Dragostea și ascultarea
Traian Dorz - Mărturisirea Strălucita
1 - Dragostea care se arată prin ascultare,
iar ascultarea care se arată prin dragoste
amândouă sunt la fel de mari
amândouă sunt la fel de sfinte
amândouă sunt la fel de prezente în tot ce a făcut Fiul Tatălui.
Și în orice împrejurare.
2 - Împreună - Lucrarea Fiului ca Om, cu Tatăl Său Ceresc,
- a fost învăluită permanent în aceeași luminoasă și dulce părtășie: Tot ce a voit Tatăl a fost făcut de Fiul întocmai.
A fost făcut întocmai când a voit Tatăl,
a fost făcut întocmai cum a voit Tatăl,
și a fost făcut întocmai așa ca Voia Tatălui, oricât de mare a fost lupta, răbdarea și jertfa cerută de această Lucrare.
3 - Oricât de grea a fost ascultarea Sa de Tatăl
și oricât de încercată a fost dragostea Sa,
Fiul a dat Prețul întreg, prin supunerea Lui totală.
Aceasta este taina și temeiul părtășiei depline permanente.
Fiul I-a dat Tatălui totul.
4 - Oare cât I-ai dat tu, dragul meu, Tatălui Ceresc din cele ale tale?
Câtă ascultare și dragoste Îi dai?
Cât I-ai jertfit din persoana ta, din timpul tău, din bunurile tale, - dacă spui că ești fiul Lui,
și că dorești să ai părtășie cu El!
- Iată de această condiție depinde și cât îți va da ție Tatăl, când Îi vei cere
și când Îl vei ruga.
De ascultarea ta față de cererile Tatălui, depinde și ascultarea Lui față de rugăciunile tale.
5 - Orice despărțire între cei iubiți și iubitori este dureroasă și grea.
Chiar dacă cel iubit se duce nu la suferință ci la petrecere, - despărțirea este tot grea.
Dar cât de grea este și trebuie să fie despărțirea când înștiințările dureroase și presimțirile negre dau încredințarea că această despărțire este făcută spre cine știe ce moarte.
Și pe cine știe câtă vreme.
Cum era despărțirea Domnului de către ucenicii Săi, în seara Cinei.
6 - Totuși ce mângâietor este să știi că dincolo de tunelul întunecos dar scurt al despărțirii, te așteaptă bucuria unei întâlniri negrăite și eterne.
Ce fericită este nădejdea și așteptarea întâlnirii apropiate cu sufletul iubit și mult dorit!
Bucuria aceasta este ca soarele care își trimite razele lui cu mult timp înainte de a se arăta el răsărind.
Și le lasă în urmă încă multă vreme și după ce s-a dus, apunând...
7 - Gândul revederii cu ființa pe care o dorești te umple de bucurie chiar și înainte de a o revedea când încă o aștepți, - și te apropii de ea.
Cu câtă grijă numeri zilele sau clipele care mai sunt până la împlinirea dorinței scumpe!
Cu ce fiori petreci și întâmpini fiecare seară și dimineață ce ți-o aduc mai aproape,
și când știi sigur că a mai rămas puțină vreme, tresari în orice ceas gândindu-te că s-ar putea întâmpla acum minunea care îți face ochii să strălucească fericit și răsuflarea să ți se oprească de bucurie că ar putea fi ea.
O, fie binecuvântată dragostea curată, statornică și fierbinte de Dumnezeu... singura ce poate totul.
8 - Scump suflet al meu, scumpă iubirea mea, adevărată este făgăduința cea mai scumpă a Domnului nostru. Și întocmai așa va fi Venirea Sa.
Încă puțină, foarte puțină vreme și Cel așteptat de dragostea credinței noastre nerăbdătoare, va veni pe neașteptate, întocmai așa cum ne-a spus El înainte de a pleca.
9 - Să trăim și noi cu această încrezătoare și fericită nădejde strălucită, străduindu-ne clipă de clipă să fim găsiți de Domnul nostru Iubit, în starea și în locul dorit de El.
Atunci rugăciunea și roadele noastre L-ar chema mereu împreună cu dragostea Duhului:
10 - Multe din Cuvintele Domnului au fost uneori neînțelese de ascultătorii Săi.
Și de multe ori neînțelegerea sensului adevărat al acestor cuvinte, a produs aprinse discuții și a stârnit multe nedumeriri printre ei.
Când însă dragostea adevărată și dorința sinceră de ascultare, au fost legătura și părtășia dintre ucenicii Domnului, neînțelegerea n-a stăruit prea mult să plece dintre ei niciodată,
și armonia n-a întârziat să vină.
11 - Nedumeririle s-au limpezit repede, deplin și frumos, - fiindcă inimile lor erau curate și gândurile lor erau bune.
Unde există cu adevărat dragoste vie și curată,
împreună cu dorința sinceră de ascultare,
totdeauna sfârșesc toate frumos.
12 - Acolo unde dragostea și ascultarea sunt vii - chiar și neînțelegerile sunt prilejuri care le arată cât de curată le este iubirea lor, gata să renunțe și să cedeze.
Și cât de frumoasă le este smerenia lor, gata să se supună și să se unească.
Pe linia acestui gând poate că este nevoie chiar să vină din când în când și unele păreri deosebite, tocmai spre a-i arăta celorlalți tuturor, pe aceia care au cu adevărat în ei Duhul lui Hristos.
13 - În lumina acestui gând spunea sfântul Pavel fraților credincioși că trebuie să fie între ei și păreri deosebite, tocmai spre a se vedea în timpul acestor discuții care sunt cei mai buni. Cei ce sunt gata să arate că mila trebuie să biruie judecata,
că dragostea trebuie să biruie dreptatea
și că părtășia și unitatea frățească, trebuie să fie salvate cu orice preț.
14 - Desigur este trist că nu putem ajunge totdeauna și cu toții la același înalt și deplin fel de a înțelege toate lucrurile.
Și mai ales că nu putem înțelege la fel toate lucrurile mântuirii și toate cuvintele lui Dumnezeu.
Ce luminoasă bucurie am avea cu toții, printr-o unică și limpede părere despre acestea, dacă într-adevăr ne-am strădui fiecare sincer pentru aceasta!
15 - Dar cea mai amară zdrobire a inimilor noastre și a unității dintre noi, este că în aceste deosebiri de păreri uneori ajungem nu numai la partide potrivnice, ci și la tabere dezbinate și vrăjmașe,
prin care ne ridicăm cu ură unii contra altora și cu gând nimicitor,
spre a ne arăta nu bunătatea credinței - ci răutatea păcatului din inimile noastre.
16 - Când noi ne sfâșiem în partide facem pe vrăjmașii lui Hristos să batjocorească Numele Lui
și pe prietenii Domnului să plângă cu deznădejde pentru noi,
iar pe sufletele care caută calea mântuirii le facem să se despartă scârbite de noi, înainte de a o găsi.
Aceasta este starea creștinismului de azi, dezbinat în atâtea partide,
și despărțit de atâtea prăpăstii, parcă de netrecut, dintre aceiași frați.
17 - „Puțina vreme” despre care a spus Mântuitorul nostru că mai este, poate că trebuie să fi și trecut demult.
Dar starea noastră rea și nepregătită, Îl face încă pe Domnul nostru să întârzie mereu la ușă, fără a Se decide să intre.
Certurile dintre noi, luptele din casa noastră, țipetele cu care ne lăudăm pe noi și hulim pe frați - se aud până în Cer.
Acestea opresc și împiedică Venirea Domnului!
- Încetați fraților!
Să încetăm cu toții.
Acum și imediat!
18 - Să arătăm odată că am înțeles ceva și noi din Evanghelia despre care tot predicăm,
să arătăm odată că avem și noi ceva din Duhul Sfânt trimes de Domnul nostru.
Să facem odată să se aștearnă o mare pace, un cutremurător armistițiu, pe toate fronturile dintre taberele lui Hristos.
Să-L ascultăm odată pe Domnul nostru,
să aruncăm odată armele diavolului
și să ridicăm steagurile albe ale împăcării.
19 - Să ieșim odată din tranșeele potrivnice și să alergăm unii spre ceilalți, îmbrățișându-ne cu o sărutare înlăcrimată și sfântă, spunându-ne:
- „Vine Domnul nostru!”
Să ne afle gata de a-L întâmpina.
Așa cum ne-a dorit El!
- O, cu câtă grabă ar trece atunci Preaiubitul nostru Așteptat, peste toți munții care ne despart acum unii de alții, și pe noi de El.
Și fericita noastră Nuntă cum ar începe de repede și de minunat!
Să ne rugăm și să lucrăm pentru aceasta!
20 - Cât de mare este bucuria Învățătorului când vede că ucenicul său înțelege lucrurile de la prima explicație!
Ce mare este și bucuria părintelui când vede pe fața fiului său că a înțeles deplin ceea ce a voit el să-i spună!
Ce dulce este și bucuria soțului, când în ochii soției sale el a văzut limpede, înțelegerea gândurilor lui și împărtășirea simțămintelor sale!
Dar cât de amar este contrariul!
Domnul Isus așteaptă de la noi să-L fi înțeles din toată inima, mai ales în dorința păcii și înțelegerii dintre noi, în vederea Venirii Lui a Doua oară!
Să ne rugăm mai fierbinte și să lucrăm mai hotărâți pentru aceasta.
Doamne, Duhule Sfinte, - ajută-ne!
Amin.