Mulți din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?
Cine păcătuiește făcându-și despre sine o părere prea de tot bună, va păcătui totdeauna și făcându-și despre alții o părere prea de tot rea.
În felul acesta obișnuindu-se să disprețuiască tot ce vine de la alții, li se va părea că orice face și spune altul, este prea de tot.
Socotindu-se singuri înțelepți, orice cuvânt al altora și orice idei ca și sfat care ar veni de la alții, li se va părea prea de tot (Isaia 5, 21; Prov. 3, 7 și 26, 12; Rom. 12, 16).
Disprețuind orice, nu le va păsa de nimic.
îi vor socoti pe toți ceilalți oameni niște înapoiați, niște proști, niște necunoscători și păcătoși.
Se vor uita mereu de sus la toți ceilalți judecându-i și disprețuindu-i și socotind prea de tot orice nu vine de la ei înșiși.
vor socoti mereu pe ai lor sau pe alții, fără nici o însemnătate, fără nici o virtute, fără nici un dar, fără nici un rost.
vor nesocoti pe toți ceilalți și tot ce lucrează ei.
Vor lua în nume de rău pe oricine li se va părea că este mai ceva decât ei și vor căuta să disprețuiască tot ce spune sau face un astfel de om.
Oamenii care gândesc astfel, care se poartă și vorbesc astfel, dau cea mai limpede dovadă că nu sunt născuți din nou.
Ei au venit în Lucrarea lui Dumnezeu fără să se nască din nou. Și pretind toată prețuirea numai pentru ei înșiși, nu pentru Dumnezeu.
Cine a ajuns într-o astfel de stare după ce totuși a fost născut din nou, dovedește că prin înșelăciunea păcatului el a căzut din harul lui Dumnezeu. Căci în har, omul rămâne numai atâta timp cât este smerit. Îndată ce omul începe să se îngâmfe, harul lui Dumnezeu îl părăsește. Omul cade din el.
Și atunci ajunge să nesocotească pe altul,
să nu țină niciodată seama de părerea nimănui
și să respingă supărat și disprețuitor, tot ceea ce vine de la altul, spre a nu avea cumva și altcineva vreun merit.
Sau chiar să-și însușească un bun al altora ca și cum ar fi de la el și al lui. Spre a arăta că merită să fie prețuită din ce în ce mai mult înțelepciunea sa.
Un astfel de om a ajuns nenorocit de tot.
Plin de nimicul din el, va zice mereu: eu să pot primi astfel de păreri?
eu să fiu de acord cu astfel de lucruri?
eu să permit așa ceva?
Așa ceva este prea de tot!
Mie să-mi spună el? Pe mine să mă învețe? Pe mine să mă mustre? Aceasta este prea de tot!
Și nimica acesta, supărat și nesupus, neînțelegător și mândru, strâmbând din nas și bârfind, va pleca nervos amenințând și gesticulând.
Din momentul acela mai ai un dușman!
Dar unul și mai primejdios, fiindcă nu se mulțumește să rămână numai singur ci își adună îndată gloată.
Acesta este cel mai greu de întors.
Domnul și Dumnezeul nostru,
ferește-ne de starea nenorocită pe care o dă îngâmfarea și neascultarea
și ferește-ne Te rugăm de toți cei care sunt în această rea stare,
care nu vor să-și recunoască păcatul și să-l părăsească,
fiindcă încă multe primejdii ne pot veni de la acest fel de vrăjmași,
plini de atâta răutate cât de plini sunt de îngâmfare și gelozie.
Amin.
+
Cei ce sunt în fruntea nesupușilor și cârtitorilor sunt de regulă cei doritori după carnea din Egipt, după ambiții și pofte firești.
Aceștia apleacă și inimile altora spre cârtire, pentru că cei răi mereu umblă să-i strice pe cei buni.
Păr. Iosif Trifa.