Focul să ardă necurmat pe altar

şi să nu se stingă deloc (Lev 6, 12)

Între rânduielile pe care Dumnezeu le dăduse lui Moise cu privire la jertfe şi slujbe, era şi aceasta ca focul să ardă neîncetat pe altar şi să nu se stingă niciodată.

Acest foc ce ardea neîncetat pe altar îl găsim şi la popoarele păgâne. Toate popoarele păgâne aveau un fel de altar unde ardea fără încetare „focul cel sfânt”. La vechii romani, era o tagmă întreagă de femei, aşa-numite vestale - un fel de călugăriţe - care aveau însărcinare specială să păzească, cu zi cu noapte, „focul cel sfânt” să nu se stingă.

Mai mult decât atât: fiecare familie, fiecare casă îşi avea cultul focului familial; îşi avea un fel de „altar”, o vatră în care „focul cel sfânt” nu se stingea niciodată.

Dar legea aceasta - a focului sfânt ce nu trebuia să se stingă - pe care şi păgânii o aveau, n-o mai avem noi, creştinii de azi.

Inima noastră este şi ea un fel de „altar” pe care trebuie să ardă neîncetat focul cel sfânt al Duhului Sfânt, Focul cel ceresc, focul dragostei de Domnul şi lucrurile mântuirii. Iar focul acesta trebuie să ardă neîncetat. Să nu se stingă niciodată din inima noastră, din casa noastră, din viaţa noastră. Dar în câte inimi şi în câte case arde neîncetat acest foc sfânt?

Puterea creştinismului şi puterea unui creştin este tocmai acest foc sfânt, este tocmai „altarul” care arde neîncetat.

Fiecare trebuie să avem acest „altar” şi să aprindem neîncetat „focul” de pe el. Iar acest foc se poate aprinde cu multe cele.

Să turnăm în el mereu rugăciunile noastre. Căci rugăciunea este doar cel mai bun material pentru aprinderea Focului ceresc de pe altarul inimii noastre.

Să turnăm apoi peste el Cuvântul lui Dumnezeu din Biblie, căci şi acesta este un material foarte aţâţător de foc sfânt.

Iar când am vedea că nu putem aprinde focul destul de bine cu aceste „materiale”, să-L rugăm pe Duhul Sfânt să toarne El „oleu” peste foc, şi atunci vom avea o văpaie de foc ce nu se stinge niciodată.

Fratele meu! Cum arde Focul cel sfânt în inima ta, în casa ta, în familia ta, în viaţa ta?

Fraţii mei! Cum arde Focul cel ceresc în familia Oastei voastre, în adunările voastre, în inimile voastre?