Şi era o zi de Sabat când făcuse Isus tină, şi-i deschisese ochii.
Domnul Isus a făcut binele în fiecare zi pe pământ.
Dumnezeu face binele neîncetat. El lucrează mereu fără încetare, şi din El izvorăşte mereu orice dar bun...
Însă în zilele de sabat, Domnul a căutat cu deosebire a face binele, celor ce erau în nenorociri deosebite.
Astfel se amintesc în Sfânta Scriptură nenumărate binefaceri ale Domnului, săvârşite îndeosebi în zilele de sabat, în zilele de sărbătoare.
Urmaşii Lui au făcut la fel.
şi până în zilele de azi, copiii adevăraţi ai Domnului, umblă şi ei făcând binele întotdeauna. Dar în zilele de sărbătoare, mai cu deosebire ei umblă să facă binele în orice fel,
fie ajutând la mântuirea şi vindecarea celor bolnavi şi nenorociţi sufleteşte, fie a celor bolnavi trupeşte.
De fapt, zilele de sărbătoare, trebuie să fie folosite numai pentru căutarea bolnavilor şi vindecarea lor.
Numai pentru slujba Domnului,
numai pentru cercetarea sufletelor cu Cuvântul vindecător al Domnului Isus.
Şi pentru vestirea şi ajutorarea Lucrării lui Dumnezeu. Aşa făceau primii creştini.
Cine întrebuinţează duminica şi sărbătorile numai pentru sine şi nu pentru Domnul, păcătuieşte.
Cine lucrează în sărbători numai pentru trupul său, sau pentru interesele trupeşti ale casei sale, acela va avea pierdere şi nu câştig.
Cine se ocupă de alte treburi decât de cele duhovniceşti, acela face rău - şi nu bine.
Cine umblă numai după alte câştiguri decât al sufletelor pentru Hristos, - va afla numai pierderi.
Cine îşi împarte Ziua Domnului, făcându-şi mai mult lucrul său decât lucrul lui Dumnezeu, acela se va alege cu o pagubă veşnică.
Cine pierde vremea de sărbătoare în poveşti şi lenevie, va ajunge curând un lăcaş al duhului rău,
iar cine umblă numai după vite, sau numai după pâine, sau după femeie, sau după serviciu, sau după afaceri şi distracţii, nu şi după Hristos, acela nu poate fi niciodată al Lui.
Căci Ziua Domnului este sfântă şi trebuie închinată în întregime numai Domnului, făcând în ea toată voia Lui.
Ferice de cine face aşa.
Domnul şi Dumnezeul nostru,
care doreşti totdeauna închinarea şi laudele buzelor noastre,
dar ai rânduit o zi deosebită şi un loc deosebit pentru aceasta,
Te rugăm fă inimile noastre pline de dorinţa de a-Ţi înălţa împreună rugăciunile noastre şi darurile dragostei în chip deosebit în zilele şi locul rânduit de Tine pentru închinare (Matei 5, 23-24; Luca 24, 35).
Te rugăm fă-ne în stare ca tot ce-Ţi aducem Ţie să fie bineplăcut şi bine primit totdeauna, dar mai ales în zilele de sărbătoare şi în locurile de preamărire a Numelui Tău.
Amin.