Isus i-a răspuns: Eu am vorbit lumii pe față, totdeauna am învățat pe norod în sinagogă și în Templu, unde se adună toți iudeii, și n-am spus nimic în ascuns.
Dacă întrebarea este răuvoitoare, răspunsul trebuie să fie atent.
Dacă cel care întreabă este un vrăjmaș viclean, cel care trebuie să răspundă să fie foarte înțelept.
Cu cât întrebarea este mai grăbită, răspunsul trebuie să fie mai încet.
Cu cât întrebarea cuprinde mai multe, răspunsul să cuprindă mai puține.
Cu cât cel care întreabă este hotărât de a osândi pe mai mulți, cu atât cel întrebat trebuie să fie hotărât a-i scăpa.
Cu cât cel rău caută să nimicească mai crud, cu atât cel bun trebuie să răscumpere mai iubitor.
Dacă în fața unor astfel de oameni te duci hotărât să dai orice preț - atunci poți face așa. Altfel nu poți.
Când numai cu prețul unei mari jertfe se poate răscumpăra un mare adevăr și o mai mare iubire - atunci trebuie să mergi hotărât și gata să o dai numai tu această jertfă.
Căci dacă nu ești gata să o dai tu de bunăvoie, vor trebui să o dea alții siliți.
Dacă nu ești tu gata să mori, vei fi gata să dai la moarte tu pe alții.
Și dacă nu primești să răscumperi tu mai ușor, vor trebui să o răscumpere alții mai greu.
Isus i-a răspuns...
Nu este întrebare la care Isus să nu aibă un răspuns pregătit. Un răspuns clar. Un răspuns deplin.
Singurul răspuns adevărat și desăvârșit la orice întrebare, este numai cel pe care Îl dă Hristos.
Nu există vreo problemă care să pună vreo întrebare și la care Hristos să n-aibă răspunsul cel mai bun și cel mai potrivit.
De fapt numai răspunsul pe care îl dă Hristos este adevăratul răspuns.
Nu există o taină al cărei răspuns să nu fie în Hristos.
Nu există un suflet ale cărei întrebări fericite sau dureroase,
trupești sau sufletești,
la viața aceasta sau cealaltă
- și la care Hristos să nu-i dea un răspuns clar și mântuitor.
Trebuie numai ca acela care pune întrebarea, să înțeleagă răspunsul primit la ea.
Se povestește că odată un om, îngrijorat de ceasul morții sale s-a rugat foarte mult lui Dumnezeu să-i îngăduie să stea odată de vorbă cu îngerul morții, spre a avea o înțelegere cu acesta, asupra morții sale.
Cum rugăciunile acestui om erau supărător de stăruitoare, Bunul Dumnezeu l-a ascultat odată și i-a trimis pe îngerul morții să-l întrebe ce vrea să-i spună.
Te rog foarte mult, a zis omul, să fii bun și să mă înștiințezi mai înainte cu un an de ceasul morții mele, ca să mă pregătesc pentru moartea mea.
- Numai atâta dorești să-mi ceri?
- Numai atâta!...
- Bine i-a zis îngerul morții, am să te înștiințez numai să mă asculți. Și a plecat.
După o vreme, omul a început să simtă slăbiciuni și dureri în tot trupul său.
Ochii își pierduseră vederea... Picioarele și mâinile începeau să-i tremure... Dinții să-i cadă... Inima să obosească tot mai mult. Capul să-i vâjâie. Respirația să i se înece, părul să-i încărunțească.
Și într-o zi apare în fața lui îngerul morții zicându-i:
- Gata, a sosit ceasul. Vino cu mine.
- Cum, chiar acum? - zice mirat omul. N-a fost înțelegerea noastră să mă înștiințezi cu un an mai înainte de a-mi sosi ceasul?
- Ba da... Dar eu te-am înștiințat încă cu mai mulți ani înainte! Pierderea vederii și auzului... Slăbirea picioarelor și a mâinilor. Căderea dinților și albirea părului. Oboseala inimii și slăbirea respirației - n-au fost oare toate acestea niște puternice înștiințări ale mele? Simțindu-le nu înțelegeai că este tot mai aproape ceasul plecării tale? De ce n-ai vrut să le asculți înștiințarea?
Dumnezeu răspunde la toate întrebările noastre, numai noi nu înțelegem răspunsul Lui. Sau nu vrem să-l înțelegem și să-l primim.
Hristos răspunde tuturor problemelor fiecărui om, fiecărui popor, fiecărei generații.
Hristos era singurul răspuns bun la problemele religioase, politice, economice, sociale, culturale - și de orice alt fel, ale tuturor oamenilor și a întregii omeniri.
Singur răspunsul Lui la toate aceste probleme ar putea aduce pacea, dreptatea și libertatea adevărată și definitivă pentru toți oamenii și pentru totdeauna.
Dar pentru că omenirea nici nu-l cere nici nu-l ascultă, se condamnă singură la zbucium, la chinuri și la pierzare deplină și veșnică.
Slavă îndelung răbdării Tale, Doamne Isuse, slavă Ție.
Preamărim Înțelepciunea și dragostea Ta, Te binecuvântăm și ne închinăm Ție.
Te rugăm ajută-ne să putem și noi urma pilda Ta.
Dă-ne înțelepciunea și curăția de cuget de a vorbi tuturor oamenilor pe față - și despre nimeni să nu vorbim în ascuns.
Ce putem spune în față, să le spunem tuturor. Ce nu se poate spune pe față, să nu spunem despre nimeni și nimănui.
Pentru ca atunci când va veni ceasul să răspundem despre ce am spus, să nu ne fie nici frică și nici rușine în fața nimănui și niciodată.
Amin.
+
Fiul meu, în gând, în vorbă, în tăcere sau în faptă
tu să știi a cumpătării cale pașnică și dreaptă.