Dincoace și dincolo
Traian Dorz - Săgețile biruitoare
1 - Când credincioșii Domnului care sunt dincoace de hotarul veșniciei, sunt cu adevărat într-o stare după voia lui Dumnezeu, ei sunt în Hristos, cu tot felul lor de gândire, de simțire și de umblare.
Fiindcă ei sunt plini atunci de Duhul Sfânt care este sfințirea lor.
2 - Credincioșii de dincoace sunt un singur trup cu credincioșii Domnului, care sunt dincolo de hotarul timpului, în veșnicie.
După cum mădularele inferioare ale trupului sunt unite cu mădularele superioare ale aceluiași trup, prin aceiași inimă, prin același sânge, prin aceiași nervi.
Duhul Sfânt, face legătura între noi cei de jos și între cei de sus, după cum sângele unui trup întreține și îndrumarea tuturor.
3 - Evanghelia nu ne mai spune despre alții care ar mai fi fost chemați în același timp, la slujba apostoliei, decât despre cei doisprezece.
Dar se poate presupune că Mântuitorul căutând, va fi mai chemat pe alții până ce s-a întregit numărul.
Dar alții n-au primit chemarea acestei apostolii, decât ei.
După ce s-a împlinit numărul, poate că ar mai fi venit și alții dar acum numărul se umpluse.
4 - Spune Evanghelia că Domnul a chemat mereu și pe alții la felurite slujbe pentru care i-ar fi pregătit.
Dar unul ar fi dorit ca să-i dea loc să odihnească...
Altul să-și vadă și de treburile pământești.
Și pentru că au pus condiții lui Dumnezeu, El S-a lipsit de toți aceștia.
5 - Când te cheamă Domnul, nu pune nici o condiție lui Dumnezeu.
Nu spune: Te voi urma Doamne, dar numai dacă îmi faci cutare avantaj.
Sau dacă îmi dai cutare și cutare lucru.
Cine pune astfel de condiții lui Dumnezeu, la acela El renunță, fiindcă inima unui astfel de om nu va fi niciodată în întregime predată Domnului.
Iar în partea de inimă nepredată lui Dumnezeu, Satana va așeza totdeauna un păcat sau mai multe,
iar omul acela va face numai rău.
6 - Nu pune Domnului condiții nici după ce ai venit la El.
Nu te târgui cu Domnul ca să-ți mai lase un pahar, sau o țigară, sau un idolaș, la care țineai înainte și care ți se pare ție că n-ar fi o piedică pentru tine să-L slujești pe Hristos.
Orice lucru la care mai facem un loc în inimă lângă Domnul, - ni-L va scoate pe El afară din ea.
7 - Domnul vrea inima noastră cu gelozie numai pentru El.
Fii și tu cu gelozie atașat total de voia Sa și de Lucrarea în care te-a chemat și te-a așezat Dumnezeu.
Nu pune nici o condiție predării tale
și nu te târgui pentru nici un lucru care trebuie să-l lași.
Primește chemarea Domnului și predă-te total ei.
Aceasta va fi cea mai strălucită dovadă că ai meritat-o.
8 - Nu există nicăieri un sfârșit pentru nimic,
- există numai o trecere de la o stare la alta,
dintr-un loc în altul,
dintr-o vreme în alta.
Nici timpul nu se sfârșește, ci numai trece dintr-un an în altul,
dintr-un secol în altul,
dintr-un mileniu în altul,
dintr-o eră în alta.
9 - Nici omul nu se sfârșește ci numai trece dintr-o existență în alta.
Nici istoria nu se sfârșește.
Nici lumea nu se sfârșește.
Nimic nu se sfârșește ci numai toate trec dintr-un fel în altul, dintr-o eternă continuitate și așezare a tuturor,
la locul pentru care fiecare se pregătește
și la răsplata pentru care fiecare a lucrat.
10 - Iată a trecut pentru noi încă un an.
A trecut măsura de timp pe care o numim noi an, pentru ca să știm cum să ne socotim scurtimea existenței noastre din lumea asta.
A trecut această bucată din trăirea noastră, pe care Dumnezeu ne-a dăruit-o pentru ca în ea să împlinim faptele bune pentru care am fost chemați și zidiți în Hristos (Efes. 2, 10).
11 - Cele trei sute șaizeci și cinci de zile și nopți au trecut în veșnicie
și le vom mai întâlni o singură dată, în Marea Zi a Judecății și Răsplătirii lui Hristos, când vom sta în fața Lui și în fața zilelor trăite de noi,
- spre a da seama de tot ce am făcut - sau nu am făcut în ele.
12 - Ziua aceea mare și strălucită este aproape.
Zorii ei au și răsărit chiar, semnele ei se văd tot mai lămurit,
Domnul nostru, Judecătorul și Răscumpărătorul nostru, Se apropie.
Este chiar la uși - după cum este scris.
Și lumea este împărțită între două feluri de oameni,
cei credincioși - și cei necredincioși.
Și Biserica lui Hristos este împărțită între două feluri de fecioare,
- cele înțelepte și cele nebune.
Și răsplata care vine cu El, este de două feluri:
13 - Sufletul meu și fiul meu iubit - pregătește-te și tu tot mai frumos și mai înțelept, pentru marea Zi și pentru marea Întâlnire a Domnului tău.
Toarnă mereu untdelemnul faptelor bune în candela vieții și a zilelor tale.
Înnoiește-ți mereu veșmântul sincerității și armoniei, în care să te îmbraci tot mai frumos pentru marea Zi și pentru Ospățul Veșniciei care vine.
14 - Împlinește-ți tot mai frumos și tot mai veghetor binecuvântata datorie, care este pentru tine cel mai mare har și cea mai sfântă ocazie pe care ți le-a dăruit Dumnezeu spre a te face vrednic de El.
Fii gata în orice clipă din orice zi și noapte a vieții tale ca să-L poți întâmpina pe Domnul tău Isus Hristos,
cu fața și inima plină de lumină și bucurie.
Iar El pe tine la fel.
15 - Când Dulcele Isus spune: Eu vin curând,
- spune și tu cu tot sufletul pregătit pentru îmbrățișarea Lui: amin, vino Doamne Isuse!
- Atunci ești și vei fi cu adevărat fericit
- și aici și în veșnicie.
16 - Oricât de lung ar fi triumful răului, sfârșitul lui va fi totdeauna rușinos, nimicitor și mizerabil.
Oricât de sus s-ar înălța nelegiuirea și violența,
ori minciuna și nedreptatea,
nu-i mult până ce prăbușirea va veni
și osânda le va paște pe neașteptate.
- Numai orbii și nebunii care fac răul, nu văd asta.
17 - Chiar și în faptul că Dumnezeu îi îngăduie celui rău o izbândă trecătoare pe care el o caută și prin care se încurajează și mai mult la rău - chiar și aceasta este tot o pedeapsă a lui Dumnezeu pentru cel nelegiuit.
Căci pus în acel loc alunecos, cel rău încă își mai mărește răul prin toate pornirile sale.
Își mărește trufia, încăpățânarea, lăcomia, prigonirea celor nevinovați, nepăsător și îndrăzneț.
Mai batjocoritor și mai încrezut.
Până când vine peste el palma și bătaia lui Dumnezeu.
18 - Fiecare suflet rău
și fiecare lucrare rea, - își are neapărat o urmă, și o plată de la Dumnezeu.
Fiecare neam rău, fiecare generație, fiecare națiune rea, - își are o plată dreaptă a ei de la Dumnezeu, - după felul cum s-a comportat în răstimpul mai scurt sau mai lung al istoriei sale, față de alte neamuri, față de alte națiuni.
Poporul care a nimicit alte popoare a fost nimicit până la urmă și el. Națiunea care a asuprit națiuni, va sfârși în asuprire.
Fiecare își are până la urmă soarta pe care a creat-o și ea altora.
19 - Nu privi la trufia celui rău, din vremea puterii lui, decât cu milă, căci foarte curând îi vine vremea prăbușirii. Până astăzi încă nimeni n-a scăpat de Judecata lui Dumnezeu, de judecata dreptății, de judecata istoriei.
Vinovatele lui bucurii scurte, vor fi urmate neapărat de lungi tânguiri, de amarele ispășiri, de veșnicele pedepse pe care singur și le-a pregătit prin nebunia trufiei sale.
Deasupra oricărui tiran atârnă sabia mâniei lui Dumnezeu, de un fir de păr slab și scurt.
Care se poate rupe din clipă în clipă.
20 - Stricăciunea oamenilor din vremile din urmă, va crește nespus de mult, - iar răutatea și îngâmfarea, vor crește și mai repede, potrivit cu îndrăzneala tot mai mare cu care vor înfrunta pe Dumnezeu.
Pe măsură ce cunoștința lor cea dezordonată va crește, se vor înmulți mijloacele lor de destrăbălare,
- și metodele lor de nimicire a curăției, a credinței și a omeniei.
Îndobitocindu-se cu totul, omul va deveni alt om, un dobitoc și o fiară.
Ura îi va nimici orice chip uman și va deveni om pentru om un demon.
Pierzând chipul și paternitatea lui Dumnezeu, omul se va preface prin voința și cunoștința sa după chipul lui Satan,
devenind un fiu și un părtaș cu el la păcat și la osândă.
Dumnezeule al Milei, pune o frână puternică acestei prăbușiri, și întoarce totul salvator spre mântuire cât mai curând și cât mai total.
Amin.