Dincoace şi dincolo
Traian Dorz - Săgețile biruitoare
1 - Când credincioşii Domnului care sunt dincoace de hotarul veşniciei, sunt cu adevărat într-o stare după voia lui Dumnezeu, ei sunt în Hristos, cu tot felul lor de gândire, de simţire şi de umblare.
Fiindcă ei sunt plini atunci de Duhul Sfânt care este sfinţirea lor.
2 - Credincioşii de dincoace sunt un singur trup cu credincioşii Domnului, care sunt dincolo de hotarul timpului, în veşnicie.
După cum mădularele inferioare ale trupului sunt unite cu mădularele superioare ale aceluiaşi trup, prin aceiaşi inimă, prin acelaşi sânge, prin aceiaşi nervi.
Duhul Sfânt, face legătura între noi cei de jos şi între cei de sus, după cum sângele unui trup întreţine şi îndrumarea tuturor.
3 - Evanghelia nu ne mai spune despre alţii care ar mai fi fost chemaţi în acelaşi timp, la slujba apostoliei, decât despre cei doisprezece.
Dar se poate presupune că Mântuitorul căutând, va fi mai chemat pe alţii până ce s-a întregit numărul.
Dar alţii n-au primit chemarea acestei apostolii, decât ei.
După ce s-a împlinit numărul, poate că ar mai fi venit şi alţii dar acum numărul se umpluse.
4 - Spune Evanghelia că Domnul a chemat mereu şi pe alţii la felurite slujbe pentru care i-ar fi pregătit.
Dar unul ar fi dorit ca să-i dea loc să odihnească...
Altul să-şi vadă şi de treburile pământeşti.
Şi pentru că au pus condiţii lui Dumnezeu, El S-a lipsit de toţi aceştia.
5 - Când te cheamă Domnul, nu pune nici o condiţie lui Dumnezeu.
Nu spune: Te voi urma Doamne, dar numai dacă îmi faci cutare avantaj.
Sau dacă îmi dai cutare şi cutare lucru.
Cine pune astfel de condiţii lui Dumnezeu, la acela El renunţă, fiindcă inima unui astfel de om nu va fi niciodată în întregime predată Domnului.
Iar în partea de inimă nepredată lui Dumnezeu, Satana va aşeza totdeauna un păcat sau mai multe,
iar omul acela va face numai rău.
6 - Nu pune Domnului condiţii nici după ce ai venit la El.
Nu te târgui cu Domnul ca să-ţi mai lase un pahar, sau o ţigară, sau un idolaş, la care ţineai înainte şi care ţi se pare ţie că n-ar fi o piedică pentru tine să-L slujeşti pe Hristos.
Orice lucru la care mai facem un loc în inimă lângă Domnul, - ni-L va scoate pe El afară din ea.
7 - Domnul vrea inima noastră cu gelozie numai pentru El.
Fii şi tu cu gelozie ataşat total de voia Sa şi de Lucrarea în care te-a chemat şi te-a aşezat Dumnezeu.
Nu pune nici o condiţie predării tale
şi nu te târgui pentru nici un lucru care trebuie să-l laşi.
Primeşte chemarea Domnului şi predă-te total ei.
Aceasta va fi cea mai strălucită dovadă că ai meritat-o.
8 - Nu există nicăieri un sfârşit pentru nimic,
- există numai o trecere de la o stare la alta,
dintr-un loc în altul,
dintr-o vreme în alta.
Nici timpul nu se sfârşeşte, ci numai trece dintr-un an în altul,
dintr-un secol în altul,
dintr-un mileniu în altul,
dintr-o eră în alta.
9 - Nici omul nu se sfârşeşte ci numai trece dintr-o existenţă în alta.
Nici istoria nu se sfârşeşte.
Nici lumea nu se sfârşeşte.
Nimic nu se sfârşeşte ci numai toate trec dintr-un fel în altul, dintr-o eternă continuitate şi aşezare a tuturor,
la locul pentru care fiecare se pregăteşte
şi la răsplata pentru care fiecare a lucrat.
10 - Iată a trecut pentru noi încă un an.
A trecut măsura de timp pe care o numim noi an, pentru ca să ştim cum să ne socotim scurtimea existenţei noastre din lumea asta.
A trecut această bucată din trăirea noastră, pe care Dumnezeu ne-a dăruit-o pentru ca în ea să împlinim faptele bune pentru care am fost chemaţi şi zidiţi în Hristos (Efes. 2, 10).
11 - Cele trei sute şaizeci şi cinci de zile şi nopţi au trecut în veşnicie
şi le vom mai întâlni o singură dată, în Marea Zi a Judecăţii şi Răsplătirii lui Hristos, când vom sta în faţa Lui şi în faţa zilelor trăite de noi,
- spre a da seama de tot ce am făcut - sau nu am făcut în ele.
12 - Ziua aceea mare şi strălucită este aproape.
Zorii ei au şi răsărit chiar, semnele ei se văd tot mai lămurit,
Domnul nostru, Judecătorul şi Răscumpărătorul nostru, Se apropie.
Este chiar la uşi - după cum este scris.
Şi lumea este împărţită între două feluri de oameni,
cei credincioşi - şi cei necredincioşi.
Şi Biserica lui Hristos este împărţită între două feluri de fecioare,
- cele înţelepte şi cele nebune.
Şi răsplata care vine cu El, este de două feluri:
13 - Sufletul meu şi fiul meu iubit - pregăteşte-te şi tu tot mai frumos şi mai înţelept, pentru marea Zi şi pentru marea Întâlnire a Domnului tău.
Toarnă mereu untdelemnul faptelor bune în candela vieţii şi a zilelor tale.
Înnoieşte-ţi mereu veşmântul sincerităţii şi armoniei, în care să te îmbraci tot mai frumos pentru marea Zi şi pentru Ospăţul Veşniciei care vine.
14 - Împlineşte-ţi tot mai frumos şi tot mai veghetor binecuvântata datorie, care este pentru tine cel mai mare har şi cea mai sfântă ocazie pe care ţi le-a dăruit Dumnezeu spre a te face vrednic de El.
Fii gata în orice clipă din orice zi şi noapte a vieţii tale ca să-L poţi întâmpina pe Domnul tău Isus Hristos,
cu faţa şi inima plină de lumină şi bucurie.
Iar El pe tine la fel.
15 - Când Dulcele Isus spune: Eu vin curând,
- spune şi tu cu tot sufletul pregătit pentru îmbrăţişarea Lui: amin, vino Doamne Isuse!
- Atunci eşti şi vei fi cu adevărat fericit
- şi aici şi în veşnicie.
16 - Oricât de lung ar fi triumful răului, sfârşitul lui va fi totdeauna ruşinos, nimicitor şi mizerabil.
Oricât de sus s-ar înălţa nelegiuirea şi violenţa,
ori minciuna şi nedreptatea,
nu-i mult până ce prăbuşirea va veni
şi osânda le va paşte pe neaşteptate.
- Numai orbii şi nebunii care fac răul, nu văd asta.
17 - Chiar şi în faptul că Dumnezeu îi îngăduie celui rău o izbândă trecătoare pe care el o caută şi prin care se încurajează şi mai mult la rău - chiar şi aceasta este tot o pedeapsă a lui Dumnezeu pentru cel nelegiuit.
Căci pus în acel loc alunecos, cel rău încă îşi mai măreşte răul prin toate pornirile sale.
Îşi măreşte trufia, încăpăţânarea, lăcomia, prigonirea celor nevinovaţi, nepăsător şi îndrăzneţ.
Mai batjocoritor şi mai încrezut.
Până când vine peste el palma şi bătaia lui Dumnezeu.
18 - Fiecare suflet rău
şi fiecare lucrare rea, - îşi are neapărat o urmă, şi o plată de la Dumnezeu.
Fiecare neam rău, fiecare generaţie, fiecare naţiune rea, - îşi are o plată dreaptă a ei de la Dumnezeu, - după felul cum s-a comportat în răstimpul mai scurt sau mai lung al istoriei sale, faţă de alte neamuri, faţă de alte naţiuni.
Poporul care a nimicit alte popoare a fost nimicit până la urmă şi el. Naţiunea care a asuprit naţiuni, va sfârşi în asuprire.
Fiecare îşi are până la urmă soarta pe care a creat-o şi ea altora.
19 - Nu privi la trufia celui rău, din vremea puterii lui, decât cu milă, căci foarte curând îi vine vremea prăbuşirii. Până astăzi încă nimeni n-a scăpat de Judecata lui Dumnezeu, de judecata dreptăţii, de judecata istoriei.
Vinovatele lui bucurii scurte, vor fi urmate neapărat de lungi tânguiri, de amarele ispăşiri, de veşnicele pedepse pe care singur şi le-a pregătit prin nebunia trufiei sale.
Deasupra oricărui tiran atârnă sabia mâniei lui Dumnezeu, de un fir de păr slab şi scurt.
Care se poate rupe din clipă în clipă.
20 - Stricăciunea oamenilor din vremile din urmă, va creşte nespus de mult, - iar răutatea şi îngâmfarea, vor creşte şi mai repede, potrivit cu îndrăzneala tot mai mare cu care vor înfrunta pe Dumnezeu.
Pe măsură ce cunoştinţa lor cea dezordonată va creşte, se vor înmulţi mijloacele lor de destrăbălare,
- şi metodele lor de nimicire a curăţiei, a credinţei şi a omeniei.
Îndobitocindu-se cu totul, omul va deveni alt om, un dobitoc şi o fiară.
Ura îi va nimici orice chip uman şi va deveni om pentru om un demon.
Pierzând chipul şi paternitatea lui Dumnezeu, omul se va preface prin voinţa şi cunoştinţa sa după chipul lui Satan,
devenind un fiu şi un părtaş cu el la păcat şi la osândă.
Dumnezeule al Milei, pune o frână puternică acestei prăbuşiri, şi întoarce totul salvator spre mântuire cât mai curând şi cât mai total.
Amin.