După ce le-a spus aceste lucruri, a rămas în Galileia.
Nu poţi nici rămânea liniştit acasă şi nu poţi nici pleca liniştit de acasă, - decât după ce ai spus tot ce erai dator să spui tuturor celor cu care eşti împreună.
Nu te poţi niciodată nici uni deplin cu cineva, dar nu te poţi nici despărţi deplin de către el, decât după ce i-ai spus tot ce erai dator să spui acestor două feluri de fiinţe. Adică celor cu care vrei pe totdeauna să te uneşti
şi celor de care trebuie pe totdeauna să te desparţi.
Dacă trebuie să locuieşti cu cineva o vreme,
sau dacă trebuie să mergi cu el pe un drum,
sau dacă trebuie să stai împreună cu el un timp,
- ia seama bine ca să nu pierzi vremea aceasta şi ocazia aceasta, fără a-i spune despre mântuirea lui şi despre Mântuitorul tău.
Ia seama să nu te desparţi de el fără să-i fi spus tot ce erai dator să-i spui, despre ceea ce tu ştii, dar el poate nu ştie.
Nu are a face dacă el crede sau nu,
dacă primeşte sau nu, cuvântul tău.
Domnul poate aduce o vreme când, mai târziu, el va gândi adânc asupra celor spuse lui de tine cândva. Şi cuvintele acelea îl vor aduce la Dumnezeu cu smerenie. Şi îl vor întoarce la Hristos cu credinţă.
Când ştii că deschizi sau că închizi pentru totdeauna o uşă, caută să-L duci şi să-L laşi acolo pe Hristos,
prin fiecare cuvânt sau tăcere a ta,
prin orice gest sau faptă,
cu toată ocazia şederii sau a plecării tale, du-L acolo şi lasă-L acolo pe Hristos.
Aducerea aminte a acelora despre tine şi tot ce le-ai spus, vor fi pentru ei îndemn şi călăuză spre Hristos, în care vor ajunge apoi să creadă şi ei în chip mântuitor, dacă tu li L-ai dus şi li L-ai arătat pe El aşa.
Doamne Isuse, Scumpul nostru Mântuitor,
Tu eşti în toate privinţele Modelul nostru Sfânt pe care urmându-L să nu păcătuim niciodată,
ci să ne ştim împlini fiecare datoria pe care o avem faţă de fiecare semen al nostru,
pentru ca atunci când vom veni în faţa Ta să putem spune nu numai că suntem curaţi de sângele tuturor (Fap. Ap. 20, 26),
dar şi că ne-am făcut tuturor totul spre a-i câştiga pe toţi pentru Tine. Fie prin cuvântul nostru, fie prin faptele noastre (1 Cor. 9, 22; Rom. 15, 18),
fie prin rămânerea, fie prin plecarea noastră dintre ei.
Amin.