Iubirea înțelegătoare
Traian Dorz - Mărturisirea Strălucita
1 - Cât de amar este când în ceasul cel mai scurt și mai greu, dinaintea unei ruperi dureroase, având atâtea de împărtășit celui preaiubit de care te desparți - simți totuși că el nu te poate înțelege.
Privești în ochii lui - și vezi nedumerirea, neînțelegerea, nelimpezimea, nepărtășia lui...
Asculți cuvintele sale mirate sau triste, dar străine și te mâhnești și mai mult.
Cercetezi inima lui - și i-o simți învăluită în întuneric, de înstrăinare și neputință.
O, dacă noi am avea totdeauna iubirea înțelegătoare!
2 - Noi cunoaștem din chiar experiența noastră acest fel de constatări dureroase.
Am avut și noi un învățător binecuvântat și unic între noi, un părinte unic, un binefăcător neuitat.
Am umblat cu el, am lucrat cu el și am trăit împreună cu el, tot așa peste trei ani de zile, ca ucenicii Domnului.
Am luat aceeași parte cu el la cele mai zguduitoare momente de luptă și de încercare, din viața lui și din Istoria Lucrării Domnului,
care se începuse și se limpezise prin jertfa lui în slujba Jertfei lui Hristos.
- Dar ce puțin înțelegeam și noi atunci, ca ucenicii Domnului, prețul marilor momente pe care le trăiam!
3 - Însoțeam pe înaintașul nostru în fața celor cu care lupta spre a smulge un mijloc de bucurie pentru noi,
- dar nu înțelegeam cu ce împotriviri lupta el. Și ce eforturi i se cereau lui ca să izbutească pentru noi.
Îl însoțeam în munca uriașă pe care trebuia s-o facă, cu niște mijloace slabe și puține,
- dar nu înțelegeam ce grea încordare și ce mare jertfă i se cereau lui.
O, dacă am găsi la timpul ei, iubirea înțelegătoare!
4 - Au venit apoi clipele din urmă...
Seara despărțirii. O seară de iarnă, cu ceață și frig...
Am stat împreună mult... Toți ceilalți se culcaseră și dormeau adânc. Ce tăcere era peste tot!
Părintele și învățătorul nostru, vorbea puțin și aștepta mult...
Știa că pleacă...
Avea atâtea să ne spună...
Ar fi vrut atât de mult să îl întrebăm și să luăm parte puternică cu el la tot ce se petrecea...
- dar nici eu nu înțelegeam ce însemna asta atunci.
5 - O, câte aș fi putut afla atunci și eu!
Câte mi s-ar fi limpezit mult mai devreme. Și mult mai ușor dacă aș fi știut să întreb, să ascult și să înțeleg mai mult în ceasul, în noaptea despărțirii
- și câte n-ar fi trebuit să le plătesc mai târziu, cu un preț așa de uriaș, cum le-am plătit, - dacă le-aș fi aflat atunci.
- Dar n-am înțeles, n-am putut înțelege.
6 - Câte ne spuneau tăcerile grele ale părintelui și învățătorului nostru, și privirile lui pline de milă și de dragoste... așteptările lui întrebătoare lângă noi și de la noi.
- Dar noi n-am înțeles.
Și toate acele grele lumini le-a dus cu el în veșnicie, până când ne vom revedea iarăși.
Și o, ce dureros se repetă mereu istoria celei din urmă seri!
7 - Scumpi ucenici, când veți avea harul de la Dumnezeu să aveți un învățător unic, - nu faceți și voi așa cum noi, cum eu am făcut atunci.
Ci să prețuiți fiecare clipă petrecută cu el,
să participați puternic la toate trăirile lui,
să adânciți dureros toate simțirile lui
și să pătrundeți profund toate tainele spre care vă luminează el,
că numai astfel veți ajunge la adevăr, pe un drum nespus mai scurt de cum am făcut-o mulți dintre noi,
și veți plăti lumina cu prețul nespus mai ușor, de cum ni s-a cerut nouă s-o plătim...
8 - Cât de ușor îl poți cunoaște pe cel căruia îi vorbești, când și el vrea să te întrebe ceva...
Dorința de a întreba se poate vedea îndată pe fața și pe privirea celui care caută și umblă să afle și să știe.
Numai ce vrea să întrebe nu știi.
9 - Cunoști ușor pe cel care caută ceva. Numai ceea ce caută, nu cunoști așa ușor.
Cunoști totdeauna pe cel ce umblă să te întrebe, numai pentru ce te întreabă, nu cunoști totdeauna ușor, fiindcă mulți te întreabă cu gânduri satanice și ascunse.
Cunoști îndată fața și vorbele unui astfel de om, numai gândurile lui nu le cunoști îndată.
Totuși, dacă i-ai ști citi în ochi, n-ar fi greu să-i afli gândul.
10 - Când cel ce întreabă sau caută să afle, este un suflet de om curat, atunci nu-i greu să i se răspundă și să i se arate cu bucurie și cu folos,
dar când acela este un vrăjmaș sau o iscoadă trimisă de cel rău, atunci e foarte greu să i se răspundă și să i se arate adevărul.
11 - Căci pe când cel curat va păstra ceea ce a înțeles și îl va folosi în chip mântuitor,
- cel necurat va vinde adevărul și se va face părtaș la chinuirea și uciderea lui.
O, ce păcat de moarte fac cei ce umblă cu astea!
Și cei ce le spun lor ce tot caută să afle.
12 - Fii băgător de seamă tu om al lui Hristos, la toți cei care îi vezi că umblă și caută să întrebe.
Cercetează mai întâi cât poți tu de bine, - făptura lui și intențiile aceluia care vrea să afle ceva de la tine, umblând să te ispitească, întrebându-te de toate și despre toți.
Nu răspunde cu grabă nimănui,
- și mai ales, nu spune nimic din ceea ce n-ai vrea să afle cel rău
spre a nu face răul lui cu ajutorul tău.
13 - Ia seama, că ușor poți da drumul la o haită de lupi închiși - dar după aceea ce mai poți apăra de primejdia lor?
Și ușor poți aprinde o pădure - dar după aceea ce mai poți salva din prăpădul flăcărilor ei?
Și ușor poți împrăștia niște pene și fulgi în vânturi - dar după aceea cine le mai poate strânge?...
Ușor poți da drumul la o vorbă, - dar greu o mai poți opri.
14 - Ușor poți... o, prea ușor poți de multe ori,
- să spui adevăruri sfinte la o ureche spurcată,
și să arunci niște mărgăritare scumpe la niște picioare de porci,
și să dai o ființă nevinovată în mâinile unui vânzător
- dar apoi cine te va putea ierta oare, pe pământul acesta sau sub el,
în veacul acesta, sau în cel viitor,
- de o astfel de crimă?
Deci, iată de ce să fii treaz. Și de ce mai mult să taci!
15 - Mulți trag la sorți,
sau ispitesc versetele,
sau iscodesc prezicătorii,
- dar ei fac lucrul acesta nu din dorința de a afla mai bine adevărul mântuirii, pentru a-l asculta,
nici din setea de a ști mai bine Voia lui Dumnezeu spre a o împlini mai desăvârșit,
nici din dragoste de a-L cunoaște mai îndeaproape pe Dumnezeu spre a I se face mai ascultători de Voia Lui,
- ci din curiozitatea bolnăvicioasă de a afla ce are să fie în viitor cu lumea sau cu alți oameni
și din pornirea vinovată de a se lăuda către alții cu priceperea lor „pătrunzătoare”.
Ori din calculul viclean de a se feri de urmările pedepsei pentru fărădelegile de care nu vreau să se lase.
Toate acestea sunt osândite de Dumnezeu.
16 - Ce cauți tu să afli?
Și mai ales cu ce gând te apropii tu să întrebi și pentru cine întrebi?
- iar după ce ai aflat un adevăr, ce faci cu el?
După ce știi un lucru, după ce cunoști o taină, - la cine te duci cu ceea ce ai aflat?
17 - Nu cumva faci și tu ca Iuda?
Nu cumva după ce afli unde Se duce Isus cu ucenicii Săi ca să Se roage - te duci îndată și tu să spui ucigașilor să vină să-i prindă?
Nu cumva după ce Domnul îți face un bine, te grăbești ca nerecunoscătorul slăbănog, care L-a arătat pe Isus celor ce-L căutau să-L omoare spunând: „Acesta este!” (Ioan 5, 15).
18 - Toate cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărate și întru totul vrednice de crezut.
Toate făgăduințele Domnului Isus Hristos sunt scumpe și fericite - și se vor împlini întocmai.
Și toate mângâierile pe care ni le-a dat și ni le garantează Sfântul Duh, sunt pline de putere și de bucurie pentru toți credincioșii răbdători și sinceri,
din orice vreme și din orice loc.
19 - Mărturisesc toate Scripturile,
dovedește toată Istoria,
și adeveresc toți adevărații fii ai Luminii,
- că n-a fost niciodată vreo întristare care după Voia lui Dumnezeu fiind, să nu se prefacă până la urmă în bucurie pentru cel care a întâmpinat-o cu ascultare și a sfârșit-o răbdător.
Și n-a fost nici unul prin care să fi venit vreo întristare pentru Hristos - și pentru ai Lui, și să fi scăpat nepedepsit.
20 - N-a fost nici o luptă pentru Adevăr oricât de grea și de lungă a trebuit să fie ea dusă, care să nu se sfârșească până la urmă în triumf, pentru Hristos.
Și n-a fost nici o muncă făcută pentru semănarea Luminii, oricât de anevoioasă și de aspră a fost ea - care să nu fi fost încununată până la urmă strălucit.
Și n-a fost nici o Săptămână a Patimilor,
nici un drum al Calvarului,
nici o jertfă adusă adevăratei iubiri,
- să nu fie până la capăt urmată de măreția unei Învieri plină de strălucire și de slavă.
O Dumnezeul nostru, încredințează-ne pe toți și deplin, de acest adevăr!
Amin.