Păcatul fricii
Traian Dorz - Lumina Iubitului Fiu
1 - Frica măreşte totdeauna lucrurile, căci diavolul se foloseşte de ea, pentru a ne face să vedem primejdiile de mii de ori mai mari decât sunt,
frica ne face să vedem primejdiile şi acolo unde nu sunt deloc.
După ce aceste primejdii trec, vedem cât de mari le-am crezut şi cât de mari erau.
2 - Când avem inima cuprinsă de frică, tremurăm, ţipăm, fugim, minţim, tăgăduim, ne lepădăm fără ruşine şi fără cutremur.
Căci frica este pentru noi cel mai rău sfătuitor.
Nici un slujitor al diavolului nu poate face adesea ce face frica.
Cine nu are o puternică încredere şi cine nu-şi aduce puternic aminte că Isus este, acela cade în ghearele ucigătoare ale fricii,
iar un astfel de om se teme de orice şi ţipă de orice. Cu acesta diavolul apoi face tot ce vrea.
3 - În orice primejdii şi pericole veţi ajunge, nu uitaţi că Hristos le ştia şi că este cu voi ca să vă scape (Ieremia 1, 8).
Nu vă temeţi de nici o nălucă şi mai ales nu vă faceţi năluciri.
Nu vă temeţi mai ales de nălucile pe care voi vi le faceţi în primejdii şi în întuneric.
Diavolul se luptă să vă facă să credeţi că primejdiile sunt mult mai mari decât sunt ele în adevăr. El le umflă tare de tot, spre a vă îngrozi, ca voi să cădeţi.
4 - De obicei, primejdia de care te temi cel mai mult, nici nu există.
Dar diavolul îţi aruncă în minte gândul fricii. Apoi face să-ţi pătrundă în inimă groaza.
Iar spaima apoi îţi deformează vederea.
Nu mai vezi limpede, vezi numai năluci, lei, balauri, de care apoi te înfricoşezi până ce te pierzi de tot.
5 - Cine se teme de Dumnezeu nu are nici voie nici nevoie să se mai teamă de nimic altceva sau altcineva.
Nimic să nu vă rupă legătura puternică cu El.
Şi apoi aveţi încredere că nimic rău nu vi se întâmplă în nici un loc, fără voia şi ştirea Lui, care a rânduit şi rânduieşte totul numai spre bine.
Duceţi o viaţă de rugăciune şi pregătiţi-vă cu vegherea pentru orice.
Şi apoi nu vă mai temeţi de nimic.
6 - Fără Hristos lucrul merge foarte greu şi vremea trece neînchipuit de încet.
Fără Hristos mergi şi încet şi chinuit.
Aşa este cu orice lucru fără El, şi cu orice stare fără El, cu orice drum fără El.
7 - Când Hristos nu este în casă, când El nu este în adunare, când El nu este în vorbire, când El nu-i în Lucrare şi în inimă, - ce triste sunt toate,
ce grele şi apăsătoare sunt,
vai, lipsa lui Hristos va face starea celor osândiţi la iad, cu neputinţă de neînchipuit de grea.
Tocmai lipsa Lui va fi chinul cel mai cumplit acolo.
8 - Dar când Hristos vine undeva, ce lumină, ce binecuvântare, ce uşurare şi putere vine atunci în inimile ucenicilor Săi apăsaţi şi temători.
Cu ce bucurie şi uşurinţă se fac toate, atunci când vine Hristos în ai Săi şi între ai Săi.
Cât de plăcut şi de repede se face munca cea mai grea când vine acolo Domnul
şi drumul cel mai lung, cât de scurt şi de plăcut devine.
Şi jertfa cea mai mare ce uşoară este, când vine Hristos în mijlocul nostru.
9 - Când Hristos nu este puterea şi bucuria unei adunări, creşterea ei şi roadele ei nu numai că merg foarte greu şi foarte încet, dar nici n-au gust, nici frăgezime, nici dulceaţă, nici bunătate ca fructele necoapte.
Însă când vine Hristos - ce luminos, ce adânc, ce cald şi frumos cresc sufletele toate, bucuriile toate, roadele toate.
10 - Când băgaţi de seamă că Hristos lipseşte dintre voi, chemaţi-L din nou cu lacrimi stăruitoare. Ca să nu mergeţi şi să nu rămâneţi nici un ceas fără de El.
Căci cine merge fără de Hristos pe marea vieţii - se va îneca sigur.
11 - Cine doarme când trebuie să fie treaz,
cine nu ascultă cu băgare de seamă la ce se vorbeşte, când trebuie să asculte din inimă, cu zece urechi.
Cine nu cunoaşte care este glasul Păstorului Bun, dintre glasul falşilor păstori,
- acela este şi va fi veşnic nefericit.
12 - Tu n-ai voie şi n-ai nevoie să-ţi schimbi cultul ci să-ţi schimbi inima ta cea rea.
N-ai voie şi n-ai nevoie să-ţi laşi biserica, ci păcatele tale.
N-ai voie şi n-ai nevoie să-ţi schimbi legea ta ci starea sufletului tău.
N-ai nevoie să-ţi schimbi familia ta duhovnicească şi nici duhul tău cel bun, ci duhul tău cel rău.
Căci n-ai nevoie de oameni, ci de Hristos.
Fiindcă numai El face un om nou, din cel vechi, când vii la El.
13 - Frumos este totdeauna când sufletul Îl caută pe Hristos,
dar când căutarea aceasta după El este pornită din dorinţe şi din motive fireşti,
- atunci umblarea ajunge o ruşine şi un păcat.
Mântuitorul cunoaşte dorinţele tuturor oamenilor care merg după El.
14 - Mulţi merg după Isus numai să capete ceva de la El sau măcar de la cei care merg după Isus.
Merg, căci în felul acesta au prilejul să capete mâncare fără plată sau să se îmbrace din pomeni.
Aceştia îşi satură stomacul pe o zi, dar îşi uscă sufletul pe veci.
Dintre aceştia nici unii nu rămân la Isus.
Căci oricine caută foloasele lumeşti, te părăseşte îndată ce nu le mai poate avea lângă tine.
L-au părăsit şi pe Hristos, când nu le-a mai dat pomană.
15 - Pentru orice mâncare trebuie să lucrezi.
Cine mănâncă, trebuie să lucreze, - spune Evanghelia! Aceasta este o poruncă nu un sfat.
Cine mănâncă fără să lucreze este un parazit, un trântor, este o fiinţă vrednică de osândit, căci el trăieşte din munca altora cum ar trăi din sănătatea lor, din sudoarea lor, din sângele şi din viaţa lor.
Fără a face nimic altceva decât să mănânce.
16 - Tu te-ai hrănit ani de zile din Pâinea cea vie a Cuvântului lui Dumnezeu şi a harului lui Isus Hristos.
Ce-ai lucrat şi ce lucrezi tu pentru aceasta?
Te-ai mângâiat, te-ai întărit şi te-ai veselit cu darurile lui Dumnezeu care ţi le-a dat direct, sau prin vasele Sale.
Dar tu ce-ai lucrat pentru acestea drept mulţumire?
17 - Pentru mâncarea pieritoare trebuie să lucrezi fiindcă altfel nu o ai.
Dar atunci pentru cea nepieritoare pe care o consumi, - să nu faci nimic?
- Lucrează şi tu ceva pentru asta!
18 - Dacă vrei într-adevăr să faci şi tu ceva pentru Dumnezeu,
dacă doreşti cu adevărat să faci ceva pentru Hristos,
dacă într-adevăr vrei să porneşti pe calea mântuirii tale şi să poţi face o lucrare a lui Dumnezeu,
- atunci iată prima lucrare pe care ţi-o cere, ţi-o pretinde şi o aşteaptă El de la tine:
- să crezi în Isus! şi să-L iubeşti mai presus ca orice!
19 - Să crezi în Acela pe care L-a trimis Tatăl, adică să crezi în Isus Hristos, Dumnezeul Una şi Unul cu Tatăl!
- pentru că nici o lucrare pe care ai făcut-o înainte de această credinţă, nu poate fi nici primită, nici preţuită înaintea Tatălui Ceresc,
- pentru că orice altă lucrare vrednică şi plăcută lui Dumnezeu, ca să fie binecuvântată şi primită de El, trebuie să vină din credinţa în Hristos Domnul şi Mântuitorul nostru.
- Şi să se întemeieze pe această credinţă.
20 - Nu-i lucru uşor să crezi. Este chiar foarte greu.
Dacă ar fi uşor, toată lumea ar fi credincioasă.
Dacă ar fi uşor nici răsplata n-ar fi atât de mare pentru cei ce cred cu adevărat şi nici făgăduinţele n-ar fi atât de strălucite pentru statornicia lor.
Numai acei care cred cu adevărat ştiu cât de greu este să crezi, să trăieşti prin credinţă şi să umbli prin credinţă.
Numai cine nu ştie ce lupte, ce jertfe, ce muncă cer acestea, îşi închipuie că este uşor să crezi puternic şi până la moarte.