Păcatul fricii
Traian Dorz - Lumina Iubitului Fiu
1 - Frica mărește totdeauna lucrurile, căci diavolul se folosește de ea, pentru a ne face să vedem primejdiile de mii de ori mai mari decât sunt,
frica ne face să vedem primejdiile și acolo unde nu sunt deloc.
După ce aceste primejdii trec, vedem cât de mari le-am crezut și cât de mari erau.
2 - Când avem inima cuprinsă de frică, tremurăm, țipăm, fugim, mințim, tăgăduim, ne lepădăm fără rușine și fără cutremur.
Căci frica este pentru noi cel mai rău sfătuitor.
Nici un slujitor al diavolului nu poate face adesea ce face frica.
Cine nu are o puternică încredere și cine nu-și aduce puternic aminte că Isus este, acela cade în ghearele ucigătoare ale fricii,
iar un astfel de om se teme de orice și țipă de orice. Cu acesta diavolul apoi face tot ce vrea.
3 - În orice primejdii și pericole veți ajunge, nu uitați că Hristos le știa și că este cu voi ca să vă scape (Ieremia 1, 8).
Nu vă temeți de nici o nălucă și mai ales nu vă faceți năluciri.
Nu vă temeți mai ales de nălucile pe care voi vi le faceți în primejdii și în întuneric.
Diavolul se luptă să vă facă să credeți că primejdiile sunt mult mai mari decât sunt ele în adevăr. El le umflă tare de tot, spre a vă îngrozi, ca voi să cădeți.
4 - De obicei, primejdia de care te temi cel mai mult, nici nu există.
Dar diavolul îți aruncă în minte gândul fricii. Apoi face să-ți pătrundă în inimă groaza.
Iar spaima apoi îți deformează vederea.
Nu mai vezi limpede, vezi numai năluci, lei, balauri, de care apoi te înfricoșezi până ce te pierzi de tot.
5 - Cine se teme de Dumnezeu nu are nici voie nici nevoie să se mai teamă de nimic altceva sau altcineva.
Nimic să nu vă rupă legătura puternică cu El.
Și apoi aveți încredere că nimic rău nu vi se întâmplă în nici un loc, fără voia și știrea Lui, care a rânduit și rânduiește totul numai spre bine.
Duceți o viață de rugăciune și pregătiți-vă cu vegherea pentru orice.
Și apoi nu vă mai temeți de nimic.
6 - Fără Hristos lucrul merge foarte greu și vremea trece neînchipuit de încet.
Fără Hristos mergi și încet și chinuit.
Așa este cu orice lucru fără El, și cu orice stare fără El, cu orice drum fără El.
7 - Când Hristos nu este în casă, când El nu este în adunare, când El nu este în vorbire, când El nu-i în Lucrare și în inimă, - ce triste sunt toate,
ce grele și apăsătoare sunt,
vai, lipsa lui Hristos va face starea celor osândiți la iad, cu neputință de neînchipuit de grea.
Tocmai lipsa Lui va fi chinul cel mai cumplit acolo.
8 - Dar când Hristos vine undeva, ce lumină, ce binecuvântare, ce ușurare și putere vine atunci în inimile ucenicilor Săi apăsați și temători.
Cu ce bucurie și ușurință se fac toate, atunci când vine Hristos în ai Săi și între ai Săi.
Cât de plăcut și de repede se face munca cea mai grea când vine acolo Domnul
și drumul cel mai lung, cât de scurt și de plăcut devine.
Și jertfa cea mai mare ce ușoară este, când vine Hristos în mijlocul nostru.
9 - Când Hristos nu este puterea și bucuria unei adunări, creșterea ei și roadele ei nu numai că merg foarte greu și foarte încet, dar nici n-au gust, nici frăgezime, nici dulceață, nici bunătate ca fructele necoapte.
Însă când vine Hristos - ce luminos, ce adânc, ce cald și frumos cresc sufletele toate, bucuriile toate, roadele toate.
10 - Când băgați de seamă că Hristos lipsește dintre voi, chemați-L din nou cu lacrimi stăruitoare. Ca să nu mergeți și să nu rămâneți nici un ceas fără de El.
Căci cine merge fără de Hristos pe marea vieții - se va îneca sigur.
11 - Cine doarme când trebuie să fie treaz,
cine nu ascultă cu băgare de seamă la ce se vorbește, când trebuie să asculte din inimă, cu zece urechi.
Cine nu cunoaște care este glasul Păstorului Bun, dintre glasul falșilor păstori,
- acela este și va fi veșnic nefericit.
12 - Tu n-ai voie și n-ai nevoie să-ți schimbi cultul ci să-ți schimbi inima ta cea rea.
N-ai voie și n-ai nevoie să-ți lași biserica, ci păcatele tale.
N-ai voie și n-ai nevoie să-ți schimbi legea ta ci starea sufletului tău.
N-ai nevoie să-ți schimbi familia ta duhovnicească și nici duhul tău cel bun, ci duhul tău cel rău.
Căci n-ai nevoie de oameni, ci de Hristos.
Fiindcă numai El face un om nou, din cel vechi, când vii la El.
13 - Frumos este totdeauna când sufletul Îl caută pe Hristos,
dar când căutarea aceasta după El este pornită din dorințe și din motive firești,
- atunci umblarea ajunge o rușine și un păcat.
Mântuitorul cunoaște dorințele tuturor oamenilor care merg după El.
14 - Mulți merg după Isus numai să capete ceva de la El sau măcar de la cei care merg după Isus.
Merg, căci în felul acesta au prilejul să capete mâncare fără plată sau să se îmbrace din pomeni.
Aceștia își satură stomacul pe o zi, dar își uscă sufletul pe veci.
Dintre aceștia nici unii nu rămân la Isus.
Căci oricine caută foloasele lumești, te părăsește îndată ce nu le mai poate avea lângă tine.
L-au părăsit și pe Hristos, când nu le-a mai dat pomană.
15 - Pentru orice mâncare trebuie să lucrezi.
Cine mănâncă, trebuie să lucreze, - spune Evanghelia! Aceasta este o poruncă nu un sfat.
Cine mănâncă fără să lucreze este un parazit, un trântor, este o ființă vrednică de osândit, căci el trăiește din munca altora cum ar trăi din sănătatea lor, din sudoarea lor, din sângele și din viața lor.
Fără a face nimic altceva decât să mănânce.
16 - Tu te-ai hrănit ani de zile din Pâinea cea vie a Cuvântului lui Dumnezeu și a harului lui Isus Hristos.
Ce-ai lucrat și ce lucrezi tu pentru aceasta?
Te-ai mângâiat, te-ai întărit și te-ai veselit cu darurile lui Dumnezeu care ți le-a dat direct, sau prin vasele Sale.
Dar tu ce-ai lucrat pentru acestea drept mulțumire?
17 - Pentru mâncarea pieritoare trebuie să lucrezi fiindcă altfel nu o ai.
Dar atunci pentru cea nepieritoare pe care o consumi, - să nu faci nimic?
- Lucrează și tu ceva pentru asta!
18 - Dacă vrei într-adevăr să faci și tu ceva pentru Dumnezeu,
dacă dorești cu adevărat să faci ceva pentru Hristos,
dacă într-adevăr vrei să pornești pe calea mântuirii tale și să poți face o lucrare a lui Dumnezeu,
- atunci iată prima lucrare pe care ți-o cere, ți-o pretinde și o așteaptă El de la tine:
- să crezi în Isus! și să-L iubești mai presus ca orice!
19 - Să crezi în Acela pe care L-a trimis Tatăl, adică să crezi în Isus Hristos, Dumnezeul Una și Unul cu Tatăl!
- pentru că nici o lucrare pe care ai făcut-o înainte de această credință, nu poate fi nici primită, nici prețuită înaintea Tatălui Ceresc,
- pentru că orice altă lucrare vrednică și plăcută lui Dumnezeu, ca să fie binecuvântată și primită de El, trebuie să vină din credința în Hristos Domnul și Mântuitorul nostru.
- Și să se întemeieze pe această credință.
20 - Nu-i lucru ușor să crezi. Este chiar foarte greu.
Dacă ar fi ușor, toată lumea ar fi credincioasă.
Dacă ar fi ușor nici răsplata n-ar fi atât de mare pentru cei ce cred cu adevărat și nici făgăduințele n-ar fi atât de strălucite pentru statornicia lor.
Numai acei care cred cu adevărat știu cât de greu este să crezi, să trăiești prin credință și să umbli prin credință.
Numai cine nu știe ce lupte, ce jertfe, ce muncă cer acestea, își închipuie că este ușor să crezi puternic și până la moarte.