Duminica a 2-a după Rusalii: despre pescuirea sufletească

În vremea aceea umblând Isus pe lângă Marea Galileii, a văzut pe doi fraţi: pe Simon ce se numeşte Petru şi pe Andrei, fratele lui, aruncându-şi mreaja în mare, că erau pescari. Şi le-a zis lor Isus: veniţi după Mine, şi vă voi face pescari de oameni. Iar ei lăsându-şi mrejile au mers după El. Şi de acolo mai înainte mergând, au văzut pe alţi doi fraţi: pe Iacov al lui Zevedei şi pe Ioan fratele lui, în corabie cu Zevedei tatăl lor, cârpindu-şi mrejile lor; şi i-a chemat pe ei. Iar ei îndată au lăsat corabia şi pe Zevedei tatăl lor, şi au mers după Isus. Şi a străbătut Isus toată Galileia, învăţând în adunările lor şi propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi tămăduind toate bolile şi neputinţa din popor.

Evangheliile ne spun că de multe ori Hristos Se suia în corabie şi învăţa de pe mare poporul care-I asculta Cuvântul. Cu un astfel de prilej Hristos a spus următoarea asemănare: Împărăţia cerurilor este asemenea pânzei (năvodului) aruncată în mare, cu care se prind tot felul de peşti şi care, dacă se umple o scot pescarii la margine şi aşezându-se aleg peştii cei buni în vase, iar pe cei răi îi leapădă (Matei 13, 47-48).

Isus Hristos a fost Dumnezeiescul pescar care a aruncat pentru întâia dată în marea cea largă a lumii mreaja învăţăturii mântuitoare, ca să prindă în pânzele ei pe toţi oamenii. Trei ani de zile Hristos, Dumnezeiescul pescar, a pescuit neîncetat suflete pentru Împărăţia lui Dumnezeu. După Învierea şi înălţarea Sa la ceruri, Hristos n-a lăsat mreaja mântuirii fără corabie şi fără pescari. Biserica ne-a rămas ca o corabie mântuitoare (şi de aceea e şi zidită în forma unei corăbii ce pluteşte şi trece peste valurile vieţii) iar apostolii (şi după ei urmaşii lor: episcopii şi preoţii) au rămas ca să arunce mereu mreaja învăţăturii şi pescuirii de suflete pentru Împărăţia lui Dumnezeu, până la sfârşitul lumii. Pentru această pescuire cheamă Isus pe cei patru pescari din Evanghelia de duminică zicându-le: Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni.

Creştinilor! Lumea şi viaţa noastră e marea cea largă şi plină de vânturile şi furtunile patimilor, ispitelor şi păcatelor. Biserica şi Evanghelia lui Hristos este corabia ce pluteşte peste această mare, ca să pescuiască sufletele noastre pentru Împărăţia lui Dumnezeu.

Biserica şi Scripturile aruncă mereu năvodul învăţăturii şi mântuirii pentru toţi, dar dacă nu se mântuiesc toţi, nu e de vină biserica şi nu sunt de vină Scripturile. Ascultaţi cum Însuşi Hristos spune că pânza aruncată în mare prinde multe feluri de peşti... şi după ce se scot peştii afară, atunci se aleg cei buni din cei răi...

Cititorilor! Ascultaţi şi faceţi învăţăturile bisericii şi a Scripturilor pentru ca la a doua venire, când se va desface năvodul pescuirii de suflete, şi voi să vă aflaţi între peştii cei buni.

Iosif Trifa.