Eu n-am drept
Traian Dorz - Lumina Iubitului Fiu
Eu n-am drept să nu sufăr dacă-s al Tău trimis,
nu pot decât cu jertfa s-arat un drum deschis
nu pot decât cu lacrimi s-arat un cer senin
la toţi acei cu care la Tine-ai vrut să vin...
Viaţa mea-i legată de-acei din jurul meu
eu nu pot fără dânşii să merg spre Dumnezeu
nici scumpa mântuire eu n-am s-o văd în veac
de nu caut mântuirea şi-a lor prin tot ce fac.
Tot dreptul meu în lume-i să sufăr şi iubesc
alt drept pe lumea asta, eu n-am drept să doresc
acesta-i dreptul care Ţi-au vrut şi Tu Isus
- şi cum să fie robul ca Domnul său mai sus?
Eu n-am drept să fiu însumi, nici partea mea s-o caut
ci pururi să fiu alţii în tot ce mă arat
ca toţi cei ce m-ascultă să-şi afle-n mine-al lor
adâncă trebuinţă de-al meu Mântuitor...
Să fiu gândire-n alţii şi sfat şi dor şi-ndemn
cu toţi din fiecare să plec spre-Acelaşi Semn
din toţi spre fiecare să scot acel suspin
de sfântă uşurare, - ajunşi la Ţel Divin...
Şi numai când în Ceruri voi fi ajuns cu toţi
cei rânduiţi să-mi fie părinţi şi fii şi soţi
atunci să simt c-am dreptul să odihnesc şi eu
că-s mulţumiţi de mine şi-ai mei şi Dumnezeu...