Focul cel ceresc şi Oastea Domnului
Pr. Iosif Trifa - Focul cel ceresc
Dintr-o scânteie cerească s-a aprins şi focul Oastei
Acum paisprezece ani, focul Duhului Sfânt a slobozit o mică scânteie aici, la Sibiu. Se credea că scânteia se va stinge fără să lase foc. Ani de zile am pâlpâit cu numai câţiva ostaşi lângă mine. Dar focul s-a făcut, pentru că scânteia era de la Dumnezeu. Şi pe urmă focul a cuprins toată ţara, pentru că el era de la Dumnezeu.
Focul Oastei s-a aprins de la Dumnezeu. El trăieşte până va arde cu putere de la Dumnezeu şi pentru Dumnezeu. El trăieşte până ce Duhul Sfânt va sufla în el şi va turna mereu uleiul sfânt peste el şi până când vom sufla şi noi în el cu rugăciunile noastre, cu dragostea noastră, cu râvna noastră, cu lacrimile noastre.
Oastea Domnului e un foc ceresc, care arde pentru Dumnezeu şi pentru aprinderea noastră şi a altora.
În paginile ce urmează vom da unele învăţături despre Focul cel ceresc în strânsă legătură cu Oastea Domnului şi focul Oastei.
Vom stărui îndeosebi a arăta cum se aprinde un foc al Oastei şi cum trebuie ţinut aprins.