Despre răbdare
Traian Dorz - Comori Nemuritoare
1 - Fiii mei, s-aveţi răbdare pentru orice lovitură,
suferiţi oricât mai bine, nu vă răzbunaţi cu ură;
cel ce sufere-n tăcere şi-are pururea răbdare
chiar de-i cel mai mic la oameni
va fi-n ceruri cel mai mare.
2 - Fii mai bine nicovală: rabdă orice te loveşte,
cel ce e ciocan se strică, cel ce rabdă se-ntăreşte.
3 - Cei ce au un suflet mare
pot avea mereu răbdare,
numai cei cu suflet mic
nu pot suferi nimic.
4 - Fiica mea, prin liniştita şi-ndelunga ta răbdare
suferită cu nădejde îţi aduni răsplată mare;
răsplătirea-ncununează o viaţă-n curăţie,
cel ce seamănă-n răbdare, seceră cu bucurie.
5 - Bucură-te în răbdare, fiica mea, şi-n curăţie,
asta-i calea care-aduce totdeauna bucurie
- însă plânge când va-ncepe lumea-n slavă să te poarte,
asta-i calea care duce la osândă şi la moarte.
6 - Fiul meu, să ştii că-n viaţă totdeauna e mai bine
tu să suferi pentru altul decât altul pentru tine.
7 - Nu te necăji în vremea de necaz şi de urgie,
ţine minte sfatul care mi l-a spus bunicul mie:
- nu e rău să nu se ducă, şi nici bine să nu vie.
8 - Fiul meu, tu pentru Cinste rabdă tot ce ţi se cere:
umilire, nedreptate, despoiere de avere
chiar şi moartea tu s-o-ntâmpini cu cântări de bucurie
- că răsplata ce te-aşteaptă, pentru-n ceas, o veşnicie.
O, nefericiţi sunt cei ce diavolul îi amăgeşte
ca să creadă că păcatul şi necinstea-i fericeşte.
9 - Pe drumul greu al suferinţei
răbdarea să ţi-o duci cu drag
cununa scumpă-a biruinţei
o vei primi pe-al morţii prag.
10 - Numai cel ce rabdă totul şi învinge suferinţa
va fi-ncununat de cinste şi gusta-va biruinţa.
11 - Fiii mei, aveţi răbdare: Adevărul nu-ntârzie,
tot ce-a spus el se-mplineşte pururi cu credincioşie;
el aşteaptă numai vremea ca să se-mplinească-n pace
ori ce faci tu pentru dânsul, ori ce dânsul ţie-ţi face.
12 - Dacă-n faţa judecăţii tu priveşti cu resemnare,
dacă poţi zâmbi cu zâmbet de blândeţe şi iertare
nedreptatea şi asprimea loviturilor amare,
vei cunoaşte ce cunună poartă fruntea răbdătoare.
13 - Leagă-n zece lanţuri ura şi mânia într-o sută
ca să treci peste ispită, nevorbită, nefăcută.
14 - Rabdă vorba, rabdă fapta, fără nici o-mpotrivire
fără ca să-ţi tulburi pacea, fără ca să-ţi ieşi din fire,
căci răbdarea este lupta sufletului plin de soare
şi-ai să vezi cu ce lumină se-ncunună-a ei păstrare.
15 - Rabdă pururi cu nădejde orice silă şi urgie
căci la capătul răbdării totdeauna-i bucurie.
16 - Nu te plânge că de alţii nu eşti înţeles ades,
înţelege-i tu pe alţii ca s-ajungi a fi-nţeles.
17 - Fiica mea, un dar mai mare ca orice vei câştiga
dacă-n viaţă sfatu-acesta ce ţi-l dau îl vei ţinea:
rabdă orişice necazuri care-asupră-ţi s-or abate
şi cu-ncredere aşteaptă urma urmelor la toate
că nu-i noapte fără ziuă cum nu-i ceaţă fără soare,
lupta o câştigă cel ce are-un ceas mai mult răbdare.
18 - Ştii: răbdarea
e ca sarea:
nu se strică
nici se-nfrică
numai dacă nu e mică.
19 - Trebuie-ori să rabzi durerea,
ori să pierzi a ei răsplată,
căci pe cine-l nalţă cerul
îl încearcă prima dată.
20 - Să iubim mai mult durerea ca plăcerea, căci în cer
vom avea plăceri destule dac-aici avem dureri.
21 - Dacă poţi răbda necazul totdeauna cu credinţă
dovedeşti adevărata şi deplina cunoştinţă.
22 - Dacă nu te poţi pe tine să te schimbi precum ai vrea,
cum crezi c-ai putea pe alţii tu să-i faci să fie-aşa?
Schimbă-te întâi pe tine să te vadă ei schimbat
şi-atunci au să te urmeze: nu-i grai ca exemplul dat.
23 - Cei buni sufăr, cei răi nu...
- ce dovadă mai vrei tu
ca să vezi că ei nu sunt
răsplătiţi pe-acest pământ,
ca să vezi mai lămurit
ce răsplată-i la Sfârşit?
Nu poţi premiul lua
până nu vei alerga.
24 - Prin văile cu drag senin
adesea uiţi că eşti străin
şi-atunci ajungi pe culmi cu nor
să-ţi aminteşti: eşti călător.
25 - Când numai biruinţe ai
adeseori te-mbeţi şi stai,
când însă dai de vreun necaz
înveţi să fii mereu mai treaz.
26 - Până omului i-e bine
prea se laudă pe sine,
numai când ajunge-n rău
vede ce-i de capul său.
27 - Îndreptarea ta nu vine prin ce alţii îţi arată,
ci prin tot ce cauţi tu însuţi cu o inimă curată.
28 - La nălţimile credinţei, păcii şi sfinţirii tale
ajungi numai pe-a răbdării şi pe-a înfrânării cale.
29 - Numai după încercare noi simţim ce-i bucuria,
numai după despărţire vezi ce dulce-i prietenia,
numai după-nfometare simţi plăcerea de mâncare,
după sete gustul apei - liniştea după răbdare.
30 - Ispitit - prin renunţare biruieşti şi prin răbdare,
fără ele cazi, ispita vine-asupră-ţi şi mai tare.
31 - Orişiunde afli dulce, o să afli şi amar.
Cauţi în lume numai dulce? O să cauţi în zadar.
Dulcele e doar la urmă, dacă poţi acum purta
pân-la moarte curăţia, pân-la capăt cinstea ta.
32 - Rabdă-ţi chinul în tăcere, du-ţi cu linişte-a ta cruce
cândva toate-acestea fi-ţi-vor amintirea cea mai dulce.
33 - Mai bine să rabzi de foame şi să duci un trai amar
decât să mănânci o pâine pe-un ban câştigat murdar,
mai bine să stai afară tremurând pe-un frig ploios,
decât într-o casă caldă dar cu suflet ticălos.
34 - Chiar şi fiul tău se poartă duşmănos cu tine când
eşti bătrân şi i se pare că nu vei muri curând.
Fericit e-acel ce-şi poate duce-al bătrâneţii chin
fără-a fi ajuns la fiii şi urmaşii lui un spin.
35 - Cel ajuns bătrân - în viaţă e de două ori copil
bine-i când îşi poate duce jugul îndurându-şi-l
şi găseşte-n suflet milă să se roage pentru câţi
nu-nţeleg ce grei sunt anii bătrâneţii amărâţi.
36 - Cu adevărat cerească e-o credinţă răbdătoare,
binecuvântat e-acela ce şi-o creşte tot mai mare.
37 - Boala grea şi bătrâneţea sunt naintea morţii date
să ne facă mai dorită moartea să scăpăm de toate,
moartea vine după ele ca o mare uşurare
şi-a celor rămaşi în urmă, şi a celui care moare.
38 - Sărăcia grea te face chiar şi-n casa ta străin
întristarea prea-ndelungă face mierea ta venin,
sărăcia ţi-o alungă hărnicia chibzuită,
întristarea o-nsenină doar răbdarea liniştită.
39 - Somnul greu e cel mai mare dar şi binecuvântare
ce-o dă cerul la acela
ce-i în cea mai grea-ncercare.
O, ce mare lucru este un somn greu
atunci când zaci
într-o stare disperată şi nu ştii ce să mai faci!
40 - N-ai să fii mereu în chinuri,
n-ai fost totdeauna-n bine,
chinul cu-a lui vreme trece,
binele cu-al lui timp vine
rabdă-n vremea încercării,
roagă-te în vremi amare,
ştie Binele să-ţi scoată câte-un bine
din oricare.
41 - Câte-o iarbă nu-şi dă leacul până după ce-i zdrobită
şi de multe ori e-asemeni şi cu inima iubită.
42 - Nici nefericiţi nu suntem pentru totdeauna-n viaţă,
că ori suferinţa trece,
ori inima ni se-nvaţă,
ori durerea o să scadă,
ori puterea o să crească,
ori pământul ne astupă,
- nu-i nimic să nu sfârşească.
43 - La necazul de la alţii poţi afla o mângâiere
dar la cel făcut de tine altora - numai durere,
de aceea rabdă greul cel nedrept când te loveşte,
nu te răzbuna, că asta tot pe tine te zdrobeşte.
44 - Binefacerea răbdării ai s-o afli-adeseori
când te uiţi ce fără minte ajung cei nerăbdători.
45 - Nu e noapte fără ziuă,
nu e ceaţă fără soare,
nu e iarnă fără vară
- însă toate cer răbdare.
46 - Niciodată nu-i furtună
să nu vină vremea bună,
numai dacă ai răbdare
când e vremea de-ncercare.
47 - Toate-uneltele frumoase au ieşit din lovituri,
ca s-ajungi desăvârşirea, ţi se cere mult să-nduri.
48 - Şi necazurile-n viaţă se coc toate câteodată
ca şi perele când vara vremea coacerii s-arată,
însă oricâte-ar fi ele, cad cu vremea ce le plouă
pân-la urmă, cu răbdare, mai rămâne unul-două...
49 - Şi-n nenorocirea vieţii sunt mai multe trepte-n jos
- nu te plânge niciodată, sufăr mulţi mai dureros.
50 - Fii mai tare-n vremuri grele,
treci mai vrednic prin furtună,
căci atunci ai să te bucuri şi când vine vremea bună.
51 - Mulţi îşi cresc nenorocirea căci nu ştiu să şi-o îndure
- şi furtună vine-adesea peste orişice pădure,
îi mai smulge câte-un arbor, îi mai frânge câte-o cracă
- pleacă-te şi tu când vine, ţine-te
şi las-să treacă.
52 - Cere - şi ţi se va da
caută - şi vei afla
bate - şi tot vei intra
- dacă lupţi şi şti răbda!
53 - Oamenii-ar vrea numai cinstea
nu şi chinul pân-la ea,
ar vrea numai partea bună,
fără partea ei cea grea,
ar vrea numai partea dulce,
fără-a ţine-n seamă iară
că oricare parte dulce are partea ei amară.
54 - Nu toţi suntem în viaţă mari sau mici
- ne arătăm
când suntem în suferinţă, după felul cum răbdăm.
55 - Cu cât soarta se-ntărâtă şi mai tare-n contra ta,
cu-atât rabdă tu mai tare
hotărât a o-nfrunta!
56 - Răbdarea-i datoria cea binecuvântată
ce vindecă-orice boală odată şi odată...
57 - Răbdarea e suişul nădejdii neclintite
prin care-ajungi odată, nălţimile dorite.
58 - Orice poamă, cât de tare
tot se coace - cu răbdare.
59 - Răbdarea e podoaba iubirii credincioase,
răbdarea-i temelia nădejdii luminoase,
răbdarea este cheia la uşa bucuriei,
răbdarea este scara la pragul veşniciei.
60 - Ce n-a făcut Dreptatea, va îndrepta Răbdarea
căci toate vin odată - cu Timpul şi-aşteptarea.
61 - Răbdarea împlineşte orice dorinţă bună
şi orice aşteptare odată o-ncunună.
62 - Răbdarea, ca şi Timpul, e-acel judecător
ce face pân-la urmă dreptate tuturor.
63 - Cine poate-avea răbdare va primi tot ce doreşte,
ea-i aceea ce dorinţa tuturora ne-o-mplineşte.
64 - Cu răbdarea liniştită faci mai mult decât cu bâta,
ce nu faci cu vorba bună - cu răstirea nici atâta.
65 - Cu răbdarea muţi şi munţii
cu răbdarea-ntreci şi ştiinţa
şi-ţi sfinţeşti neprihănirea
şi-ţi desăvârşeşti credinţa.
66 - Apa care mână moara vezi cât de departe vine
- numai ce e cu răbdare, poate să lucreze bine.
67 - N-au să fugă multă vreme cei ce fug prea tare
mai curând ajung la ţintă cei ce au răbdare.
68 - O răbdare de o seară
poate ferici o vară,
nerăbdarea de-un minut
poate nimici-un avut.
69 - Cine nu poate să rabde, nu mănâncă poamă coaptă
- nici la capăt bun n-ajunge un pripit
ce nu aşteaptă.
70 - Cât ar fi de lungă noaptea, soarele la timp răsare,
pentru toate este-o vreme, ai răbdare,
ai răbdare...