Din câmpul cel cu stele
Traian Dorz - Avuția Sfântului Moștenitor
Din câmpul cel cu stele, din cerul cel cu crini
iubirea mă priveşte cu mii de ochi divini,
şi dulce mă sărută cu mii de buze noi,
Isuse, ce divin e când suntem numai noi!
Când visul ni-e aievea şi-aievea mi-este vis
de ce nu pot sta-n Raiul pe unde sunt trimis?
Când cerul meu e coruri din Nord şi până-n Sud
de ce nu ştiu în urmă nimic din câte-aud?
de ce nu pot din toate minunile să ţin,
ci pier în clipa-n care napoi din ele vin?
şi ca un cor de păsări ce când te văd dispar,
- aşa-mi zburaţi deodată în clipa când tresar!
O, unde este Raiul în care-mi staţi mereu
şi când o să mă ţineţi să nu-ntorc nici eu?
din ce-mi veniţi mai multe, mi-e tot mai dor şi dor
de clipa când aievea n-ar fi să mai cobor...