Dumnezeu și Casa Lui
Traian Dorz - Pășunile Dulci
1 - Binecuvântat este și binecuvântat să fie locașul cel sfânt peste care este chemat Numele Domnului,
singura Casă numai a Lui, unde poate veni oricine la Dumnezeu.
Și unde poate aduce înaintea Lui orice.
2 - Când cineva o să păcătuiască împotriva lui Hristos, și împotriva semenilor săi,
- aici în Casa Lui Sfântă să vină.
Aici să se supună Voii lui Dumnezeu.
Aici să capete sau să dea iertarea,
- după cum este scris: Când îți aduci darul tău la altar...
3 - În Casa Domnului sunt chemați toți să se simtă totdeauna ca înaintea lui Hristos.
Aici cel binecuvântat este binecuvântat și mai mult.
Iar cel vinovat are cel mai potrivit loc, în care poate să scape de osânda vinovăției care îl apasă pentru nelegiuirea pe care a făcut-o, - după cum de asemenea este scris: Când stați să vă rugați...
4 - Oamenii pot să privească nepăsători la Casa Tatălui.
Batjocoritorul necredincios, sau rătăcit, - poate s-o ocărască.
Leneșul, prostul sau nebunul, pot s-o ocolească.
Dar cel cu adevărat înțelept și credincios, va fi deplin încredințat în orice vreme, că în Lăcașul Domnului se petrece cutremurător minunea, prin Prezența și Lucrarea lui Dumnezeu de orice dată, cu oricine crede.
5 - Vremurile deosebite sunt totdeauna semne deosebite și cercetări deosebite din partea lui Dumnezeu, pentru noi.
Cât de limpede înțelegeau înaintașii noștri graiul vremurilor!
Lor le vorbea totdeauna din partea lui Dumnezeu orice vreme.
Iar ei cunoșteau totdeauna Voia lui Dumnezeu privind la vremuri.
6 - Când nu aveau Cartea Scrisă, Sfânta Scriptură - și nu aveau cunoașterea cititului, atunci aveau Cartea Vremii în care ei se deprinseseră așa de bine să citească Voia lui Dumnezeu.
Din cunoașterea vremurilor, ei știau după semnele cerului și ale Timpului, ce trebuie să facă și cum trebuie să se pregătească.
Și de aceea ei erau atât de aproape de Cuvântul Lui și Îl credeau, cu ochii, cu urechile și cu inima lor toată.
7 - Așa au făcut înaintașii - și câtă vreme au unit rugăciunea lor adâncă și stăruitoare cu munca lor harnică și cuminte,
- înaintea lui Dumnezeu și în Casa Lui,
- atâta vreme s-au bucurat din plin de viață pașnică și de roadele muncii lor, din partea lui Dumnezeu.
8 - Orânduirile nedrepte din partea oamenilor le-a răpit înaintașilor noștri adeseori belșugul dăruit de îndurarea cerului.
Dar aceasta era altceva, însă din partea Domnului, câtă vreme ei împlineau ceea ce le cerea cerul, atâta vreme le dădea și pământul.
Și dovadă că mai sunt încă oameni care se roagă, este că și cerul nu s-a închis față de pământ.
9 - Dumnezeu n-a vrut să fie războaiele între oameni.
Tot Cuvântul Lui îndeamnă și obligă pe toți oamenii la pace, la iertare și la dragostea dintre popoare și dintre indivizi,
osândind pe cei care nu le ascultă.
10 - Dar Dumnezeu a știut că prin înșelăciunea păcatului și prin firea lor hrăpăreață și necredincioasă, desfrânată și trufașă, - vor fi mulți oameni și multe popoare care niciodată nu se vor mulțumi cu cât au, oricât de largi le-ar fi hotarele,
oricât de multe prăzile
și oricât de rușinoase purtările
și nu se vor mulțumi cu cât au cuprins, cu cât au prădat, cu cât au nelegiuit și nedreptățit pe alții.
Ci vor căuta mereu să cuprindă, să prade, să invadeze pe cei care nu se pot, sau nu se știu apăra de ei.
11 - Dumnezeu a îngăduit lupta de apărare împotriva celui hrăpăreț și nedrept.
Dar când se vor întâmpla nenorocirile acestor invazii vrăjmașe,
- care tot din cauza păcatelor poporului sunt îngăduite
- cel mai dintâi și cel mai puternic mijloc de apărare și de luptă, rămâne tot rugăciunea și pocăința adâncă înaintea lui Dumnezeu.
În lăcașurile Lui de rugăciune.
12 - Dacă se vor întoarce la Tine din toată inima lor și din tot sufletul lor,
și dacă își vor face rugăciune cu privirile întoarse spre țara lor dorind binele ei, eliberarea ei, mântuirea ei,
Dumnezeu îi va asculta și le va face dreptate, atunci El le va veni în ajutor.
Aceasta va fi cea mai puternică armă. Și numai după asta, celelalte.
13 - Căci într-adevăr când puterea răului este deosebit de amenințătoare,
când vrăjmașul vine chiar la tine acasă ca să-ți facă răul,
când lăcomia, răutatea, trufia și nedreptatea lui te amenință, te urmăresc, te urăsc și te cotropesc,
- numai Singurul Dumnezeu îți mai poate apăra ființa ta, neamul tău, viața ta și sufletul tău.
Pe cine nu-l scapă Dumnezeu, acela nu mai are nici o salvare.
Vai atunci, de acela care s-a rupt de Dumnezeu.
14 - De aceea în orice astfel de împrejurări când vrăjmașul amenință, - trebuie să ai curajul și spiritul de jertfă.
Nu numai hotărârea de a lupta cu orice preț, să aperi moștenirea poporului tău, libertatea lui și ființa sa,
- dar se cere cel mai întâi și cel mai presus chiar de acestea o puternică rugăciune a tuturora pentru primirea ajutorului lui Dumnezeu, fără de care toate armele și toată vitejia, nu pot nimica.
15 - Singur Dumnezeul nostru este Cel care poate izbăvi din orice primejdii și de orice vrăjmași, cât de numeroși și de puternici să fie ei, pe cei ce sunt amenințați.
Pe El L-au chemat părinții noștri - și El i-a izbăvit.
16 - Adeseori când vezi puterea celui rău stăpânind cu atâta trufie, nedreptate și silnicie - de timp prea îndelungat, peste prea mulți nevinovați, în care crezuseși până atunci.
17 - Dar credința adevărată și rugăciunea fierbinte ale celui credincios, tocmai în astfel de împrejurări s-au arătat mai puternice.
18 - Așa îi va nimici Domnul pe toți cei cărora le place să se bată...
Și asupra cărora apasă vina unor îndelungate nedreptăți făcute altora.
Căci în curând vor vedea și ei că Dumnezeu este Acela care stăpânește peste popoare.
Și El face judecată și dreptate tuturor celor asupriți.
19 - Binecuvântat este orice credincios al lui Dumnezeu care n-are de ce să se ascundă și n-are ce să regrete din viața lui.
Binecuvântat este omul a cărui față nu-i silită să se întoarcă și să se rușineze, niciodată înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor, pentru fapte și pentru căi necinstite.
20 - Totuși, când faptele de rușine sunt făcute în chip nerușinat,
când nu numai unii ci chiar mulțimea toată se dedă la desfrânare,
când un duh de desfrâu cuprinde un întreg popor, de sus până jos,
- atunci este starea cea mai îngrozitoare. Atunci întreagă mulțimea se găsește lângă moarte.
Dumnezeul nostru îndură-Te și nu ne lăsa niciodată, să ajungem așa.
Amin.