Doamne, nu-i pe lume piatră
Traian Dorz - Hristos - Răscumpărătorul nostru
Doamne, nu-i pe lume piatră
să nu poți s-o sfarmi odată
- dac-o-ncerci cu foc și apă
vine-o clipă când se crapă...
Numai inima-mpietrită
cât o rogi, stă neclintită
cât o chemi, stă nesimțită
cât o uzi, stă nerodită.
Inimă ne-nduplecată
inimă ne-nduplecată
cum ai să te frângi odată
pentru veci nevindecată!
de ce nu vrei de Isus
să fii astfel vindecată?
Și nu-i fier să nu se poată
încălzi și rupe-odată
dacă focu-l tot izbește
vine-un ceas când se topește
Numai inima greoaie
ani și ani, nu se mai moaie
îți verși lacrime șiroaie
și ea tot nu se-ncovoaie.
... Inimă ne-nduplecată
când vrei să te frângi odată?
Fier și piatră se tot moaie
cu sudoare și văpaie
dar pe tine, cât ți-ar plânge
și-n iubire cât te-ar strânge
spre-a Lui Cruce și-al Lui Sânge
nici Hristos nu te mai frânge...
+
Omul care nu vorbește
decât când se potrivește
și nu spune decât drept
este omul înțelept.