Isus i-a răspuns: Eu am vorbit lumii pe faţă, totdeauna am învăţat pe norod în sinagogă şi în Templu, unde se adună toţi iudeii, şi n-am spus nimic în ascuns.
Dacă întrebarea este răuvoitoare, răspunsul trebuie să fie atent.
Dacă cel care întreabă este un vrăjmaş viclean, cel care trebuie să răspundă să fie foarte înţelept.
Cu cât întrebarea este mai grăbită, răspunsul trebuie să fie mai încet.
Cu cât întrebarea cuprinde mai multe, răspunsul să cuprindă mai puţine.
Cu cât cel care întreabă este hotărât de a osândi pe mai mulţi, cu atât cel întrebat trebuie să fie hotărât a-i scăpa.
Cu cât cel rău caută să nimicească mai crud, cu atât cel bun trebuie să răscumpere mai iubitor.
Dacă în faţa unor astfel de oameni te duci hotărât să dai orice preţ - atunci poţi face aşa. Altfel nu poţi.
Când numai cu preţul unei mari jertfe se poate răscumpăra un mare adevăr şi o mai mare iubire - atunci trebuie să mergi hotărât şi gata să o dai numai tu această jertfă.
Căci dacă nu eşti gata să o dai tu de bunăvoie, vor trebui să o dea alţii siliţi.
Dacă nu eşti tu gata să mori, vei fi gata să dai la moarte tu pe alţii.
Şi dacă nu primeşti să răscumperi tu mai uşor, vor trebui să o răscumpere alţii mai greu.
Isus i-a răspuns...
Nu este întrebare la care Isus să nu aibă un răspuns pregătit. Un răspuns clar. Un răspuns deplin.
Singurul răspuns adevărat şi desăvârşit la orice întrebare, este numai cel pe care Îl dă Hristos.
Nu există vreo problemă care să pună vreo întrebare şi la care Hristos să n-aibă răspunsul cel mai bun şi cel mai potrivit.
De fapt numai răspunsul pe care îl dă Hristos este adevăratul răspuns.
Nu există o taină al cărei răspuns să nu fie în Hristos.
Nu există un suflet ale cărei întrebări fericite sau dureroase,
trupeşti sau sufleteşti,
la viaţa aceasta sau cealaltă
- şi la care Hristos să nu-i dea un răspuns clar şi mântuitor.
Trebuie numai ca acela care pune întrebarea, să înţeleagă răspunsul primit la ea.
Se povesteşte că odată un om, îngrijorat de ceasul morţii sale s-a rugat foarte mult lui Dumnezeu să-i îngăduie să stea odată de vorbă cu îngerul morţii, spre a avea o înţelegere cu acesta, asupra morţii sale.
Cum rugăciunile acestui om erau supărător de stăruitoare, Bunul Dumnezeu l-a ascultat odată şi i-a trimis pe îngerul morţii să-l întrebe ce vrea să-i spună.
Te rog foarte mult, a zis omul, să fii bun şi să mă înştiinţezi mai înainte cu un an de ceasul morţii mele, ca să mă pregătesc pentru moartea mea.
- Numai atâta doreşti să-mi ceri?
- Numai atâta!...
- Bine i-a zis îngerul morţii, am să te înştiinţez numai să mă asculţi. Şi a plecat.
După o vreme, omul a început să simtă slăbiciuni şi dureri în tot trupul său.
Ochii îşi pierduseră vederea... Picioarele şi mâinile începeau să-i tremure... Dinţii să-i cadă... Inima să obosească tot mai mult. Capul să-i vâjâie. Respiraţia să i se înece, părul să-i încărunţească.
Şi într-o zi apare în faţa lui îngerul morţii zicându-i:
- Gata, a sosit ceasul. Vino cu mine.
- Cum, chiar acum? - zice mirat omul. N-a fost înţelegerea noastră să mă înştiinţezi cu un an mai înainte de a-mi sosi ceasul?
- Ba da... Dar eu te-am înştiinţat încă cu mai mulţi ani înainte! Pierderea vederii şi auzului... Slăbirea picioarelor şi a mâinilor. Căderea dinţilor şi albirea părului. Oboseala inimii şi slăbirea respiraţiei - n-au fost oare toate acestea nişte puternice înştiinţări ale mele? Simţindu-le nu înţelegeai că este tot mai aproape ceasul plecării tale? De ce n-ai vrut să le asculţi înştiinţarea?
Dumnezeu răspunde la toate întrebările noastre, numai noi nu înţelegem răspunsul Lui. Sau nu vrem să-l înţelegem şi să-l primim.
Hristos răspunde tuturor problemelor fiecărui om, fiecărui popor, fiecărei generaţii.
Hristos era singurul răspuns bun la problemele religioase, politice, economice, sociale, culturale - şi de orice alt fel, ale tuturor oamenilor şi a întregii omeniri.
Singur răspunsul Lui la toate aceste probleme ar putea aduce pacea, dreptatea şi libertatea adevărată şi definitivă pentru toţi oamenii şi pentru totdeauna.
Dar pentru că omenirea nici nu-l cere nici nu-l ascultă, se condamnă singură la zbucium, la chinuri şi la pierzare deplină şi veşnică.
Slavă îndelung răbdării Tale, Doamne Isuse, slavă Ţie.
Preamărim Înţelepciunea şi dragostea Ta, Te binecuvântăm şi ne închinăm Ţie.
Te rugăm ajută-ne să putem şi noi urma pilda Ta.
Dă-ne înţelepciunea şi curăţia de cuget de a vorbi tuturor oamenilor pe faţă - şi despre nimeni să nu vorbim în ascuns.
Ce putem spune în faţă, să le spunem tuturor. Ce nu se poate spune pe faţă, să nu spunem despre nimeni şi nimănui.
Pentru ca atunci când va veni ceasul să răspundem despre ce am spus, să nu ne fie nici frică şi nici ruşine în faţa nimănui şi niciodată.
Amin.
+
Fiul meu, în gând, în vorbă, în tăcere sau în faptă
tu să ştii a cumpătării cale paşnică şi dreaptă.