Taina şi înţelesul
Traian Dorz - Avuția Sfântului Moștenitor
1 - Cine oare poate să înţeleagă acum de ce Dumnezeu îngăduie pe diavolul? ...
De ce vinovaţii trebuie să sufere? ...
De ce celor răi le merge bine? ...
De ce calea sfântă trebuie să fie mereu prigonită? ...
Iar ispititorului îi este îngăduit să poată amăgi pe atât de mulţi, atrăgând toate mijloacele în slujba lui?
Ochiul curat al credinţei însă, nu se va lăsa niciodată înşelat de ceea ce vede.
Tainele lui Dumnezeu sunt toate pline de înţelepciune. Şi ce nu vedem acum, - vom vedea mai târziu. La orice lucru îi vine vremea lui.
2 - Sufletul cel credincios vede dincolo de realitatea materială prezentă,
vede dincolo de ceruri şi de oameni,
şi dincolo de împrejurări şi evenimente,
şi dincolo de timp şi de spaţiu,
- vede cum Cel care conduce toate, este numai Domnul. Căci numai El este Acela care face aceea ce vrea, în cer şi pe pământ (Ps. 22, 28).
3 - În Mâna lui Dumnezeu sunt toate lucrurile, chiar şi diavolul şi ai lui, sunt până la urmă, tot în Mâna lui Dumnezeu.
Căci Dumnezeu este numai Unul Singur, nu sunt doi Dumnezei.
- Unul Bun şi altul rău, ci este numai Cel Bun! Tatăl căruia Îi sunt supuse toate, chiar şi vrăjmaşii Săi!
4 - Du-te deci credinciosule cu blândeţe şi linişte, dar cu demnitate şi cu curaj, oriunde vei fi dus!
Dacă vei fi dus în pustie, ca să fii ispitit de diavolul, nu te teme căci Duhul Domnului te duce acolo (Matei 4, 1).
Şi El este cu tine.
Dacă vei fi dus înaintea lui Pilat ca să fii judecat, nu te teme; căci puterea pe care o are el, cel ce te judecă i-a fost dată tot de Sus. Şi Domnul este cu tine.
Şi nu i se va îngădui nimănui mai mult, fii sigur, decât va fi nevoie, ca să-ţi facă ţie ceea ce este spre binele tău (Ioan 19, 11).
5 - Dacă vei fi dus înaintea fariseilor, pentru a da mărturie despre Acela care te-a vindecat, fii gata cu toată cuviinţa,
dar şi cu toată îndrăzneala,
El este cu tine şi tu vei fi biruitor.
6 - Du-te deci credinciosule liniştit şi încrezător în Domnul tău, căci Duhul Sfânt îţi va pune pe limbă chiar în clipa aceea ceea ce va trebui să vorbeşti!
7 - Cine întrebuinţează duminica şi sărbătorile numai pentru sine şi nu pentru Domnul, păcătuieşte.
Cine lucrează în sărbători numai pentru trupul său, sau pentru interesele trupeşti ale casei sale
acela va avea pierdere şi nu câştig.
8 - Cine se ocupă de alte treburi decât de cele duhovniceşti, în sărbători, - acela face rău şi nu bine.
Cine umblă după alte câştiguri decât după ale sufletelor pentru Hristos, - acela va afla numai pierderi.
9 - Cine îşi împarte ziua Domnului făcându-şi mai mult lucrul său decât lucrul lui Dumnezeu, acela se va alege cu o pagubă veşnică.
Cine pierde vremea de sărbătoare în poveşti şi lenevie, va ajunge curând un lăcaş al duhului rău.
Căci ziua Domnului este sfântă şi ea trebuie închinată în întregime numai Domnului, făcând în ea toată voia Lui.
Ferice de cine face aşa.
10 - Odată ce ai pornit pe calea Domnului, vei avea a face cu mulţi oameni.
Unii, mişcaţi de schimbarea care s-a făcut cu tine, te vor întreba dorind şi ei sincer să-L cunoască pe Domnul, care te-a vindecat pe tine.
Dar alţii vrăjmaşi şi prefăcuţi, te vor iscodi şi întreba, numai spre a putea stoarce de la tine un cuvânt cu care apoi să te învinuiască pe tine.
Sau să poată batjocori pe Dumnezeul tău şi Evanghelia Sa,
ori ca să facă un rău Lucrării Domnului şi fraţilor tăi.
Fii cu grijă.
11 - Fii deci cu toată grija totdeauna când vei fi întrebat:
la întrebările scurte, răspunde scurt,
la cele încurcate şi dubioase, răspunde fără grabă,
la cele curate, răspunde cald,
iar la cele răutăcioase şi răuvoitoare, nu răspunde deloc.
12 - Celor care te vor întreba cu un cuget curat, răspunde-le totdeauna.
Celor făţarnici şi vicleni, răspunde-le rar.
Iar celor batjocoritori şi răi nu le răspunde niciodată.
13 - Când vei fi întrebat despre Domnul şi Evanghelia Lui, spune totul,
când vei fi întrebat despre străini şi vrăjmaşi, spune puţin.
Iar când vei fi întrebat despre prieteni şi fraţi, nu spune nimic.
14 - Fie deci gândul tău plin de Hristos. Dar sileşte-te mereu să vezi dincolo de întrebări, gândurile celor care te întreabă
şi răspunde numai ce-ţi dă Duhul Sfânt potrivit cu aceea ce vezi şi întrevezi.
15 - În răspunsul tău să nu fie niciodată nici şovăire, nici uşurătate, nici frică, nici vrăjmăşie, nici îndoială
ci limpezime, bunăvoinţă, măsură şi hotărâre înţeleaptă.
Asemenea să fie şi în tăcerea ta.
16 - În tine să fie numai adevărul fie cât îl spui, fie cât îl taci.
Dar totdeauna numai în măsura în care trebuie să-l afle, sau să nu-l afle, cel care întreabă cu vicleşug
în măsura în care poate să-l poarte acela care te întreabă cu bunăvoinţă, - sau nu-l poate purta,
spre a nu-i face rău nici lui, nici ţie, nici fraţilor, nici Lucrării lui Dumnezeu.
Dacă vei vorbi călăuzit de Duhul, nu vei greşi niciodată, nici vorbind, nici tăcând.
17 - O, ce bine este când în cuvântul unui credincios se vede înţelepciunea, ca în Cuvântul Domnului nostru.
Atunci dezbinarea şi ruşinea se produc la farisei, nu la Domnul.
Paguba este a vrăjmaşilor Domnului şi nu a Lucrării Sale.
18 - Dar ce rău este când în loc să fie înţelepţi, să caute foloasele Domnului şi slava Lui, unii dintre cei „credincioşi”răspund în aşa fel şi se poartă în aşa chip încât ajung ei ruşinaţi şi Domnul hulit, iar Lucrarea Lui dezbinată şi păgubită,
- în timp ce fariseii câştigă împotriva Domnului nostru.
19 - Însemnat lucru este nu ce spune lumea, nici teoriile lumeşti, nici învăţaţii necredincioşi, nici ştiinţa lumii, nici vrăjmaşii Lui, - despre Dumnezeu. Căci ei nu-L cunosc pe El.
- Ci însemnat lucru este ceea ce spun cei credincioşi, nu ceilalţi.
Ce spun cei care Îl cunosc pe Hristos, nu cei care nu-L cunosc.
Ce spun cei care I-au auzit Cuvântul, şi I-au văzut lucrările,
- nu cei ce nici nu le-au văzut!
20 - Între cei din lume totdeauna a fost şi totdeauna va fi dezbinare cu privire la Dumnezeu. Fiindcă teoriile lor se vor bate mereu cap în cap. De aceea sufletele oamenilor, nici nu se iau prea mult după aceste teorii felurite şi necredincioase.
Dar ochii tuturor sunt totdeauna îndreptaţi - şi urechile lor vor fi totdeauna îndreptate cu atenţie, la cei credincioşi. Ca să vadă şi să audă felul mărturisirii şi vieţii celor credincioşi în El.
O, Doamne, fă-i pe toţi ai Tăi nişte mărturii mântuitoare.
Amin.