Foto Traian Dorz

Despre viaţă

Traian Dorz - Comori Nemuritoare

1 - Viaţa cu-Adevărul nu e totdeauna prea uşoară
dar viaţa cu minciuna totdeauna este-amară.
2 - Viaţa nu dă nimănuia nici mai multe supărări
nici mai multe suferinţe,
decât binecuvântări.
3 - Dacă crezi în altă Viaţă,
tu, atunci, trăieşte-o bine
pe aceasta de acuma
printre cei ce sunt cu tine.
4 - Drumul vieţii suie către viitorul nesfârşit
ce şi-l află fiecare după ce şi-a pregătit.
5 - Nu orice om care vorbeşte de fapte bune
- le şi face
dar nu de-acel ce tot vorbeşte
cât de făptaş - la Cer îi place.
6 - Viaţa celui ce vorbeşte cât mai scurt şi cumpătat
va aduce-n lume rodul cel mai binecuvântat.
7 - Viaţa e mai trecătoare ca al păsărilor zbor
fii cu grijă şi cu grabă, multe eşti în ea dator.
8 - Nici un om nu este josnic
când nu umblă-n josnicie
însă ura naşte ură, -
omenia - omenie.
9 - Viaţa care numa-n chinuri
şi-n amărăciuni trăieşte
încă înaintea morţii, pe picioare putrezeşte,
dar când suferinţa lungă, inima spre cer o duce
moartea se preschimbă-n viaţă
şi amarul ei în dulce.
10 - Caută mai întâi să-ţi vindeci viaţa ta cea sufletească
şi urma-ţi-va vindecarea şi de boala cea trupească,
bolile din trup vin numai de la cele sufleteşti,
când se vindecă acelea - vindecat de toate eşti.
11 - Grijile vieţii tale lasă-le lui Cel de Sus
datoriile vieţii însă du-le tu de dus.
12 - Unei vieţi nefericite nu-i nevoie de ocol
nu-i prea mare rău la nimeni când îşi lasă locul gol
nu-i prea pagubă la nimeni când se duce-un om sărac
unei vieţi nefericite prea puţini cărare-i fac.
13 - Fiecare-şi poartă-n lume soarta lui
de el legată.
De urmarea căii noastre nu ne-ascundem niciodată
rodul faptei ni-l culegem fiecare într-un fel,
ori pe-acest pământ vremelnic,
ori pe veci de veci sub el...
14 - Fiul moşteneşte-n lume numele cui l-a făcut
iar el trebuie să-l poarte,
ori plăcut ori neplăcut.
Fapta noastră-i fiul nostru, - ea s-arată ne-ndoios
orişicui, cu-al nostru nume,
ori netrebnic
ori frumos.
15 - Viaţa noastră are-o ţintă,
Ţinta-i Binele suprem
către el mereu să tindem - cât trăim datori suntem
către el - Desăvârşirea,
către el - să năzuim
- numai astfel în viaţă datoria ne-o-mplinim.
16 - Viaţa asta i-a fost dată omului, de la Izvor
ca să se desăvârşească în virtuţi, luptând de zor.
17 - Celui care-ţi ia cu sila nu-i mai cere ce îţi ia
- cel mai tare-i şi obraznic şi stricat - tot nu-ţi va da.
18 - Nu eşti pierdut cât timp înveţi,
aceasta-ţi dă vieţii preţ,
pierdut ajungi când te socoţi
că ştii mai bine decât toţi.
19 - Vieţuirii înţelepte libertatea-i este sfântă,
fără ea nimic pe lume n-o hrăneşte şi încântă.
20 - Nu putem fi toţi de-o vârstă,
nu putem fi toţi de-un fel,
fiecare are-n viaţă un dar unic pentru el.
21 - Dacă te aştepţi la viaţă, - vino spre-Adevăr acum,
dacă te aştepţi la moarte, - ieşi-i cu curaj în drum.
22 - Viaţa va fi totdeauna grea pe lume
şi amară!
- să nu zici: voi face bine când va fi uşoară
că-n zadar aştepţi, mai bine
decât astăzi nu-ţi mai vine!
23 - Mulţi sărută mâna care-ar vrea-o ruptă,
greu preţ cere-adesea a vieţii luptă.
24 - Anii rodnici într-o viaţă au un număr foarte mic,
foloseşte-le-orice clipă - nu le risipi nimic.
25 - Nimic din ce câştigi pe preţul vieţii tale-n lume jos
nu-ţi poate-ntoarce preţu-acesta,
- decât ce-i bine şi frumos.
26 - Vitregiile vor trece, - dragostea rămâne
- nu cădea zdrobit de astăzi,
uită-te spre mâne!
27 - Când ai optzeci de ani, -
ai dreptul ca să mori în patul tău,
pân-atunci să mori la muncă,
sau în luptă,
nu-i un rău!
28 - Bătrân eşti doar atuncea când nu mai foloseşti
- cât bine faci pe lume, atâta preţuieşti.
29 - De moarte poţi fi sigur
de-al ei ceas, însă, nu -
de-aceasta-n orice vreme adu-ţi aminte tu!
30 - Numai din adâncul morţii nu-i întoarcere vreodată,
pentru marea ei plecare te găteşte viaţa toată!
31 - Viaţa vindecă-orice boală,
numai bătrâneţea grea
o s-o vindece doar moartea,
- du-o fericit spre ea!
32 - Cui i-a fost viaţa dragă ca o muncă fericită
îi va fi şi moartea dragă ca odihna liniştită.
33 - Când viaţa noastră-i gata a muri pentru păcat,
şi-Adevăru-n noi e gata a-nvia cu-adevărat.
34 - Prima naştere ni-e-n lume
cea de-a doua-i pentru Cer
una-n cele trecătoare,
alta-n cele ce nu pier.
35 - Cum e starea, aşa-i omul,
cum e ceasul, aşa-i faţa,
cum e faţa, aşa-i fapta
şi cum fapta, - aşa-i viaţa!
36 - De folos e cercetarea orişicărui lucru mic,
- fără de însemnătate nu e pe pământ nimic,
numai că acelaşi lucru, nu e pentru toţi la fel,
unii-şi trag din el osânda,
alţii lauda din el.
37 - Nici nu şti ce cauză mică nimiceşte-un lucru mare
dar nimic din ce-i pe lume nu se-ntâmplă la-ntâmplare,
deseori un lucru mare e zdrobit de-o cauză mică
pentru ca cel rău şi mârşav totdeauna s-aibă frică.
38 - Oamenii sunt prea puternic copleşiţi de orice fleac
şi n-au timp pentru-Adevărul cel fără de moarte-n veac
şi-astfel bieţii, pierd şi timpul şi prilejul mântuirii
iar când văd, - ei plâng zadarnic plânsul groaznic al pieirii.
39 - Cel ce nu se poate duce să mai vadă şi-altă ţară
piere în necunoştinţă,
în prostie şi-n ocară.
40 - Pentru orice-nţelepciune e şi-un strop de nebunie,
cu orice câştig, aşteaptă şi vreo pagubă să-ţi vie,
orice pagubă aduce şi vreun câştig cu sine,
răul nu-i doar rău în lume,
binele nu-i numai bine.
41 - Un cusur îl vezi mai iute decât o virtute-n toţi
şi tu fiule-ai cusururi, - nu ţi le-arăta cât poţi!
42 - Şi Destinul şi Nimicul au un chip acoperit,
numa-n Adevăr ne este acest chip descoperit.
43 - Ceea ce se schimbă-n lume,
- cum era, nu va fi-n veac,
nu se mai refac asemeni cele care se desfac;
chipul lumii trece iute,
viaţa asta-i tot aşa,
- nu vrei tu să vezi nici astăzi după ce să umbli-n ea?
44 - Tot ce se întâmplă-n lume, fie-n mare, fie-n mic,
trebuie să se întâmple, - fără rost nu e nimic!
45 - Singura dorinţă care
vreau ca s-o mai am sub soare,
e-a trecutului uitare
a prezentului răbdare
şi-o nădejde-nvingătoare
- pentru viaţa viitoare.
46 - Nici să n-o iei înaintea
unui mai deştept ca tine
nici să n-o laşi înapoia unui prost
- că n-ajungi bine.
47 - Viaţa asta-i pentru muncă,
- tu-acest adevăr l-nvaţă
pentru odihnire este numai cealaltă viaţă.
48 - Soarta omului atârnă de-a lui primăvară,
soarta zilei de întâia dimineţii oară,
soarta vieţii de frumoasa tinereţii cale
şi de azi depinde soarta mântuirii tale.
49 - Amână până seara a zilei lăudare,
atunci se vede bine cât nor a fost - ori soare,
aşteaptă ca sfârşitul unei vieţi a spune
ce-au fost în ea mai multe: de rele ori de bune.
50 - Cine nu-şi cârpeşte gaura cea mică
va cârpi-o mare - căci ea se tot strică,
cine nu-şi îndreaptă astăzi viaţa sa
mâine, poate, vreme nu va mai avea.
51 - Toate lucrurile-n lume se grăbesc către-un sfârşit,
bine-i numai de acela care-l află pregătit.
52 - Până n-a venit apusul celei mai din urmă zile
pregăteşte-te de moarte, toate rânduindu-ţi-le
că-n zadar vei vrea acestea în cel mai din urmă ceas,
atunci nu mai şti ce face
- şi vei fi cum ai rămas.