Din pricina aceasta, iudeii au început să urmărească pe Isus, și căutau să-L omoare, fiindcă făcea aceste lucruri în ziua Sabatului.
Din pricina unui bine făcut unui nenorocit
și din pricina pârei unui nerecunoscător,
iudeii au început să-L urmărească pe Isus.
Și mereu din aceste două pricini va fi urmărit Hristos.
Din pricina binelui făcut celor nenorociți
și din pricina pârelor celor nerecunoscători.
Din pricina mântuirii și binefacerilor aduse omenirii prin Evanghelia Sa, Hristos a fost urmărit de toți cei care iubesc întunericul, pentru că au foloase din întuneric
și din pricina acelora care din ură sau din neștiință, din răzbunare sau din interes Îl părăsesc, Hristos este și azi urmărit de toți cei care nu cercetează temeinicia urii față de El.
De ce oare oamenii nu privesc cinstit la lucrarea mântuitoare pe care a adus-o Hristos în lume,
căci fără de aceasta am locui și astăzi în triburi sau peșteri?
De ce oare nimeni nu judecă cu dreptate și cu înțelepciune ca să vadă ce a făcut într-adevăr Hristos pentru omenirea întreagă
și ce ar fi astăzi lumea fără învățătura Lui, decât o uriașă închisoare?
Oamenii nu iubesc pe Adevăratul Dumnezeu, ci forma Evangheliei. Exteriorul credinței.
Acesta este falsul dumnezeu la care se închină astăzi oamenii!
Când Adevăratul Dumnezeu S-a ridicat să nimicească pe acest fals dumnezeu al lumii, oamenii L-au răstignit pe Cel Adevărat spre a-l arăta pe celălalt.
L-au omorât pe Hristos pentru sabat, tăgăduindu-I Autoritatea.
El Se ridicase mai presus de sabat tocmai pentru că sabatul fusese ridicat de oameni mai presus decât Dumnezeu. Dar oamenii n-au vrut să-L recunoască și L-au ucis. Așa cum fac și astăzi.
Pentru că lumea nu vrea adevărul ci închipuirea.
Nu vrea miezul, ci coaja, sau nici atât.
Nu vrea Harul, ci Legea.
Nu pe Hristos, ci o formă de evlavie.
Pentru a salva cele ce se văd, sunt gata să ucidă tot ce nu se vede. Atât în inimile lor cât și în ale altora.
Iudeii au omorât pe Hristos, pentru a-și salva sabatul.
Prejudecățile luptă împotriva lui Hristos oriunde se ivește trăirea Lui, pentru că oriunde pătrunde El, Hristos luptă cu prejudecățile care au ajuns un nou dumnezeu pentru oameni. Luând pe nedrept locul Celui Viu și Adevărat.
Toate aceste lucruri Hristos trebuie să le subordoneze. Trebuie să le coboare la picioarele Sale. Adică la locul lor.
Și să ridice mai presus Slava Tatălui Sfânt.
Unde domnește păcatul, toate lucrurile sunt răsturnate. Acolo ceea ce trebuie să fie înălțat este disprețuit. Iar ceea ce trebuie să fie jos, se găsește deasupra.
Numai când vine Hristos se face ordine și rânduială într-un loc. Numai El așează lucrurile la starea normală, în ordinea valorii lor.
Din pricina înnoirii acesteia pe care o aduce, Isus este însă totdeauna urmărit. Fiindcă oamenii iubesc mereu cele vechi, cele comode, cele statornicite și întunecoase. Urând Lumina care le poruncește primenirea vieții individului și societății.
Oameni învechiți se găsesc oriunde
și sunt gata să omoare oricând,
fără nici o ezitare și fără nici o întârziere pe Hristos.
Unii Îl omoară pentru sabat,
alții pentru botez,
alții pentru vorbirea în limbi,
alții pentru împărăția de o mie de ani,
alții pentru stilul vechi,
alții pentru minuni,
alții pentru superstiții și obiceiuri.
Căci uriașul cel negru al formalismului religios este cel mai grozav dușman al credinței vii și al unității Bisericii.
Doamne Isuse Hristoase,
noi Te iubim din tot sufletul nostru și dorim ca slava Ta să stăpânească puternic în Biserica Ta și în toate sufletele oamenilor,
de aceea ne doare ori de câte ori vedem că Tu ești îndepărtat și înlocuit de lucruri străine și rele în locul care Ți se cuvine numai Ție.
Ajută-ne să nu încetăm lupta până când și în noi și în lume
și mai ales în Casa Ta,
Tu vei fi Singurul Domn și Stăpân iubit și ascultat.
Amin.