Dragii noștri
Arcadie Nistor - Umblând cu Domnul Iisus
Vă scriem aceste rânduri cu toată dragostea și vă dorim să vă bucurați citindu-le.
În adevăr, Cuvântul lui Dumnezeu aduce bucurie. După cum mierea de albine, care este asemănată cu Cuvântul lui Dumnezeu în Sfintele Scripturi, face bine și celui sănătos și celui bolnav. Celui sănătos îi dă noi puteri. Celui bolnav îi face bine, spre vindecare, spre însănătoșirea trupului și ca medicament împotriva bolii dar și ca aliment pentru întărirea trupului, așa că îi aduce două foloase.
Tot așa, Cuvântul lui Dumnezeu face bine tuturor celor ce îl primesc.
Celui sănătos în credință îi dă noi puteri, îl înviorează, îl zidește, îl hrănește, îl luminează tot mai mult.
Celui bolnav care îl primește, îi vindecă toate bolile și-l întărește, vorbind de boli sufletești. Căci după cum sunt bolile trupești, tot așa sunt și bolile sufletești.
Bolile trupești pot veni pe mai multe căi, dar în mod deosebit pe trei căi principale:
1. Prin răcire.
E frig, bate vântul rece, urmează rece la picioare și în felul acesta ușor vine boala. Reumatism cu dureri de picioare, de mâini, de cap, de mijloc, de plămâni și așa mai departe.
2. O altă cale: prin mâncări.
Carne alterată, mâncare rău gătită și iarăși vine boala. Boală de stomac, de intestine, de inimă și atâtea feluri de boli de care e plină lumea acum.
Dar mai poate veni boala și prin molipsire. Ești sănătos, te păstrezi cu îmbrăcămintea, cu mâncarea, dar fie că mergi voit sau nimerești fără să vrei într-un loc contaminat de o boală molipsitoare și gata, ești bolnav.
Și acum să trecem la partea duhovnicească. Tot așa se poate îmbolnăvi și sufletul omului, și inima lui, și mintea lui, și cugetul lui.
3. Prin mâncare. Cuvântul lui Dumnezeu este hrană duhovnicească. Domnul Isus este Pâinea Vieții. Și de pâine nimeni nu se îmbolnăvește. Începând de la copiii mici, până la cei bătrâni, tuturor face bine. Mai degrabă se pot îmbolnăvi de cărnuri multe, de grăsimi sau de amestecul lor (ca prăjiturile sau altceva de felul acesta).
De vânturi rele. În Sfânta Scriptură învățătura este asemănată cu vântul. O învățătură rea îmbolnăvește sufletul, tulbură inima, întunecă mintea, de ajungi să nu mai știi ce-i cu tine. Cuvântul adevărat, mărturisit prin Duhul Sfânt, aduce pacea, bucuria, mângâierea, liniștea adâncă. Învățătura de care se folosește un duh străin aduce tulburare, necredință. Sufletul este otrăvit de îndoială, inima se îmbolnăvește de necredință, de deznădejde, de descurajare. Și cei ce ajung în felul acesta nu mai știu nici ei ce să mai facă sau unde să meargă. Dar dintr-o astfel de stare se poate scăpa.
Domnul Isus a chemat la El pe toți cei trudiți și împovărați. El este Doctorul cel Mare care dă vindecare, care dă iertarea. Tatăl care primește pe fiul pierdut, Împăratul care dă Împărăția, Dumnezeul care dă Veșnicia.
Aduceți-vă aminte de zilele de la început. Cu câtă dragoste Domnul Isus v-a primit, ce bucurie v-a dat! Câtă pace! El v-a iertat păcatele.
Nu uitați acest lucru și dacă l-ați uitat, aduceți-vă aminte de El. Acum când vi s-a spus altă învățătură, sunteți îndemnați să mergeți pe altă cale, uite ce ați pățit. Unde vă este pacea, bucuria, fericirea aceea care vă lumina fața?
Deci aceia care v-au răpit pacea, bucuria și se poate ca până la urmă să vă piardă și sufletul, dacă mai ascultați sfaturile lor, ei nu vă sunt prieteni, ci mai degrabă dușmani.
Ați simțit dragostea Domnului Isus, ați primit iertarea Lui?
Dovada că ați primit-o este bucuria și pacea pe care El vi le-a pus în inimă.
El, tuturor acelor pe care i-a iertat, le-a dat pacea și bucuria. Și ei mergeau plini de bucurie. Nu-i ascultați pe cei care vedeți că vă tulbură. Ei vă fac rău. Cel mai mare rău, depărtându-vă de Biserică, de frați și, până la urmă, chiar de Dumnezeu.
Așteptăm să veniți pe la noi, pe la rudele dumneavoastră, și vă rugăm să veniți.
Încolo nu faceți nici un pas afară de Biserică. Rugați-vă Domnului că și noi ne rugăm pentru dumneavoastră, rugați-vă ca El să înlăture negura care v-a acoperit, tulburarea care v-a cuprins și El va aduce iarăși pacea și bucuria, și statornicia de care avem așa de mare nevoie.
Cu toată dragostea, Arcadie.
Trimisă la rudele noastre, la Frătăuții Vechi - 1972
Doamne Dumnezeule, mari și minunate sunt lucrările Tale. În iubirea Ta, Tu lucrezi cu mare putere în mijlocul Bisericii Tale și în mijlocul lumii, în vremea de acum. Tu faci minuni mari, și nimeni nu Ți se poate împotrivi, când Tu Îți aduci la îndeplinire Cuvântul Tău, făgăduințele Tale.
Ne minunăm, rămânem uimiți și copleșiți de bunătatea Ta care se întinde peste toate lucrările Tale, slăvim și binecuvântăm Numele Tău slăvit, care este mai presus de orice slăvire și binecuvântare.
Ne plecăm cu toată smerenia, în lumina în care ne-ai adus prin harul mare, revărsat din plin peste noi și cu adâncă recunoștință Îți mulțumim pentru ceasul acesta, pentru noaptea aceasta, pentru întâlnirea aceasta, toate sufletele acestea scumpe de frați și de surori prin care Tu Însuți și astăzi treci prin lumea noastră în vremea de acum, și prin care ai pășit pragul acestei case sub al cărei acoperământ ne aflăm acum sub ocrotirea Ta.
La picioarele Tale îngenunchem cu toții, Isuse, Marele nostru Dumnezeu și Mântuitor, Marele nostru Binefăcător, în mijlocul fraților și surorilor și copiilor care ne-au înconjurat cu atâta dragoste și sunt de față aici sau nu sunt de față, ci se găsesc pe la casele lor, la lucru sau în călătorie.
În fața îngerilor Tăi aleși, care ne-au păzit, care ne păzesc veghind asupra noastră, în fața oștilor cerești de duhuri curate care neîncetat Îți cântă laude; în fața universului necuprins, a lumilor locuite de ființe cerești necunoscute de noi, în fața Jertfei Tale ne aducem pe noi ca mulțumire.
E o mulțumire așa de săracă, primește-o, Doamne, așa cum este!
Nu avem nici lacrimile Mariei, ne este inima împietrită.
Nu avem nici mirul curat și mirositor în vasele noastre ci miasma rea a păcatului.
Nu avem pocăință curată, sinceră și adâncă, ci mai degrabă măgulire și amăgire.
N-avem credința să mergem drept și înainte, nu avem nădejdea prin care să ne bucurăm, și nici dragostea prin care să ne jertfim.
Nu avem răbdarea prin care să suferim, nici smerenia prin care să ne plecăm, nici mila prin care să ne ajutăm unii pe alții.
Nu avem nici grija prin care să fim harnici în lucrul Tău, nici teama prin care să ieșim din nepăsare. Nu avem nici bunătatea prin care să ne ocupăm de alții.
Suntem ca buretele care suge apa, dar nu rodește, ca stânca pe care cade ploaia, dar nu dă rod.
Suntem ca slăbănogul care trebuia dus cu patul de alții, în loc să ducem noi pe alții.
Suntem ca oaia care n-ascultă glasul păstorului.
Doamne, aceștia suntem, dar nu ne ascundem de Fața Ta.
Milostivește-Te de noi și ne ridică pe Stânca pe care noi nu putem ajunge și ne păstrează în starea în care ne voiești și ne dorești să fim.
Doamne Dumnezeule, Tu cercetezi inima și rărunchii și știi care este năzuința duhului și cunoști toate dorințele și lipsurile noastre.
În fața tuturor celor ce ne înconjoară Îți aducem acum această casă din care Îți înălțăm rugăciunile, cererile și mulțumirile noastre.
Această casă s-a făcut fără planuri sau învoiri omenești, ci s-a făcut prin purtarea Ta de grijă.
S-a făcut în locul nevoit de oameni după rânduielile omenești dar s-a făcut în locul în care ai voit Tu. S-a făcut nu de oameni recunoscuți și învoiți de alți oameni după rânduielile omenești, ci de oameni pe care i-ai ales Tu, prin care Ți-ai arătat puterea și bunătatea Ta.
Cu mijloace hotărâte de Tine, după hotărârea Ta.
Începutul este al Tău și sfârșitul este tot al Tău. Noi privim, ne minunăm și nu mai spunem nimic. Așa ai voit Tu, Doamne.
Și acum, Te rugăm ascultă-ne, Doamne, să capete trecere înaintea Ta cererea robului Tău.
Ia sub ocrotirea Ta această casă, pământul pe care este pusă și toată împrejurimea, cu celelalte construcții și pământul pe care îl vor lucra cei ce vor locui aici și în mod deosebit pe cei ce locuiesc acum și pe toți cei ce vor locui în ea în viitor până la venirea Ta sau cât această casă va putea fi locuită în starea aceasta.
Păzește-o, Doamne, această casă de hoți, de cei cu gânduri rele să nu poată intra în ea. Păzește-o de foc, să nu aibă voie focul să o mistuie.
Păzește-o de burete și umezeli și de atâtea alte rele care ar putea să grăbească sfârșitul ei.
Și după cum începutul acestei case a fost dragostea, toți cei ce locuiesc acum și vor locui să pună dragostea curată și sfântă în toate câte vor începe și vor face ei.
Și după cum această casă s-a construit cu cântări de bucurie care s-au înălțat spre Tine în timpul lucrului, fă, Doamne, ca tot timpul cât va fi locuită să se înalțe din ea cântări spre slava Ta din inimi curate, de suflete curate. Să se înalțe spre Tine în orice vreme din zi sau noapte, în zilele de sărbători sau de lucru , rugăciuni, cereri și mulțumiri pentru lucrarea Ta de pe pământ. Pentru frați și surori, după cum va fi nevoie, pentru stăpâniri, după Cuvântul Tău, pentru cei nemântuiți și pentru vrășmași. Și după cum cei din casa aceasta, din această vreme, au fost cercetați cu toată dragostea, fă să pornească din casa aceasta suflete curate, cârmuite de Duhul Tău cel Sfânt, însuflețite de o mare dragoste și râvnă pentru Tine, pentru frați, ducând oriunde va fi nevoie, în orice vreme sau împrejurare, Cuvântul Tău, Evanghelia Ta, Jertfa Ta, Numele Tău slăvit în care avem viața veșnică, mântuire și izbăvire deplină.
Fă ca inimile noastre, ale celor ce locuim acum și ale celor ce vor locui și ușile casei acesteia să fie deschise întotdeauna pentru Tine și ai Tăi, în orice vreme ziua sau noaptea, găsind întotdeauna cuvântul de care va fi lipsă și locul de odihnă pentru cel ostenit de călătorie, mâncarea pentru cel flămând, haina penau cel gol, banul ce va fi lipsă pentru cei în călătorie, blândețea și bucuria, dragostea cu care să fie întâmpinați cei ce vor veni și cei ce vor pleca din ea. Amin.
(Rugăciune scrisă pentru sfințirea casei, care a avut loc la 13 septembrie 1969.)