Dragostea şi ascultarea
Traian Dorz - Mărturisirea Strălucita
1 - Dragostea care se arată prin ascultare,
iar ascultarea care se arată prin dragoste
amândouă sunt la fel de mari
amândouă sunt la fel de sfinte
amândouă sunt la fel de prezente în tot ce a făcut Fiul Tatălui.
Şi în orice împrejurare.
2 - Împreună - Lucrarea Fiului ca Om, cu Tatăl Său Ceresc,
- a fost învăluită permanent în aceeaşi luminoasă şi dulce părtăşie: Tot ce a voit Tatăl a fost făcut de Fiul întocmai.
A fost făcut întocmai când a voit Tatăl,
a fost făcut întocmai cum a voit Tatăl,
şi a fost făcut întocmai aşa ca Voia Tatălui, oricât de mare a fost lupta, răbdarea şi jertfa cerută de această Lucrare.
3 - Oricât de grea a fost ascultarea Sa de Tatăl
şi oricât de încercată a fost dragostea Sa,
Fiul a dat Preţul întreg, prin supunerea Lui totală.
Aceasta este taina şi temeiul părtăşiei depline permanente.
Fiul I-a dat Tatălui totul.
4 - Oare cât I-ai dat tu, dragul meu, Tatălui Ceresc din cele ale tale?
Câtă ascultare şi dragoste Îi dai?
Cât I-ai jertfit din persoana ta, din timpul tău, din bunurile tale, - dacă spui că eşti fiul Lui,
şi că doreşti să ai părtăşie cu El!
- Iată de această condiţie depinde şi cât îţi va da ţie Tatăl, când Îi vei cere
şi când Îl vei ruga.
De ascultarea ta faţă de cererile Tatălui, depinde şi ascultarea Lui faţă de rugăciunile tale.
5 - Orice despărţire între cei iubiţi şi iubitori este dureroasă şi grea.
Chiar dacă cel iubit se duce nu la suferinţă ci la petrecere, - despărţirea este tot grea.
Dar cât de grea este şi trebuie să fie despărţirea când înştiinţările dureroase şi presimţirile negre dau încredinţarea că această despărţire este făcută spre cine ştie ce moarte.
Şi pe cine ştie câtă vreme.
Cum era despărţirea Domnului de către ucenicii Săi, în seara Cinei.
6 - Totuşi ce mângâietor este să ştii că dincolo de tunelul întunecos dar scurt al despărţirii, te aşteaptă bucuria unei întâlniri negrăite şi eterne.
Ce fericită este nădejdea şi aşteptarea întâlnirii apropiate cu sufletul iubit şi mult dorit!
Bucuria aceasta este ca soarele care îşi trimite razele lui cu mult timp înainte de a se arăta el răsărind.
Şi le lasă în urmă încă multă vreme şi după ce s-a dus, apunând...
7 - Gândul revederii cu fiinţa pe care o doreşti te umple de bucurie chiar şi înainte de a o revedea când încă o aştepţi, - şi te apropii de ea.
Cu câtă grijă numeri zilele sau clipele care mai sunt până la împlinirea dorinţei scumpe!
Cu ce fiori petreci şi întâmpini fiecare seară şi dimineaţă ce ţi-o aduc mai aproape,
şi când ştii sigur că a mai rămas puţină vreme, tresari în orice ceas gândindu-te că s-ar putea întâmpla acum minunea care îţi face ochii să strălucească fericit şi răsuflarea să ţi se oprească de bucurie că ar putea fi ea.
O, fie binecuvântată dragostea curată, statornică şi fierbinte de Dumnezeu... singura ce poate totul.
8 - Scump suflet al meu, scumpă iubirea mea, adevărată este făgăduinţa cea mai scumpă a Domnului nostru. Şi întocmai aşa va fi Venirea Sa.
Încă puţină, foarte puţină vreme şi Cel aşteptat de dragostea credinţei noastre nerăbdătoare, va veni pe neaşteptate, întocmai aşa cum ne-a spus El înainte de a pleca.
9 - Să trăim şi noi cu această încrezătoare şi fericită nădejde strălucită, străduindu-ne clipă de clipă să fim găsiţi de Domnul nostru Iubit, în starea şi în locul dorit de El.
Atunci rugăciunea şi roadele noastre L-ar chema mereu împreună cu dragostea Duhului:
10 - Multe din Cuvintele Domnului au fost uneori neînţelese de ascultătorii Săi.
Şi de multe ori neînţelegerea sensului adevărat al acestor cuvinte, a produs aprinse discuţii şi a stârnit multe nedumeriri printre ei.
Când însă dragostea adevărată şi dorinţa sinceră de ascultare, au fost legătura şi părtăşia dintre ucenicii Domnului, neînţelegerea n-a stăruit prea mult să plece dintre ei niciodată,
şi armonia n-a întârziat să vină.
11 - Nedumeririle s-au limpezit repede, deplin şi frumos, - fiindcă inimile lor erau curate şi gândurile lor erau bune.
Unde există cu adevărat dragoste vie şi curată,
împreună cu dorinţa sinceră de ascultare,
totdeauna sfârşesc toate frumos.
12 - Acolo unde dragostea şi ascultarea sunt vii - chiar şi neînţelegerile sunt prilejuri care le arată cât de curată le este iubirea lor, gata să renunţe şi să cedeze.
Şi cât de frumoasă le este smerenia lor, gata să se supună şi să se unească.
Pe linia acestui gând poate că este nevoie chiar să vină din când în când şi unele păreri deosebite, tocmai spre a-i arăta celorlalţi tuturor, pe aceia care au cu adevărat în ei Duhul lui Hristos.
13 - În lumina acestui gând spunea sfântul Pavel fraţilor credincioşi că trebuie să fie între ei şi păreri deosebite, tocmai spre a se vedea în timpul acestor discuţii care sunt cei mai buni. Cei ce sunt gata să arate că mila trebuie să biruie judecata,
că dragostea trebuie să biruie dreptatea
şi că părtăşia şi unitatea frăţească, trebuie să fie salvate cu orice preţ.
14 - Desigur este trist că nu putem ajunge totdeauna şi cu toţii la acelaşi înalt şi deplin fel de a înţelege toate lucrurile.
Şi mai ales că nu putem înţelege la fel toate lucrurile mântuirii şi toate cuvintele lui Dumnezeu.
Ce luminoasă bucurie am avea cu toţii, printr-o unică şi limpede părere despre acestea, dacă într-adevăr ne-am strădui fiecare sincer pentru aceasta!
15 - Dar cea mai amară zdrobire a inimilor noastre şi a unităţii dintre noi, este că în aceste deosebiri de păreri uneori ajungem nu numai la partide potrivnice, ci şi la tabere dezbinate şi vrăjmaşe,
prin care ne ridicăm cu ură unii contra altora şi cu gând nimicitor,
spre a ne arăta nu bunătatea credinţei - ci răutatea păcatului din inimile noastre.
16 - Când noi ne sfâşiem în partide facem pe vrăjmaşii lui Hristos să batjocorească Numele Lui
şi pe prietenii Domnului să plângă cu deznădejde pentru noi,
iar pe sufletele care caută calea mântuirii le facem să se despartă scârbite de noi, înainte de a o găsi.
Aceasta este starea creştinismului de azi, dezbinat în atâtea partide,
şi despărţit de atâtea prăpăstii, parcă de netrecut, dintre aceiaşi fraţi.
17 - „Puţina vreme” despre care a spus Mântuitorul nostru că mai este, poate că trebuie să fi şi trecut demult.
Dar starea noastră rea şi nepregătită, Îl face încă pe Domnul nostru să întârzie mereu la uşă, fără a Se decide să intre.
Certurile dintre noi, luptele din casa noastră, ţipetele cu care ne lăudăm pe noi şi hulim pe fraţi - se aud până în Cer.
Acestea opresc şi împiedică Venirea Domnului!
- Încetaţi fraţilor!
Să încetăm cu toţii.
Acum şi imediat!
18 - Să arătăm odată că am înţeles ceva şi noi din Evanghelia despre care tot predicăm,
să arătăm odată că avem şi noi ceva din Duhul Sfânt trimes de Domnul nostru.
Să facem odată să se aştearnă o mare pace, un cutremurător armistiţiu, pe toate fronturile dintre taberele lui Hristos.
Să-L ascultăm odată pe Domnul nostru,
să aruncăm odată armele diavolului
şi să ridicăm steagurile albe ale împăcării.
19 - Să ieşim odată din tranşeele potrivnice şi să alergăm unii spre ceilalţi, îmbrăţişându-ne cu o sărutare înlăcrimată şi sfântă, spunându-ne:
- „Vine Domnul nostru!”
Să ne afle gata de a-L întâmpina.
Aşa cum ne-a dorit El!
- O, cu câtă grabă ar trece atunci Preaiubitul nostru Aşteptat, peste toţi munţii care ne despart acum unii de alţii, şi pe noi de El.
Şi fericita noastră Nuntă cum ar începe de repede şi de minunat!
Să ne rugăm şi să lucrăm pentru aceasta!
20 - Cât de mare este bucuria Învăţătorului când vede că ucenicul său înţelege lucrurile de la prima explicaţie!
Ce mare este şi bucuria părintelui când vede pe faţa fiului său că a înţeles deplin ceea ce a voit el să-i spună!
Ce dulce este şi bucuria soţului, când în ochii soţiei sale el a văzut limpede, înţelegerea gândurilor lui şi împărtăşirea simţămintelor sale!
Dar cât de amar este contrariul!
Domnul Isus aşteaptă de la noi să-L fi înţeles din toată inima, mai ales în dorinţa păcii şi înţelegerii dintre noi, în vederea Venirii Lui a Doua oară!
Să ne rugăm mai fierbinte şi să lucrăm mai hotărâţi pentru aceasta.
Doamne, Duhule Sfinte, - ajută-ne!
Amin.