Din pricina aceasta, iudeii au început să urmărească pe Isus, şi căutau să-L omoare, fiindcă făcea aceste lucruri în ziua Sabatului.
Din pricina unui bine făcut unui nenorocit
şi din pricina pârei unui nerecunoscător,
iudeii au început să-L urmărească pe Isus.
Şi mereu din aceste două pricini va fi urmărit Hristos.
Din pricina binelui făcut celor nenorociţi
şi din pricina pârelor celor nerecunoscători.
Din pricina mântuirii şi binefacerilor aduse omenirii prin Evanghelia Sa, Hristos a fost urmărit de toţi cei care iubesc întunericul, pentru că au foloase din întuneric
şi din pricina acelora care din ură sau din neştiinţă, din răzbunare sau din interes Îl părăsesc, Hristos este şi azi urmărit de toţi cei care nu cercetează temeinicia urii faţă de El.
De ce oare oamenii nu privesc cinstit la lucrarea mântuitoare pe care a adus-o Hristos în lume,
căci fără de aceasta am locui şi astăzi în triburi sau peşteri?
De ce oare nimeni nu judecă cu dreptate şi cu înţelepciune ca să vadă ce a făcut într-adevăr Hristos pentru omenirea întreagă
şi ce ar fi astăzi lumea fără învăţătura Lui, decât o uriaşă închisoare?
Oamenii nu iubesc pe Adevăratul Dumnezeu, ci forma Evangheliei. Exteriorul credinţei.
Acesta este falsul dumnezeu la care se închină astăzi oamenii!
Când Adevăratul Dumnezeu S-a ridicat să nimicească pe acest fals dumnezeu al lumii, oamenii L-au răstignit pe Cel Adevărat spre a-l arăta pe celălalt.
L-au omorât pe Hristos pentru sabat, tăgăduindu-I Autoritatea.
El Se ridicase mai presus de sabat tocmai pentru că sabatul fusese ridicat de oameni mai presus decât Dumnezeu. Dar oamenii n-au vrut să-L recunoască şi L-au ucis. Aşa cum fac şi astăzi.
Pentru că lumea nu vrea adevărul ci închipuirea.
Nu vrea miezul, ci coaja, sau nici atât.
Nu vrea Harul, ci Legea.
Nu pe Hristos, ci o formă de evlavie.
Pentru a salva cele ce se văd, sunt gata să ucidă tot ce nu se vede. Atât în inimile lor cât şi în ale altora.
Iudeii au omorât pe Hristos, pentru a-şi salva sabatul.
Prejudecăţile luptă împotriva lui Hristos oriunde se iveşte trăirea Lui, pentru că oriunde pătrunde El, Hristos luptă cu prejudecăţile care au ajuns un nou dumnezeu pentru oameni. Luând pe nedrept locul Celui Viu şi Adevărat.
Toate aceste lucruri Hristos trebuie să le subordoneze. Trebuie să le coboare la picioarele Sale. Adică la locul lor.
Şi să ridice mai presus Slava Tatălui Sfânt.
Unde domneşte păcatul, toate lucrurile sunt răsturnate. Acolo ceea ce trebuie să fie înălţat este dispreţuit. Iar ceea ce trebuie să fie jos, se găseşte deasupra.
Numai când vine Hristos se face ordine şi rânduială într-un loc. Numai El aşează lucrurile la starea normală, în ordinea valorii lor.
Din pricina înnoirii acesteia pe care o aduce, Isus este însă totdeauna urmărit. Fiindcă oamenii iubesc mereu cele vechi, cele comode, cele statornicite şi întunecoase. Urând Lumina care le porunceşte primenirea vieţii individului şi societăţii.
Oameni învechiţi se găsesc oriunde
şi sunt gata să omoare oricând,
fără nici o ezitare şi fără nici o întârziere pe Hristos.
Unii Îl omoară pentru sabat,
alţii pentru botez,
alţii pentru vorbirea în limbi,
alţii pentru împărăţia de o mie de ani,
alţii pentru stilul vechi,
alţii pentru minuni,
alţii pentru superstiţii şi obiceiuri.
Căci uriaşul cel negru al formalismului religios este cel mai grozav duşman al credinţei vii şi al unităţii Bisericii.
Doamne Isuse Hristoase,
noi Te iubim din tot sufletul nostru şi dorim ca slava Ta să stăpânească puternic în Biserica Ta şi în toate sufletele oamenilor,
de aceea ne doare ori de câte ori vedem că Tu eşti îndepărtat şi înlocuit de lucruri străine şi rele în locul care Ţi se cuvine numai Ţie.
Ajută-ne să nu încetăm lupta până când şi în noi şi în lume
şi mai ales în Casa Ta,
Tu vei fi Singurul Domn şi Stăpân iubit şi ascultat.
Amin.