Din câmpul cel cu stele
Traian Dorz - Avuția Sfântului Moștenitor
Din câmpul cel cu stele, din cerul cel cu crini
iubirea mă privește cu mii de ochi divini,
și dulce mă sărută cu mii de buze noi,
Isuse, ce divin e când suntem numai noi!
Când visul ni-e aievea și-aievea mi-este vis
de ce nu pot sta-n Raiul pe unde sunt trimis?
Când cerul meu e coruri din Nord și până-n Sud
de ce nu știu în urmă nimic din câte-aud?
de ce nu pot din toate minunile să țin,
ci pier în clipa-n care napoi din ele vin?
și ca un cor de păsări ce când te văd dispar,
- așa-mi zburați deodată în clipa când tresar!
O, unde este Raiul în care-mi stați mereu
și când o să mă țineți să nu-ntorc nici eu?
din ce-mi veniți mai multe, mi-e tot mai dor și dor
de clipa când aievea n-ar fi să mai cobor...