Doresc să-Ți fiu Isuse

ostaș adevărat

cu toată armătura

cerească îmbrăcat.

Mijlocul cu-Adevărul

doresc să-l am încins

de nici o rătăcire

să nu mai pot fi-nvins.

Cu platoșa Dreptății

s-am pieptul apărat

să nu-mi pătrundă-n suflet

nimica necurat.

Cu râvna Vestei Bune

picioarele să-ncalț,

s-alerg în slujba sfântă

un steag mai sfânt să-nalț.

Iar peste toate scutul

credinței să-l încing,

săgețile-arzătoare

a răului să sting.

Sub coiful Mântuirii

să-mi fie capul meu,

ca mintea sănătoasă

s-o pot avea mereu.

Ca sabia cea tare

a Duhului Preasfânt

în gura mea să fie

al Domnului Cuvânt.

- Așa fiind, Isuse

ne-nvins de-orice vrăjmaș,

Ți-aș fi cu vrednicie

adevărat ostaș.

Nimeni nu e bun ca Domnul, nici milos, din câți trăiesc,

dar nici El nu iartă celor care nu se pocăiesc.

Deci de vrei și tu vreodată pe deplin să fii iertat

ți se cere o deplină pocăință de păcat.