Foto Traian Dorz

Nu te mira!... Trebuie!

Traian Dorz - Hristos - Înnoitorul nostru

Nu te mira că ţi-am zis: Trebuie să vă naşteţi din nou.
O, dragul meu, nu te mira nici tu: oricine ai fi tu, trebuie ca şi tu să te naşti din nou.
Dacă este cineva învăţat sau neînvăţat, sărac sau bogat,
dacă este tânăr sau bătrân, evlavios sau neevlavios,
dacă este servitor sau ministru, om de rând sau împărat,
dacă este preot sau prezbiter, predicator sau episcop,
ba cu atât mai mult chiar,
trebuie neapărat să se nască din nou. Şi apoi să trăiască aşa.
Oricine ar fi în lumea aceasta
şi în orice loc ar fi pus,
dacă vrea să aibă intrare în Împărăţia lui Dumnezeu, trebuie neapărat să se nască din nou!
Cel care spune lucrul acesta este Domnul Hristos.
Cel care pretinde aceasta este Cuvântul Său Dumnezeiesc.
Cuvântul Său nu poate fi discutat, El este cea mai înaltă Autoritate în cer şi sub el.
Dacă eşti soţul sau soţia unui credincios, nu-i de-ajuns.
Dacă eşti copilul unor părinţi credincioşi, sau părintele unor copii credincioşi, nu-i de-ajuns.
Părinţii tăi credincioşi, se vor mântui, iar tu dacă nu te vei naşte din nou, eşti pierdut.
Soţul tău credincios se va mântui, iar tu dacă nu te naşti din nou vei fi pierdut.
Copiii tăi credincioşi se vor mântui, iar tu, părintele lor, dacă nu te vei naşte şi tu din nou, te vei pierde, despărţit de ei, pentru totdeauna!
Nici dacă eşti păstorul şi părintele duhovnicesc al unor credincioşi, nu-i de-ajuns.
Toată biserica ta, dacă va fi născută din nou, nu-ţi va folosi la nimic, dacă nu te vei naşte din nou şi tu.
Ei vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu, iar tu vei fi scos afară (Matei 7, 22-23).
De aceea cu atât mai mult trebuie să ai tu neapărat, această naştere din nou.
Nici o funcţie pe care ai avut-o în lume nu te scuteşte de această obligaţie.
Oricât de evlavioasă şi morală viaţă ai fi dus tu pe pământ
şi oricât de cinstit nume ai avea,
oricât de nevinovat ţi s-ar părea că eşti în ce priveşte unele păcate, care după părerea ta şi a lumii, sunt mai mari sau mai mici,
- tu tot trebuie neapărat, să te naşti din nou!
Condiţia de a fi primit în Împărăţia lui Dumnezeu nu este nici certificatul de apartenenţă la o confesiune creştină,
nici bunul nume printre oameni,
nici unele fapte de milostenie,
nici frecventarea regulată a slujbelor religioase chiar, sau a adunărilor frăţeşti,
ci numai naşterea din nou!
Toate cele de mai sus o însoţesc numai, dar nu sunt ea.
O întregesc numai, dar nu o pot înlocui!
Nu te mira deci! Dacă încă nu te-ai născut din nou, trebuie neapărat să faci şi tu acest lucru! Altfel cu nici un chip nu vei putea vedea Împărăţia lui Dumnezeu (Matei 18, 3; Marcu 10, 15; Luca 18, 17).
Nu te uita înapoi sau în lături la cei din jurul tău... Tu însuţi, chiar tu, trebuie să te naşti din nou!
Nici nu te gândi la femeile de pe stradă, sau la hoţii din închisori numai, că ei trebuie să facă asta.
Nu spune că acest lucru trebuie să-l facă numai aceştia, sau numai cutare care este aşa sau aşa... (Trebuie desigur să-l facă şi ei, fiecare în locul lui, şi la rândul său),
- dar în locul tău, nimeni pe lumea aceasta nu poate să-l facă afară de tine însuţi.
După cum nimeni altcineva nu s-a putut naşte
şi nu va putea nici muri
în locul tău, afară de tine!
Ca să poţi trăi într-o ţară, trebuie să-ţi dovedeşti acest drept cu un act de identitate recunoscut de legile acelei ţări.
Naşterea din nou,
din Cuvântul Sfânt şi din Duhul Sfânt, (dovedită cu o viaţă sfântă, până la moarte),
- este singurul act recunoscut de Dumnezeu pe baza căruia vei fi primit în Împărăţia Sa!
Taina aceasta, săvârşită în conştiinţa ta trezită, trebuie să fie urmată apoi şi de pasul formal, cum este practicat de către Biserică, adică Taina Pocăinţei şi mărturisirii, urmată de împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului nostru Isus Hristos.
Aceasta este pecetluirea văzută, a actului nevăzut care s-a petrecut în duhul tău.
Domnul Isus ne-a poruncit: Să faceţi aceasta! (1 Cor. 11, 24).
Deci, să le împlineşti din timp, şi tu suflete dragă.
Fără ele vei fi nerecunoscut azi
şi respins mâine din Împărăţia Domnului Isus.
O Doamne Isuse,
prin puterea căruia am fost curăţiţi de păcatele noastre şi născuţi din nou,
Tu care ai alcătuit toată fiinţa noastră trupească şi cea sufletească, Te rugăm ajută-ne să umblăm în lumină, după cum Tu Însuţi eşti Lumină,
prin faptele noastre arătând dovada naşterii din nou (Gal. 5, 22),
să facem să fie slăvit Numele Tău totdeauna.
Te rugăm să aduci în această sfântă stare pe toţi ai noştri şi pe toţi ai Tăi.
Amin.
+
Ca orice viaţă, aşa şi viaţa în Hristos are o naştere, o pruncie, o creştere şi o bărbăţie.
Învăţătura de Credinţă Creştină