Diavolul și cârciumarul
Pr. Iosif Trifa - Povestiri religioase
Se spune că, odată, un cârciumar plecase la drum cu carul după băutură. În drum, prin mijlocul unei păduri, iată că-l ajunge din urmă un călător străin.
- Bună ziua!
- Bună ziua! Da′ dumneata cine ești și unde mergi?
- Eu sunt cârciumarul cela și cela, și merg colo și colo să cumpăr băutură. Dar dumneata, cine ești?
- Eu sunt dracul. Și tot într-acolo merg și eu.
Crâșmarului, când auzi ce fel de ortac îi ieși în drum, i se zburli părul de frică și vru să o ia la fugă. Dar diavolul îi zise râzând:
- Nu te teme, omule; nu-ți fac nimic. Iaca, vom merge un pic amândoi pe drum și iar ne vom despărți.
Crâșmarul ce era să facă? Plecă înainte cu noul ortac. Diavolul începu a vorbi mai una, mai alta, și, de la o vreme, se mai dezgheță și crâșmarul din frica ce-l cuprinse și începu chiar să-l și întrebe despre una-alta.
- Ce faceți voi, dracii - întrebă cârciumarul - cu atâția oameni care vi se dau vouă când suduie?
- Cu adevărat n-ar încăpea în iadul nostru - răspunse diavolul - dar, uite, noi avem o lege în puterea căreia căpătăm numai pe cei care ni se predau nouă cu toată inima, fără nici o părere de rău...
Și așa mergeau diavolul și crâșmarul, tot înțelegându-se pe drum. Când ieșiră din pădure și dădură într-un sat, iaca, văzură o femeie care se certa cu bărbatul ei și îl trimitea la „Bată-l Crucea”:
- Auzi ce zice? zise crâșmarul.
- Aud, răspunse diavolul, dar n-am putere să-l iau, căci femeia mi-l dă numai așa, din gură, dar în inimă tot ține la el, și dacă i s-ar întâmpla ceva i-ar părea rău.
Mergând mai departe, iaca, o mamă își certa copilul și îl trimitea la „Bată-l Crucea”.
- Auzi ce zice? zise crâșmarul.
- Aud, răspunse diavolul, dar n-am putere asupra copilului, pentru că mama lui mi-l dă, iac-așa, din gură, dar cu toată inima ține la el.
Mai mergând și mai vorbind, iaca, ajung la o crâșmă, de unde o biată femeie își scotea bărbatul beat și striga de răsuna ulița:
- Băga-s-ar diavolul în toate crâșmele din lume și în cine le-a deschis în calea oamenilor!
- Auzi ce zice femeia? zise acum diavolul către crâșmar. Femeia asta mă poftește cu toată inima să mă bag în crâșmă, și de aici încolo crâșmele voastre vor fi sălașul meu.
Crâșmarul cercă să mai sucească vorba: ba că femeia a zis numai din supărare, ba că așa merge vorba pe la crâșme, ba că teacă, ba că pungă. Dar dracul îi zise, râzând:
- Nu te mai ocoși, crâșmare, auzi cum grăiește femeia, din toată inima, și eu trebuie să ascult dorința ei.
Și cu aste vorbe diavolul se băgă în crâșmă și de aceea sunt atâtea răutăți pe la crâșme.