El este Acela despre care ziceam: După mine vine un om,
care este înaintea mea, căci era înainte de mine.
În felul de a vorbi al lui Ioan Botezătorul, apare mereu trimiterea la mărturisirea lui de mai înainte.
Cele ce le va spune în urmă, au o adâncă şi puternică legătură cu cele ce le spusese înainte.
Nimic din urmă el nu schimbă şi nu înfăţişează altfel decât cele pe care el le vorbise la început. Ci ele întăresc şi adeveresc şi mai frumos primele lui mărturisiri.
Aşa este şi aşa trebuie să fie, cu un adevărat slujitor al lui Hristos.
Toată viaţa lui este ca o frumoasă înşiruire de fapte şi adevăruri din care nimic nu se contrazice, nimic nu se înlătură, nimic nu se tăgăduieşte, - ci totul se îmbină armonios, se sprijineşte solid şi se întregeşte desăvârşit, de la începutul până la sfârşitul său.
Dar despre acela care vorbeşte în tinereţe într-un fel, iar la bătrâneţe în alt fel,
care spune azi un lucru iar mâine altul
şi care dărâmă azi ceea ce a clădit ieri,
despre acela nimeni nu ştie când este mincinos: acuma ori înainte.
Pe un astfel de om, nimeni nu-l urmează şi nu trebuie să-l urmeze. Nu merită să-l urmeze, fiindcă este un nehotărât (Iacov 1, 6-8)
şi nici Dumnezeu nu are faţă de el niciodată vreo bunăvoinţă decât o răbdare îndepărtată şi rece, până când îi vine vremea să fie aruncat la un loc cu cei dezrădăcinaţi şi nestatornici, cu stelele rătăcitoare cărora le este păstrată negura întunericului veşnic (Iuda 10-19).
Dragul meu frate, dacă vrei să ai preţ şi cinste înaintea Domnului şi a oamenilor,
şi dacă vrei ca mărturia ta să fie respectată şi primită,
atunci nu fii un nestatornic, nu fii o trestie clătinată, nu fii un pom dezrădăcinat. Ci fii bine zidit şi statornic, crescând mereu şi rodind mereu tot mai frumos, dar în locul în care ai fost sădit de Dumnezeu de la începutul tău.
Nu te smulge de acolo pentru a merge în altă parte, ascultând de chemările flecarilor, dornici de şefie şi răzvrătiri. Şi care umblă momind, spre folosul lor mârşav, pe neştiutori şi lesne crezători. Zăpăcindu-le mintea şi nenorocindu-le sufletul.
Bagă bine de seamă la felul lor de vorbire de astăzi, dar nu uita pe cel de ieri. Şi lasă-i, că sunt nişte stele rătăcitoare care merg spre veşnicul întuneric,
nu-i urma, ca să nu ai şi tu aceeaşi soartă ca ei.
Ci rămâi la lucrările învăţate şi mărturisite de la începutul credinţei tale şi până la sfârşit (2 Tim. 3, 14), de înaintaşii tăi sfinţi.
Dă valoare şi crezământ mărturisirii tale, prin statornicia ta mereu mai frumoasă, mai înţeleaptă, mai rodnică, mai tare, dar aceeaşi de la început.
Aceasta va întări în toţi cei care te vor vedea şi auzi, încredinţarea că eşti un slujitor de valoare al lui Dumnezeu.
Şi va face să crească respectul şi cinstea pentru solia pe care o porţi, pentru Evanghelia pe care o slujeşti, în Biserica Domnului.
O, Sfinte Tată Bun din ceruri,
Te rugăm alege şi păstrează în Biserica Ta şi în Lucrarea Evangheliei Tale numai oameni statornici şi mărturisitori tari în credinţă,
care până la adânci bătrâneţe şi până la moarte, să păstreze neschimbată credinţa şi mărturisirea lor,
ca în felul acesta Numele Tău şi Lucrarea Ta, să fie cinstite înaintea semenilor.
Iar nouă ajută-ne Te rugăm să-i cunoaştem ca să-i urmăm pe cei buni, căci aceasta este porunca Ta. Iar pe cei nestatornici să-i ocolim ca pe nişte rătăciţi şi nevrednici.
Amin.