Și i-a zis: Du-te de te spală în scăldătoarea Siloamului (care, tălmăcit, înseamnă: Trimis). El s-a dus, s-a spălat, și s-a întors văzând bine.
Ascultarea poruncii, este și verificarea credinței:
- Nu pornește la drum acela care nu crede că va ajunge,
și nu se ostenește să semene și să plivească răbdător acela care nu are nici o nădejde să culeagă.
Orbul n-a primit decât o poruncă: du-te de te spală,
și nici măcar n-a fost însoțită de făgăduința vindecării, ascultarea de această poruncă.
Și totuși el a pornit, fiindcă a avut credință în Acela care i-a spus: du-te.
Asta este credința.
Mântuitorul i-a spus orbului să meargă până la Scăldătoarea Siloamului. Iar orbul n-a întrebat pe Domnul: de ce tocmai până acolo?
Dumnezeu Își are planurile Sale și gândurile Sale, cu fiecare suflet, pe care vrea să-l mântuiască! Cine vrea să fie mântuit, acela trebuie să facă întocmai cum îi spune Hristos.
Nu altfel.
Trebuie să meargă până unde îi spune Domnul, nu mai puțin,
și să pornească atunci, când îi spune El, nu mai târziu,
și să se ducă acolo unde îl trimite El, nu în altă parte.
Și chiar dacă omului i s-ar părea că există o altă cale și un alt loc mai potrivit.
Chiar dacă mii de predicatori și promisiuni l-ar chema în altă parte.
Credința ascultă întocmai cum a primit.
Ascultă chiar și atunci când nu poate să înțeleagă de ce i se cere atât.
De ce trebuie să fie trimisă tocmai acolo.
Și de ce trebuie să fie supusă tocmai așa.
Credința adevărată și sinceră, ascultă întocmai de Cuvântul Domnului și ascultă mai ales cu atât mai mult, tocmai atunci când nu poate înțelege, de ce i se cere așa!
Dar sunt anumite locuri unde în această Apă este scăldătoarea,
locuri unde Apa aceasta se împarte egal și potrivit și îndeajuns pentru toți și peste toți,
locuri unde toți cei care au nevoie să se spele, pot afla loc potrivit, pot afla apă potrivită și pe măsura trebuinței lor, potrivit nevoilor fiecăruia.
Hristos trimite pe fiecare acolo.
Hristos, acolo te trimite și pe tine.
Iar tu trebuie să mergi la adunare, la biserică, la ascultarea Cuvântului Său, pentru ca să te speli, nu pentru ca să te murdărești și mai tare.
Trebuie să mergi ca să asculți și să ții întocmai învățătura de acolo, de la adunarea și biserica ta.
Trebuie să mergi la auzirea Cuvântului lui Dumnezeu acolo, pentru a te face mai bun, nu ca să te faci mai rău (1 Cor. 11, 17).
Domnul Isus îți poruncește să mergi acolo, ca să te speli. Ia deci fiecare strop de apă, fiecare cuvânt, ca și cum ar fi anume pentru tine. Și lasă-l să te spele de orice întinăciune și de orice erezie, fiindcă numai dacă faci așa, ai să te întorci văzând bine.
Chiar și cuvântul care nu ți-ar fi adresat ție, ia-l pentru tine...
Nu face ca alții, care resping și aruncă de la ei chiar și cuvântul care le este adresat numai lor. Aceștia fiindcă nu se lasă spălați, rămân veșnic negri și murdari, ca roata morii care deși veșnic stă tot sub revărsarea apei, tot neagră rămâne veșnic. Pe aceasta numai focul o mai schimbă.
Așa va fi și cu cei ce merg la auzirea Evangheliei, dar n-o primesc.
Primește învățătura, îndreptarea și mustrarea fraților și bisericii.
Fii smerit și fii cu toată ascultarea de învățătura cea bună,
spală-te cu toată apa de la scăldătoarea Evangheliei, ca să ți se ducă toată murdăria minții și a inimii tale, a trecutului și a prezentului tău.
Când te întorci înapoi, să nu mai fii tot așa cum te-ai dus. Să fii fără tină și fără orbie.
Spală-ți mai ales ochii, căci numai cine are ochii curați, acela vede deslușit.
Numai cine are ochii curați vede bine și nu rău,
acela vede adevărul,
acela vede Împărăția lui Dumnezeu
și acela vede cu iubire și cu limpezime Calea. Și o ține.
Nu-ți spăla numai mâinile, ca Pilat, găsind totdeauna argumente, spre a te dezvinovăți, sau spre a te îndreptăți, în loc să te îndrepți cu fapta și să te osândești cu vorba.
Nici nu-ți spăla numai picioarele, cum fac destui alții, ci spală-ți inima.
Nici nu-ți spăla numai fața, cum fac fariseii, care umblă mereu să arate oamenilor că sunt neprihăniți, că sunt plini de dragoste, chiar și atunci când sunt niște dezbinați și niște îngrășați și nesupuși, ambițioși și egoiști.
Ci apleacă-ți ochii. Adică ferestrele sufletului tău, prin care se uită alții la tine și tu la alții.
Ca să te poți vedea vinovat și orb pe tine.
Ca să poți vedea curat pe Dumnezeu
și frumos pe de aproapele tău.
Adică să umbli cu fapta în învățătura lui Hristos și cu ascultarea în dragostea Lucrării Sale.
Doamne Isuse, Binefăcătorul Unic și Adevărat,
Te rog unge-mi și mie mereu ochii sufletului cu mila și înțelepciunea Ta
și spală-mi-i mereu cu învățătura Ta și cu mustrările Tale,
spre a putea vedea și umbla mereu smerit pe drumul cel bun și pe urmele Tale cele sfinte, împreună cu toți ai Tăi, și în mijlocul lor.
Nu lăsa ceața trufiei peste inima mea,
nici acoperitoarea fățărniciei peste ochii mei,
pentru ca nu cumva orbit de acestea, să cad în ispita celui rău.
Ci urmând cu ascultare totdeauna îndrumarea Ta,
prin Cuvântul Tău și prin frații mei,
să mă mântuiesc ascultând de Tine și de ei.
Amin.