După ce le-a spus aceste lucruri, a rămas în Galileia.
Nu poți nici rămânea liniștit acasă și nu poți nici pleca liniștit de acasă, - decât după ce ai spus tot ce erai dator să spui tuturor celor cu care ești împreună.
Nu te poți niciodată nici uni deplin cu cineva, dar nu te poți nici despărți deplin de către el, decât după ce i-ai spus tot ce erai dator să spui acestor două feluri de ființe. Adică celor cu care vrei pe totdeauna să te unești
și celor de care trebuie pe totdeauna să te desparți.
Dacă trebuie să locuiești cu cineva o vreme,
sau dacă trebuie să mergi cu el pe un drum,
sau dacă trebuie să stai împreună cu el un timp,
- ia seama bine ca să nu pierzi vremea aceasta și ocazia aceasta, fără a-i spune despre mântuirea lui și despre Mântuitorul tău.
Ia seama să nu te desparți de el fără să-i fi spus tot ce erai dator să-i spui, despre ceea ce tu știi, dar el poate nu știe.
Nu are a face dacă el crede sau nu,
dacă primește sau nu, cuvântul tău.
Domnul poate aduce o vreme când, mai târziu, el va gândi adânc asupra celor spuse lui de tine cândva. Și cuvintele acelea îl vor aduce la Dumnezeu cu smerenie. Și îl vor întoarce la Hristos cu credință.
Când știi că deschizi sau că închizi pentru totdeauna o ușă, caută să-L duci și să-L lași acolo pe Hristos,
prin fiecare cuvânt sau tăcere a ta,
prin orice gest sau faptă,
cu toată ocazia șederii sau a plecării tale, du-L acolo și lasă-L acolo pe Hristos.
Aducerea aminte a acelora despre tine și tot ce le-ai spus, vor fi pentru ei îndemn și călăuză spre Hristos, în care vor ajunge apoi să creadă și ei în chip mântuitor, dacă tu li L-ai dus și li L-ai arătat pe El așa.
Doamne Isuse, Scumpul nostru Mântuitor,
Tu ești în toate privințele Modelul nostru Sfânt pe care urmându-L să nu păcătuim niciodată,
ci să ne știm împlini fiecare datoria pe care o avem față de fiecare semen al nostru,
pentru ca atunci când vom veni în fața Ta să putem spune nu numai că suntem curați de sângele tuturor (Fap. Ap. 20, 26),
dar și că ne-am făcut tuturor totul spre a-i câștiga pe toți pentru Tine. Fie prin cuvântul nostru, fie prin faptele noastre (1 Cor. 9, 22; Rom. 15, 18),
fie prin rămânerea, fie prin plecarea noastră dintre ei.
Amin.