Mulţi din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?
Cine păcătuieşte făcându-şi despre sine o părere prea de tot bună, va păcătui totdeauna şi făcându-şi despre alţii o părere prea de tot rea.
În felul acesta obişnuindu-se să dispreţuiască tot ce vine de la alţii, li se va părea că orice face şi spune altul, este prea de tot.
Socotindu-se singuri înţelepţi, orice cuvânt al altora şi orice idei ca şi sfat care ar veni de la alţii, li se va părea prea de tot (Isaia 5, 21; Prov. 3, 7 şi 26, 12; Rom. 12, 16).
Dispreţuind orice, nu le va păsa de nimic.
îi vor socoti pe toţi ceilalţi oameni nişte înapoiaţi, nişte proşti, nişte necunoscători şi păcătoşi.
Se vor uita mereu de sus la toţi ceilalţi judecându-i şi dispreţuindu-i şi socotind prea de tot orice nu vine de la ei înşişi.
vor socoti mereu pe ai lor sau pe alţii, fără nici o însemnătate, fără nici o virtute, fără nici un dar, fără nici un rost.
vor nesocoti pe toţi ceilalţi şi tot ce lucrează ei.
Vor lua în nume de rău pe oricine li se va părea că este mai ceva decât ei şi vor căuta să dispreţuiască tot ce spune sau face un astfel de om.
Oamenii care gândesc astfel, care se poartă şi vorbesc astfel, dau cea mai limpede dovadă că nu sunt născuţi din nou.
Ei au venit în Lucrarea lui Dumnezeu fără să se nască din nou. Şi pretind toată preţuirea numai pentru ei înşişi, nu pentru Dumnezeu.
Cine a ajuns într-o astfel de stare după ce totuşi a fost născut din nou, dovedeşte că prin înşelăciunea păcatului el a căzut din harul lui Dumnezeu. Căci în har, omul rămâne numai atâta timp cât este smerit. Îndată ce omul începe să se îngâmfe, harul lui Dumnezeu îl părăseşte. Omul cade din el.
Şi atunci ajunge să nesocotească pe altul,
să nu ţină niciodată seama de părerea nimănui
şi să respingă supărat şi dispreţuitor, tot ceea ce vine de la altul, spre a nu avea cumva şi altcineva vreun merit.
Sau chiar să-şi însuşească un bun al altora ca şi cum ar fi de la el şi al lui. Spre a arăta că merită să fie preţuită din ce în ce mai mult înţelepciunea sa.
Un astfel de om a ajuns nenorocit de tot.
Plin de nimicul din el, va zice mereu: eu să pot primi astfel de păreri?
eu să fiu de acord cu astfel de lucruri?
eu să permit aşa ceva?
Aşa ceva este prea de tot!
Mie să-mi spună el? Pe mine să mă înveţe? Pe mine să mă mustre? Aceasta este prea de tot!
Şi nimica acesta, supărat şi nesupus, neînţelegător şi mândru, strâmbând din nas şi bârfind, va pleca nervos ameninţând şi gesticulând.
Din momentul acela mai ai un duşman!
Dar unul şi mai primejdios, fiindcă nu se mulţumeşte să rămână numai singur ci îşi adună îndată gloată.
Acesta este cel mai greu de întors.
Domnul şi Dumnezeul nostru,
fereşte-ne de starea nenorocită pe care o dă îngâmfarea şi neascultarea
şi fereşte-ne Te rugăm de toţi cei care sunt în această rea stare,
care nu vor să-şi recunoască păcatul şi să-l părăsească,
fiindcă încă multe primejdii ne pot veni de la acest fel de vrăjmaşi,
plini de atâta răutate cât de plini sunt de îngâmfare şi gelozie.
Amin.
+
Cei ce sunt în fruntea nesupuşilor şi cârtitorilor sunt de regulă cei doritori după carnea din Egipt, după ambiţii şi pofte fireşti.
Aceştia apleacă şi inimile altora spre cârtire, pentru că cei răi mereu umblă să-i strice pe cei buni.
Păr. Iosif Trifa.