Dușmanii binefăcători
Traian Dorz - Semănați Cuvântul Sfânt
1 - Dacă noi umblăm în curăție deplină, în cinste și în vrednicie deplină, noi n-avem atunci dușmani răufăcători, ci numai binefăcători.
Întâi toate acțiunile lor Domnul le va schimba spre binele nostru. Iar apoi răbdarea și nevinovăția noastră ni-i va schimba în prieteni.
2 - Nu vă plângeți de dușmani dacă nu-i meritați și dacă nu vi-i faceți singuri.
Chiar uneltirile și învinuirile lor nedrepte în contra voastră vă vor fi cele mai puternice motive de rugăciune, de iubire și de inspirație.
3 - Cel mai potrivit ceas de rugăciune și cel mai puternic prilej de biruință - ni-l dă Domnul tocmai prin prezența ori amenințarea unor dușmani pe care nu-i merităm, - dar nu-i urâm.
4 - Un mare violonist credincios trebuia să dea un concert greu. Cu câteva clipe înainte, niște vrăjmași i-au rupt cele trei corzi de la vioară, lăsându-i numai una - coarda Mi.
Sala plină îl aștepta, iar el rugându-se și iertându-i a început să cânte... tot concertul l-a cântat pe o singură coardă. Toată sala l-a aplaudat ca pe un uriaș al muzicii. Dumnezeu întorsese fapta vrăjmașilor - spre binele său. Așa știe să lucreze Dumnezeu, schimbând pe dușmanii noștri în binefăcătorii noștri.
5 - Răutatea vrăjmașilor noștri ne face uneori să găsim în noi puteri neobișnuite și să realizăm ceea ce niciodată n-am fi făcut altfel.
6 - Moise spunea odată poporului eliberat: Nu eu v-am scos din robia Egiptului, ci răutatea unui vrăjmaș care m-a amenințat pe mine cu moartea, făcându-mă să fug în pustie. Dacă n-ar fi fost acela, eu n-aș fi făcut nimic niciodată.
7 - Poate că și noi, fără vrăjmașii care ne-au făcut să suferim și fără durerile din partea lor care ne-au făcut să plângem și să ne rugăm, n-am fi creat niciodată nimic. Ori în nici un caz n-am fi creat fără acestea, ceea ce am creat cu ele.
8 - Diavolul care L-a urmărit pe Mântuitorul încă de la nașterea Sa ca să-I facă rău, - tocmai când se bucura că poate să-I facă răul cel mai mare, îndemnând pe Pilat și pe Caiafa să-L răstignească, chiar atunci I-a dat ocazia celei mai mari biruințe contra morții și a lui Satana.
9 - Așa știe Dumnezeu să scoată binele din rău, dreptatea din silnicie și biruința din înfrângeri.
Și cu cât întunericul de la început este mai mare, cu atât lumina de la sfârșit este mai strălucită. Ferice de cine crede de la început!
10 - Dușmanul cel mai primejdios însă nu este cel ce vine dinafară, ci cel ce vine dinăuntru. Care se preface prieten și frate și care se pretinde binevoitor, când umblă să ne facă cel mai mare rău.
11 - Să rămânem profund întemeiați pe învățătura și credința prin care de la început am primit prin legământ mântuirea și harul Domnului Isus, căci știm de la cine le-am primit.
Să ne ferim de orice influență ispititoare, care vrea să ne smulgă de pe temelia specificului nostru biblic.
12 - Diavolul lucrează prin aceste oribile curente moderniste spre a degrada, înjosi și ucide orice credință adevărată, orice viață sănătoasă, orice artă sfântă.
13 - Lucrările noastre, adunările noastre, familiile și sufletele noastre să ni le păstrăm cu sfințenie statornică în duhul și atmosfera dintâi. Nici să nu ne ducem la alte convingeri - nici să nu le primim pe ele să vină la noi.
Dacă ne păstrăm noi credința de la început, ne va păstra și ea pe noi până la sfârșit.
14 - Când fiecare va învăța pe fiul său credința întocmai cum l-a învățat pe el tatăl său - atunci fiecare dintre noi vom fi o nouă verigă, la același lanț de aur care a început cu Hristos - și va sfârși cu El (Apoc. 1, 8).
15 - Să ne punem pe muncă harnică și serioasă cu toții. Terenul Evangheliei este așa de bun și sămânța Cuvântului este așa de curată, iar inimile oamenilor așa de lipsite.
16 - Mâna Bibliei este atât de adâncă și plină numai de aur curat. Să săpăm mai afund și să scoatem mai mult. Avem de unde și avem ce, numai să vrem.
17 - De atitudinea celui ce vorbește depinde și atitudinea celui ce ascultă.
Dacă vorbitorul este într-o stare înalt duhovnicească, el va putea atrage și pe ascultătorii săi să fie așa.
18 - Seriozitatea și evlavia sunt semnele unui caracter nobil, al unui suflet înțelept, ale unei credințe adevărate.
Dar seriozitatea și evlavia să nu ne însoțească numai la biserică ori la adunare în fața fraților - ci mai ales în afară, între alții.
19 - Slujirea lui Dumnezeu nu-i o haină de paradă, sau o ținută de ocazie, - ci este uniforma noastră permanentă oriunde am fi.
Cine poate fi într-un fel între cunoscuți și în alt fel între necunoscuți, este un fățarnic și mincinos.
20 - Dacă în toate privințele și în toate zilele și stările noastre vom căuta să fim curați în totul, Dumnezeu ne va face până la urmă prieteni și frați pe mulți dintre vrăjmașii noștri - după cum este scris la Proverbe 16, 7.
Dumnezeule al Iubirii, Te rugăm ajută-ne să n-avem decât prieteni și frați. Amin.