Dumnezeu şi Casa Lui
Traian Dorz - Pășunile Dulci
1 - Binecuvântat este şi binecuvântat să fie locaşul cel sfânt peste care este chemat Numele Domnului,
singura Casă numai a Lui, unde poate veni oricine la Dumnezeu.
Şi unde poate aduce înaintea Lui orice.
2 - Când cineva o să păcătuiască împotriva lui Hristos, şi împotriva semenilor săi,
- aici în Casa Lui Sfântă să vină.
Aici să se supună Voii lui Dumnezeu.
Aici să capete sau să dea iertarea,
- după cum este scris: Când îţi aduci darul tău la altar...
3 - În Casa Domnului sunt chemaţi toţi să se simtă totdeauna ca înaintea lui Hristos.
Aici cel binecuvântat este binecuvântat şi mai mult.
Iar cel vinovat are cel mai potrivit loc, în care poate să scape de osânda vinovăţiei care îl apasă pentru nelegiuirea pe care a făcut-o, - după cum de asemenea este scris: Când staţi să vă rugaţi...
4 - Oamenii pot să privească nepăsători la Casa Tatălui.
Batjocoritorul necredincios, sau rătăcit, - poate s-o ocărască.
Leneşul, prostul sau nebunul, pot s-o ocolească.
Dar cel cu adevărat înţelept şi credincios, va fi deplin încredinţat în orice vreme, că în Lăcaşul Domnului se petrece cutremurător minunea, prin Prezenţa şi Lucrarea lui Dumnezeu de orice dată, cu oricine crede.
5 - Vremurile deosebite sunt totdeauna semne deosebite şi cercetări deosebite din partea lui Dumnezeu, pentru noi.
Cât de limpede înţelegeau înaintaşii noştri graiul vremurilor!
Lor le vorbea totdeauna din partea lui Dumnezeu orice vreme.
Iar ei cunoşteau totdeauna Voia lui Dumnezeu privind la vremuri.
6 - Când nu aveau Cartea Scrisă, Sfânta Scriptură - şi nu aveau cunoaşterea cititului, atunci aveau Cartea Vremii în care ei se deprinseseră aşa de bine să citească Voia lui Dumnezeu.
Din cunoaşterea vremurilor, ei ştiau după semnele cerului şi ale Timpului, ce trebuie să facă şi cum trebuie să se pregătească.
Şi de aceea ei erau atât de aproape de Cuvântul Lui şi Îl credeau, cu ochii, cu urechile şi cu inima lor toată.
7 - Aşa au făcut înaintaşii - şi câtă vreme au unit rugăciunea lor adâncă şi stăruitoare cu munca lor harnică şi cuminte,
- înaintea lui Dumnezeu şi în Casa Lui,
- atâta vreme s-au bucurat din plin de viaţă paşnică şi de roadele muncii lor, din partea lui Dumnezeu.
8 - Orânduirile nedrepte din partea oamenilor le-a răpit înaintaşilor noştri adeseori belşugul dăruit de îndurarea cerului.
Dar aceasta era altceva, însă din partea Domnului, câtă vreme ei împlineau ceea ce le cerea cerul, atâta vreme le dădea şi pământul.
Şi dovadă că mai sunt încă oameni care se roagă, este că şi cerul nu s-a închis faţă de pământ.
9 - Dumnezeu n-a vrut să fie războaiele între oameni.
Tot Cuvântul Lui îndeamnă şi obligă pe toţi oamenii la pace, la iertare şi la dragostea dintre popoare şi dintre indivizi,
osândind pe cei care nu le ascultă.
10 - Dar Dumnezeu a ştiut că prin înşelăciunea păcatului şi prin firea lor hrăpăreaţă şi necredincioasă, desfrânată şi trufaşă, - vor fi mulţi oameni şi multe popoare care niciodată nu se vor mulţumi cu cât au, oricât de largi le-ar fi hotarele,
oricât de multe prăzile
şi oricât de ruşinoase purtările
şi nu se vor mulţumi cu cât au cuprins, cu cât au prădat, cu cât au nelegiuit şi nedreptăţit pe alţii.
Ci vor căuta mereu să cuprindă, să prade, să invadeze pe cei care nu se pot, sau nu se ştiu apăra de ei.
11 - Dumnezeu a îngăduit lupta de apărare împotriva celui hrăpăreţ şi nedrept.
Dar când se vor întâmpla nenorocirile acestor invazii vrăjmaşe,
- care tot din cauza păcatelor poporului sunt îngăduite
- cel mai dintâi şi cel mai puternic mijloc de apărare şi de luptă, rămâne tot rugăciunea şi pocăinţa adâncă înaintea lui Dumnezeu.
În lăcaşurile Lui de rugăciune.
12 - Dacă se vor întoarce la Tine din toată inima lor şi din tot sufletul lor,
şi dacă îşi vor face rugăciune cu privirile întoarse spre ţara lor dorind binele ei, eliberarea ei, mântuirea ei,
Dumnezeu îi va asculta şi le va face dreptate, atunci El le va veni în ajutor.
Aceasta va fi cea mai puternică armă. Şi numai după asta, celelalte.
13 - Căci într-adevăr când puterea răului este deosebit de ameninţătoare,
când vrăjmaşul vine chiar la tine acasă ca să-ţi facă răul,
când lăcomia, răutatea, trufia şi nedreptatea lui te ameninţă, te urmăresc, te urăsc şi te cotropesc,
- numai Singurul Dumnezeu îţi mai poate apăra fiinţa ta, neamul tău, viaţa ta şi sufletul tău.
Pe cine nu-l scapă Dumnezeu, acela nu mai are nici o salvare.
Vai atunci, de acela care s-a rupt de Dumnezeu.
14 - De aceea în orice astfel de împrejurări când vrăjmaşul ameninţă, - trebuie să ai curajul şi spiritul de jertfă.
Nu numai hotărârea de a lupta cu orice preţ, să aperi moştenirea poporului tău, libertatea lui şi fiinţa sa,
- dar se cere cel mai întâi şi cel mai presus chiar de acestea o puternică rugăciune a tuturora pentru primirea ajutorului lui Dumnezeu, fără de care toate armele şi toată vitejia, nu pot nimica.
15 - Singur Dumnezeul nostru este Cel care poate izbăvi din orice primejdii şi de orice vrăjmaşi, cât de numeroşi şi de puternici să fie ei, pe cei ce sunt ameninţaţi.
Pe El L-au chemat părinţii noştri - şi El i-a izbăvit.
16 - Adeseori când vezi puterea celui rău stăpânind cu atâta trufie, nedreptate şi silnicie - de timp prea îndelungat, peste prea mulţi nevinovaţi, în care crezuseşi până atunci.
17 - Dar credinţa adevărată şi rugăciunea fierbinte ale celui credincios, tocmai în astfel de împrejurări s-au arătat mai puternice.
18 - Aşa îi va nimici Domnul pe toţi cei cărora le place să se bată...
Şi asupra cărora apasă vina unor îndelungate nedreptăţi făcute altora.
Căci în curând vor vedea şi ei că Dumnezeu este Acela care stăpâneşte peste popoare.
Şi El face judecată şi dreptate tuturor celor asupriţi.
19 - Binecuvântat este orice credincios al lui Dumnezeu care n-are de ce să se ascundă şi n-are ce să regrete din viaţa lui.
Binecuvântat este omul a cărui faţă nu-i silită să se întoarcă şi să se ruşineze, niciodată înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor, pentru fapte şi pentru căi necinstite.
20 - Totuşi, când faptele de ruşine sunt făcute în chip neruşinat,
când nu numai unii ci chiar mulţimea toată se dedă la desfrânare,
când un duh de desfrâu cuprinde un întreg popor, de sus până jos,
- atunci este starea cea mai îngrozitoare. Atunci întreagă mulţimea se găseşte lângă moarte.
Dumnezeul nostru îndură-Te şi nu ne lăsa niciodată, să ajungem aşa.
Amin.