N-am privit la crinii

N-am privit la crinii câmpului de vară

ce nu-și torc, Isuse, nici nu-și țes veșminte,

ca văzând ființa cum le-o-mbraci Tu iară

să-nțeleg dojana și să iau aminte.

N-am privit la corbii care n-au grânare

unde cu-ngrijire să-și adune hrana,

ca văzând, Isuse, cum le dai mâncare

și luând aminte, să-nțeleg dojana...

N-am privit Isuse, ca să iau aminte

și-azi sub grea dojană inima-mi tânjește...

- poate fi mâncare, pot avea veșminte

vieții mele Doamne, altceva-i lipsește!

Fără rugăciune, viața noastră cea sufletească flămânzește, însetoșează și moare.

Sf. Ioan Gură de Aur