răstălmăcim nici un lucru căci aceasta este rău și este spre pierzarea noastră (2 Petru 3, 16).
Din aceasta vin apoi un lung șir de alte rele, pentru cine știe câți oameni!
Dacă n-ați înțeles ceva sau dacă ați înțeles rău, nu ziceți până vă veți lămuri bine!
Când vă veți lămuri bine, sigur nu veți mai zice.
Căci cei care înțeleg adevărul nu mai zic rău niciodată.
Numai aceia răi care nu-l înțeleg, zic.
O Mântuitorul și Învățătorul Bisericii întregi și al fiecăruia dintre noi,
Te rog să-mi dăruiești și mie o dreaptă înțelegere
și o curată privire, asupra tuturor lucrurilor,
spre a nu vedea niciodată rău și deformat.
Dar mai ales spre a nu vorbi niciodată ceea ce n-am înțeles bine și ceea ce am văzut nepotrivit.
Ci unde n-am cunoștință să pot avea tăcere,
ca să fiu scutit de păcate aducătoare de moarte.
Amin.