El este Acela despre care ziceam: După mine vine un om,
care este înaintea mea, căci era înainte de mine.
În felul de a vorbi al lui Ioan Botezătorul, apare mereu trimiterea la mărturisirea lui de mai înainte.
Cele ce le va spune în urmă, au o adâncă și puternică legătură cu cele ce le spusese înainte.
Nimic din urmă el nu schimbă și nu înfățișează altfel decât cele pe care el le vorbise la început. Ci ele întăresc și adeveresc și mai frumos primele lui mărturisiri.
Așa este și așa trebuie să fie, cu un adevărat slujitor al lui Hristos.
Toată viața lui este ca o frumoasă înșiruire de fapte și adevăruri din care nimic nu se contrazice, nimic nu se înlătură, nimic nu se tăgăduiește, - ci totul se îmbină armonios, se sprijinește solid și se întregește desăvârșit, de la începutul până la sfârșitul său.
Dar despre acela care vorbește în tinerețe într-un fel, iar la bătrânețe în alt fel,
care spune azi un lucru iar mâine altul
și care dărâmă azi ceea ce a clădit ieri,
despre acela nimeni nu știe când este mincinos: acuma ori înainte.
Pe un astfel de om, nimeni nu-l urmează și nu trebuie să-l urmeze. Nu merită să-l urmeze, fiindcă este un nehotărât (Iacov 1, 6-8)
și nici Dumnezeu nu are față de el niciodată vreo bunăvoință decât o răbdare îndepărtată și rece, până când îi vine vremea să fie aruncat la un loc cu cei dezrădăcinați și nestatornici, cu stelele rătăcitoare cărora le este păstrată negura întunericului veșnic (Iuda 10-19).
Dragul meu frate, dacă vrei să ai preț și cinste înaintea Domnului și a oamenilor,
și dacă vrei ca mărturia ta să fie respectată și primită,
atunci nu fii un nestatornic, nu fii o trestie clătinată, nu fii un pom dezrădăcinat. Ci fii bine zidit și statornic, crescând mereu și rodind mereu tot mai frumos, dar în locul în care ai fost sădit de Dumnezeu de la începutul tău.
Nu te smulge de acolo pentru a merge în altă parte, ascultând de chemările flecarilor, dornici de șefie și răzvrătiri. Și care umblă momind, spre folosul lor mârșav, pe neștiutori și lesne crezători. Zăpăcindu-le mintea și nenorocindu-le sufletul.
Bagă bine de seamă la felul lor de vorbire de astăzi, dar nu uita pe cel de ieri. Și lasă-i, că sunt niște stele rătăcitoare care merg spre veșnicul întuneric,
nu-i urma, ca să nu ai și tu aceeași soartă ca ei.
Ci rămâi la lucrările învățate și mărturisite de la începutul credinței tale și până la sfârșit (2 Tim. 3, 14), de înaintașii tăi sfinți.
Dă valoare și crezământ mărturisirii tale, prin statornicia ta mereu mai frumoasă, mai înțeleaptă, mai rodnică, mai tare, dar aceeași de la început.
Aceasta va întări în toți cei care te vor vedea și auzi, încredințarea că ești un slujitor de valoare al lui Dumnezeu.
Și va face să crească respectul și cinstea pentru solia pe care o porți, pentru Evanghelia pe care o slujești, în Biserica Domnului.
O, Sfinte Tată Bun din ceruri,
Te rugăm alege și păstrează în Biserica Ta și în Lucrarea Evangheliei Tale numai oameni statornici și mărturisitori tari în credință,
care până la adânci bătrânețe și până la moarte, să păstreze neschimbată credința și mărturisirea lor,
ca în felul acesta Numele Tău și Lucrarea Ta, să fie cinstite înaintea semenilor.
Iar nouă ajută-ne Te rugăm să-i cunoaștem ca să-i urmăm pe cei buni, căci aceasta este porunca Ta. Iar pe cei nestatornici să-i ocolim ca pe niște rătăciți și nevrednici.
Amin.