Din scrierile Sfinților Părinți
Pr. Iosif Trifa - Focul cel ceresc
despre Focul cel Ceresc
În scrierile Sfinților Părinți sunt multe învățături despre focul Duhului Sfânt. Din cele multe, dăm mai jos câteva: „Și precum adeseori nu se poate curăți pământul unui ogor din pricina mulțimii pălămidei, a spinilor și a buruienilor, până ce nu i se dă foc, așa multă vreme nu s-a putut cunoaște, și privi nici noblețea sufletului nostru, până ce a venit Sfântul Duh, a lucrat ogorul sufletului nostru, l-a curățit cu focul Duhului și l-a făcut propriu de a primi sămânța cea cerească.”
(Sf. Ioan Gură de Aur)
„Urmează, o, fiule, către nimic alta uitându-te decât către Acela Ce a zis: «Foc am venit să arunc pe pământ, și cât aș vrea să fie aprins chiar acum!» (Lc 12, 49).
Că acesta este Focul Duhului ce aprinde inima: căci focul cel nematerialnic și dumnezeiesc pe suflete le luminează ca pe aurul cel curat din topitorie; pe răutate însă o topește ca pe niște trestii și spini, căci Dumnezeul nostru foc mistuitor este, dând izbândire în focul văpăii celor ce nu ascultă de Evanghelia Lui.
Focul acesta a lucrat printre apostoli, când grăiau cu limbi de foc; Focul acesta a strălucit împrejur prin slavă pe Pavel, mintea lui a luminat-o, iar pe simțirea vederii a înnegrit-o. Focul acesta s-a arătat lui Moise în rug; Focul acesta în chip de car a răpit pe Ilie; pe lucrarea Focului acestuia arătându-o fericitul David zicea: «Cearcă-mă pe mine, Doamne, și ispitește-mă, aprinde rărunchii mei și inima mea».
Deci acest Foc, diavolilor le este îngrozitor, răutății arzător, al învierii putere.
Știu foc curățitor: Hristos a venit să-l pună pe pământ, foc topitor este acesta al materiei și al relei deprinderi: carele și voiește cât mai în grabă a se aprinde, că dorește graba facerii de bine, fiindcă și cărbunii aprinși de foc dă nouă spre ajutor. «Că ai cărbuni aprinși de foc, șezi pe ei: aceștia vor fi ție ajutor» (Is 47, 14).”
(Sf. Vasile cel Mare)