Duminica a 2-a după Rusalii: despre pescuirea sufletească

În vremea aceea umblând Isus pe lângă Marea Galileii, a văzut pe doi frați: pe Simon ce se numește Petru și pe Andrei, fratele lui, aruncându-și mreaja în mare, că erau pescari. Și le-a zis lor Isus: veniți după Mine, și vă voi face pescari de oameni. Iar ei lăsându-și mrejile au mers după El. Și de acolo mai înainte mergând, au văzut pe alți doi frați: pe Iacov al lui Zevedei și pe Ioan fratele lui, în corabie cu Zevedei tatăl lor, cârpindu-și mrejile lor; și i-a chemat pe ei. Iar ei îndată au lăsat corabia și pe Zevedei tatăl lor, și au mers după Isus. Și a străbătut Isus toată Galileia, învățând în adunările lor și propovăduind Evanghelia Împărăției și tămăduind toate bolile și neputința din popor.

Evangheliile ne spun că de multe ori Hristos Se suia în corabie și învăța de pe mare poporul care-I asculta Cuvântul. Cu un astfel de prilej Hristos a spus următoarea asemănare: Împărăția cerurilor este asemenea pânzei (năvodului) aruncată în mare, cu care se prind tot felul de pești și care, dacă se umple o scot pescarii la margine și așezându-se aleg peștii cei buni în vase, iar pe cei răi îi leapădă (Matei 13, 47-48).

Isus Hristos a fost Dumnezeiescul pescar care a aruncat pentru întâia dată în marea cea largă a lumii mreaja învățăturii mântuitoare, ca să prindă în pânzele ei pe toți oamenii. Trei ani de zile Hristos, Dumnezeiescul pescar, a pescuit neîncetat suflete pentru Împărăția lui Dumnezeu. După Învierea și înălțarea Sa la ceruri, Hristos n-a lăsat mreaja mântuirii fără corabie și fără pescari. Biserica ne-a rămas ca o corabie mântuitoare (și de aceea e și zidită în forma unei corăbii ce plutește și trece peste valurile vieții) iar apostolii (și după ei urmașii lor: episcopii și preoții) au rămas ca să arunce mereu mreaja învățăturii și pescuirii de suflete pentru Împărăția lui Dumnezeu, până la sfârșitul lumii. Pentru această pescuire cheamă Isus pe cei patru pescari din Evanghelia de duminică zicându-le: Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni.

Creștinilor! Lumea și viața noastră e marea cea largă și plină de vânturile și furtunile patimilor, ispitelor și păcatelor. Biserica și Evanghelia lui Hristos este corabia ce plutește peste această mare, ca să pescuiască sufletele noastre pentru Împărăția lui Dumnezeu.

Biserica și Scripturile aruncă mereu năvodul învățăturii și mântuirii pentru toți, dar dacă nu se mântuiesc toți, nu e de vină biserica și nu sunt de vină Scripturile. Ascultați cum Însuși Hristos spune că pânza aruncată în mare prinde multe feluri de pești... și după ce se scot peștii afară, atunci se aleg cei buni din cei răi...

Cititorilor! Ascultați și faceți învățăturile bisericii și a Scripturilor pentru ca la a doua venire, când se va desface năvodul pescuirii de suflete, și voi să vă aflați între peștii cei buni.

Iosif Trifa.