Dușman și prieten
Traian Dorz - Și acum să facem
1 - Sunt unii oameni pe care poți ușor să ți-i faci prieteni, fiindcă sufletul lor este cald și bun și sunt gata oricând de pace.
Și sunt alții pe care tot așa de ușor poți să ți-i faci dușmani, căci sufletul lor este rece și rău, gata oricând de luptă.
2 - Înțelepciunea dragostei ne îndeamnă totdeauna să ne apropiem de primii, - dar ne și înștiințează să ne ferim de ceilalți. Ori de câte ori o ascultăm - ne câștigăm un prieten și ori de câte ori nu o ascultăm ne câștigăm un dușman.
3 - Dar sunt unii oameni de care e bine să te ferești ca să nu ți-i faci prieteni, pentru a nu-ți deveni la prima greșeală dușmani.
4 - Un astfel de om când îți este prieten e nechibzuit și te va duce în multe încurcături și necazuri. Când devine dușman este răzbunător și crud. Și cu cât ți-a fost mai prieten înainte - îți este mai primejdios în urmă.
5 - Să ne rugăm lui Dumnezeu să ne țină cât mai departe de astfel de oameni. Să ne ferească pe noi de ei și pe ei de noi, fiindcă și într-un fel și în altul ne pot face numai răul.
6 - O, Revelație Divină
fă ochii slabi și mintea grea
ca adevărul - nici prea tulbur
nici prea târziu
a Ți-l vedea.
7 - Totuși,
Când știi ce trecere grăbită
e-al vieții-nșelător popas,
de orice față întâlnită
să te desparți c-un bun rămas.
8 - Iată un mare și sfânt adevăr. Cu oricare om ce vine în fața mea ori în fața căruia aș fi dus, - eu să-l primesc și să-l privesc cu toată greutatea importanței veșnice al acestui moment. Dumnezeu îl aduce pe acest om la mine, ori mă duce pe mine la el, tocmai ca să-i vorbesc despre sufletul său și despre Dumnezeul lui... cele două unice și eterne valori ale fiecărui om.
9 - Și poate că data aceasta este singura și ultima dată din viața mea ori a lui când ne vedem și când am această ocazie să-mi împlinesc această datorie față de el și de Dumnezeu...
Să mi-o fac cu curaj ori cu smerenie - dar totdeauna cu conștiința acestei mari ocazii.
10 - Mi s-a întâmplat adeseori în viață să întâlnesc chiar pe câte un vrăjmaș al meu care după ani de zile să-mi spună: Eu am ajuns să-L cunosc pe Dumnezeu chiar din lungile confruntări cu d-ta...
Atunci am mulțumit lui Dumnezeu că n-am tăcut când am fost în fața lor. Eram sigur că unii dintre ei nu disprețuiesc pe Dumnezeu chiar de tot.
11 - Chiar cărora le-a mai rămas ceva în suflet, când le vine clipa cea grea a durerii ori a morții lor, - știe Dumnezeu câți nu s-au pocăit sincer ca tâlharul de pe cruce.
Iar nemărginita milă a Mântuitorului, i-a iertat și pe ei, ca pe acel nenorocit în ultimul său moment.
12 - Ori de câte ori îmi aduc aminte de acești oameni printre care am trecut zeci de ani - și dintre care nu știu să mai trăiască nici unul - mă rog din inimă pentru sufletul lor, fiindcă mulți au ajuns fără să vrea, pentru o bucată de pâine amară în această slujbă din care apoi n-au mai avut putere să scape.
13 - Acești oameni care au ajuns să călătorească alături de noi o parte din drumul scurtei noastre vieți - Dumnezeu le-a dat tocmai în felul acesta ocazia să afle de la noi (care cunoaștem calea mântuirii), ceva despre această mântuire pe care ei nu o cunoșteau.
Iar dacă noi în acest timp am tăcut sau am tremurat, ori ne-am milogit în fața lor, - ce au putut ei vedea și auzi de la noi, despre Dumnezeul nostru?
14 - Dar dacă am trecut prin toate răbdători, demni și credincioși - chiar până la moarte - tot va mai fi măcar unul dintre ei să spună: Cu adevărat acesta era neprihănit (Luca 23, 47).
Și încredințarea asta îl va aduce și pe el la Hristos.
15 - Iar dacă după toată suferința noastră au rămas astfel de suflete, atunci asta este tot ce merită să fie reținut din toate. Ranele ni s-au vindecat, usturimea s-a dus, suferințele au încetat și se uită, viața a trecut așa cum a fost... Dar bucuria iertării, acoperirea dragostei, blândețea răbdării cu care am rămas după toate - ne va fi o mângâiere veșnică.
16 - Să ne purtăm față de orice vrăjmaș care vine spre noi, ori spre care mergem - cum S-a purtat Domnul nostru. Să vorbim puțin și să tăcem mult. La întrebări scurte să răspundem scurt. Despre noi și despre Dumnezeu să putem spune oricât, dar despre alții nimic.
Tăcerea și răspunsul să ne fie ale unui om demn, smerit, credincios, chinuit, - dar demn.
Atunci totdeauna va rămânea între ei ceva... Măcar imaginea unui om nevinovat, chiar dacă a trebuit să fie condamnat de legea lor.
17 - Până la urmă puține legi sunt de-a dreptul criminale, dar foarte mulți dintre cei ce le aplică sunt ei înșiși niște ucigași. De aceea este scris: Nu te teme de lege, teme-te de judecător.
18 - Legea nu-l obligă pe omul ei să fie fiară, ci să fie om. Dacă cel care aplică legea este om, el o aplică omenește, dar dacă este fiară, o aplică sălbatic.
Fiecare om al legii aplică legea după cum este sufletul său, nu după cum este legea.
De aceea fiecare va trebui să stea odată el însuși în fața judecății lui Dumnezeu spre a fi judecat exact după cum a judecat și el (Matei 7, 2).
19 - Cine judecă blând, blând va fi judecat. Cine judecă aspru, aspru va fi judecat și cine judecă milostiv, milostiv va fi judecat.
20 - Nici un om nu va avea nici o dezvinovățire acuzând legea sau pe împăratul care l-a pus judecător. Nimeni nu l-a împins acolo - ci el singur s-a înghesuit. Și nimeni nu l-a făcut fiară - el singur s-a făcut.
Sunt unii care sub aceeași lege pot fi oameni - și sunt alții care pot fi fiare.
Noi am cunoscut și de unii și de alții.
Așa că nimeni nu se va putea dezvinovăți. Oricine să fie om când judecă, fiindcă tot așa va fi și el judecat odată - cu siguranță totală.
Doamne, nu ne lăsa să ne pierdem mintea când suntem sus - nici speranța când suntem jos!
Amin.