Unde este poezia?
Traian Dorz - Semănați Cuvântul Sfânt
1 - Unde este poezia pe care v-o oferă lumea astăzi vouă celor ce căutați în ea iubirea, frumosul, adevărul, sublimul?
Iată ce pleavă și nisip vă oferă lumea și arta ei sub numele divin al poeziei!
2 - Ce este poezia lumească? O îngăimare de cuvinte fără șir și fără sens, fără noimă și fără valoare. Dacă cel ce le-a compus nu le-ar citi din carte ci le-ar auzi vorbindu-le singur, v-ați face trei cruci și v-ați ruga cu milă pentru el ca pentru unul care și-a pierdut mintea.
3 - Unde este cântarea pe care o oferă lumea - și ce este ea? Oare nu niște țipete, niște urlete, niște zbierete și gemete, ca ale nenorociților din balamuc în ceasurile lor de crize? Ori ca ale fiarelor în cușcă, ori ca a demonilor în iad!...
4 - Iar dansurile lumești au devenit ca niște trânteli, niște strâmbături și zvârcoliri, ca ale unor bolnavi de epilepsie în stările lor cele mai respingătoare!
Astea sunt tot ce poate da lumea. Iată valorile ei!
5 - Valorile lui Hristos însă nu se cunosc numai după strălucirea lor de moment sau după durata lor în timp, ci mai ales după folosul profund atât sufletesc cât și trupesc ce-l aduc și îl lasă celor ce le caută și le dobândesc.
Ce aur dă Hristos la fiii Săi! Și ce otravă dă lumea la ai ei!
6 - Primăvara înseamnă nașterea din nou, răsărirea seminței. Nimic nu răsare, nu crește și nu se dezvoltă fără începutul nașterii din nou. Aceasta este scânteia din care va răsări și se va înălța inspirația mântuirii.
7 - Cântarea și poezia sunt apoi creșterea și înălțarea, conducând maturizarea spre coacere și apoi spre cules.
Aceste cicluri trebuie să se urmeze neapărat fiecare la vremea și cu scopul său, după ciclurile veșnice...
8 - Iată ciclurile veșnice:
Pământul, ploaia, soarele
nașterea, învierea, slava
Tinerețea, poezia, cântarea
Primăvara, Vara, Toamna
- sau invers. E tot una.
9 - Primăvara prețuiește cel mai mult, căci dacă semănatul și răsăritul este bun, - atunci bune sunt toate. Totul depinde de acestea dacă sunt făcute bine și la timp, temelia este pusă bine, iar lucrarea se poate desfășura frumos.
10 - Zilele dintre semănat și rodire, sunt zilele de creștere. Timpul acesta este cel determinant în orice recoltă! Cele șapte săptămâni de la Paști până la Rusalii sunt hotărâtoare pentru toată recolta anului. Dacă în aceste zile colaborează bine munca cu rugăciunea și pământul cu soarele și ploaia - atunci totul va fi fericit.
11 - Zilele cu soarele în creștere spre solstițiu înseamnă datoria și munca noastră spre o creștere și maturizare continuă. Toată natura văzută în aceste zile luptă și muncește cu toate puterile ei să răscumpere bine orice clipă din acest timp unic, - ne este nouă o pildă și un îndemn ca să facem și noi la fel.
12 - Timpul nostru cel de acum, este poate unic. Posibilitățile noastre de a crește și de a ne maturiza pentru un rod cât mai frumos și promițător, este acum hotărâtor poate pentru toată viața și veșnicia noastră.
13 - Ce harnic este pământul în vremea lui de primăvară. El lucrează acum zi și noapte pentru a fi gata la timp cu lucrul său. Cum se deschide el spre soare, cum își întinde brațele după ploaie, cum își umflă sânul pentru fertilizare și rodire!...
14 - O, de-am face și noi la fel după Hristos - Soarele vieții, după Duhul Sfânt - ploaia bine cunoscută, după Puterea Tatălui ceresc pentru un rod cât mai bogat și mai dulce!...
15 - Nu trebuie să pierdem acum nici o secundă în ce privește munca și răspunderea noastră duhovnicească.
Ce putem face acum, s-ar putea să nu mai putem face niciodată!
16 - Planificați-vă bine până și secunda zilei și vieții. Pot fi uneori secunde de un preț veșnic pentru noi, în unele din cele mai însemnate probleme. Atunci o secundă mai devreme poate fi mântuirea veșnică, după cum o secundă mai târziu poate fi o moarte veșnică.
17 - În Psalmul 90, cel cu numărătoarea anilor se spune și despre numărătoarea zilelor. Ca să putem avea ani buni, trebuie să avem zile bune, iar ca să avem timp răscumpărat, trebuie să avem clipe răscumpărate.
18 - Ca să pot închega o casă frumoasă, trebuie să pun frumos fiecare cărămidă din zidul ei. Una singură pusă rău sau dacă lipsește, strică și urâțește totul.
19 - Să nu vă plângeți de furtuni, de încercări și de suferințe. Și ele sunt necesare. Nu le urâți, nu vă înfricoșați de ele, nu doriți și nu luptați să le ocoliți, nici nu vă rugați să nu vină, - ci vă pregătiți să le puteți birui.
20 - Furtuna pentru arborii sănătoși este o salvare căci în furtuni rădăcinile lor se adâncesc mai afund, unde totdeauna au umezeală și nu se uscă în vreme de secetă.
Suferințele pentru un credincios viu sunt tot atât de necesare. Ele îi adâncesc viața în Hristos, îi dau sevă de inspirație și putere de rodire.
Doamne, Duhule Sfinte lucrează în noi toți cu tinerețea, cu poezia și cu cântarea, cu aceste haruri cerești din Tine. Amin.