Dulcea asigurare
Traian Dorz - Dorim să fim
1 - Cea mai dulce și liniștită asigurare pentru sufletele noastre este cea pe care Dragul și Scumpul nostru Mântuitor Isus Hristos ne-a dat-o în ultima clipă a plecării de pe pământ: Iată Eu cu voi sunt în toate zilele până la sfârșitul veacurilor (Matei 28, 20).
Nici o altă avuție de pe lume nu ne este mai scumpă decât aceasta.
2 - Sub diferite forme și cuvinte, în toate vremile Hristos Domnul nostru a repetat această făgăduință tuturor alor Săi.
Și Și-a împlinit-o totdeauna față de ei, de la începutul Genezei. Și Și-o va împlini până la sfârșitul Apocalipsei.
3 - Astfel El a fost cu primii oameni încă dinainte de păcat însoțindu-i plăcut prin răcoarea fericită a dimineților din Paradis...
Dar nu i-a părăsit nici când ispitiți de șarpe și de păcat au trebuit să fie aruncați în această lume a încercărilor pentru curățirea lor din nou prin suferință, spre a putea ajunge iarăși în fericirea de la Început.
4 - În desfătarea Edenului Se bucura cu ai Săi, iar în focul încercărilor suferea cu ei.
O, ce nemărginit de mare este dragostea cu care ne iubește Dumnezeu!
5 - Dumnezeu este iubire (1 Ioan 4, 8) - iar iubirea nu numai că nu se poate despărți niciodată, dar în suferința celui iubit cel ce iubește suferă el însuși chiar și mai mult decât cel iubit.
6 - Când copilașul ei iubit este bolnav, mama iubitoare, tatăl iubitor suferă și mai mult decât el. Când soția iubită este în dureri, soțul iubitor simte durerea alături de ea, poate și mai profund.
7 - Când fratele iubit este în foc, fratele iubitor este alături de el într-un fel poate și mai dureros.
Cu cât Domnul Isus care ne-a iubit pe ai Săi nespus mai mult decât orice mamă, decât orice soț, decât orice frate sau prieten, - suferă la fel!
8 - Hristos Domnul nostru S-a unit atât de mult cu Biserica Sa încât S-a făcut ea. S-a făcut ea, când S-a făcut Om, întrupându-Se din Femeie pentru a răscumpăra sămânța Femeii.
9 - Hristos S-a identificat cu ai Săi, cu Biserica Sa în rugăciunea testamentară din Ioan 17, când readuce din nou în Sine și în Tatăl, omenirea despărțită prin păcat iar acum răscumpărată prin Sângele Său când spune: Tu în Mine, - Eu în ei. Asta însemna de fapt: Tu - în ei.
El era doar Transformatorul, Intermediarul prin care puterea uzinei - Tatăl, trecea în luminile care trebuiau aprinse din nou și pe veci noi.
10 - Dumnezeul Iubirii - n-a vrut să Se despartă de noi niciodată, nici chiar căzuți în păcatul care ne-a rupt de El.
La scoaterea din Eden le-a promis părinților noștri că le va trimite un Preț de Iertare și un Mântuitor, după ce vremea va fi făcut prin suferință și prin așteptare - lucrarea necesară pentru primirea și înțelegerea acestei promisiuni.
11 - Până atunci bărbatului i-a dat ca mijloc al păstrării legăturii cu Dumnezeu: munca. Iar femeii durerea.
Munca grea și durerea temătoare aveau să le țină legătura lor cu Dumnezeu, până va veni vremea îndurării.
12 - Muncind din greu, omul slab să ceară ajutorul lui Dumnezeu - apoi primind acest ajutor, să se întoarcă și să-I mulțumească lui Dumnezeu cu lacrimi.
13 - Îngrozit de osândă, sufletul păcătos să ceară răscumpărarea lui Isus Hristos - și primind-o să se întoarcă să-I slujească.
Aruncată în focul încercării, credința temătoare să ceară Prezența lui Dumnezeu, - și simțind-o să-L slăvească chiar în flăcări.
Așa a vrut să rămână Domnul și a rămas permanent cu noi.
14 - Toate făgăduințele lui Dumnezeu sunt fericite pentru ai Săi și El le-a împlinit cu credincioșie totdeauna față de ei.
Dar parcă nici unele nu s-au împlinit cu mai multă grabă și grijă ca acele făcute alor Lui pentru vremea când vor fi în suferință (Isaia 43, 2; Ier. 1, 8).
15 - Toate Fețele lui Hristos sunt frumoase, dar nici una n-a rămas mai frumoasă pentru ai Săi ca aceea care li S-a arătat lor în focul încercărilor, în cuptorul suferințelor, pe rugurile martiriului.
Fața Aceasta Unică, Hristos Și-o arată credincioșilor Săi numai în momentele unice, când încercarea lor este cea mai grea.
Această Față i-a făcut să treacă biruitori prin moarte - câștigând cununa vieții.
16 - Celor trei tineri, numai în cuptorul de foc Hristos le-a arătat Fața Aceasta a Lui. Nici înainte, nici după aceea, ci doar acolo, fiindcă acolo aveau ei nevoie de putere când erau în încercarea cea mai grea, iar legătura lor cu cele din urmă trebuia înlocuită cu cele din viitor.
17 - Sfântului Ștefan, numai în clipa zdrobirii lui cu pietre Domnul Isus I-a arătat Fața Lui cea mai frumoasă, pentru că numai Singură Fața Aceasta îi putea lui da în clipa acelei morți cumplite toată bucuria și strălucirea de care avea nevoie nu numai el ci toată Biserica - spre a birui moartea în chip măreț.
18 - Sfântului Ioan, numai în singurătatea și suferințele din Patmos.
Sfântului Petru numai în temnițe.
Sfântului Pavel în primejdii și toți sfinții Săi, numai în suferințe au putut vedea Fața cea mai frumoasă a lui Hristos Domnul și Mântuitorul lor.
19 - Credincioșii lui Dumnezeu în primejdii au nu numai nevoia cea mare, dar au și starea cea mai potrivită din care pot vedea în chip desăvârșit Fața fericită și biruitoare a lui Hristos Domnul lor, alături de ei, înaintea lor, învăluindu-i și apărându-i.
20 - Există înainte de cuptor și de rug o vreme de probă, un număr de încercări, pentru a se dovedi dacă cineva este vrednic de harul de a suferi, - ori nu.
Nu oricine ajunge acolo - și nu oricum.
Voi ați primit Harul nu numai să credeți ci să și suferiți pentru Hristos, spune sfântul Pavel la Filipeni 1, 29.
Dar dacă unii l-au primit acest har și au trecut examenul cu bucurie, - au fost totuși nespus de mulți cei care au căzut la acest examen - și s-au pierdut.
O Doamne Isuse, fă-ne să fim vrednici de acest har.
Amin.