Doresc să-Ţi fiu Isuse

ostaş adevărat

cu toată armătura

cerească îmbrăcat.

Mijlocul cu-Adevărul

doresc să-l am încins

de nici o rătăcire

să nu mai pot fi-nvins.

Cu platoşa Dreptăţii

s-am pieptul apărat

să nu-mi pătrundă-n suflet

nimica necurat.

Cu râvna Vestei Bune

picioarele să-ncalţ,

s-alerg în slujba sfântă

un steag mai sfânt să-nalţ.

Iar peste toate scutul

credinţei să-l încing,

săgeţile-arzătoare

a răului să sting.

Sub coiful Mântuirii

să-mi fie capul meu,

ca mintea sănătoasă

s-o pot avea mereu.

Ca sabia cea tare

a Duhului Preasfânt

în gura mea să fie

al Domnului Cuvânt.

- Aşa fiind, Isuse

ne-nvins de-orice vrăjmaş,

Ţi-aş fi cu vrednicie

adevărat ostaş.

Nimeni nu e bun ca Domnul, nici milos, din câţi trăiesc,

dar nici El nu iartă celor care nu se pocăiesc.

Deci de vrei şi tu vreodată pe deplin să fii iertat

ţi se cere o deplină pocăinţă de păcat.